ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1968/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 04 martie 2016, sub nr. dosar x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., S.C. D. S.R.L., societate aflată în procedura de falimentului, reprezentată de lichidator judiciar E., F., G., H., I., J. S.A. Cluj Napoca, prin Sucursala Alba Iulia și Biroul Notarului Public K., prin notar K., a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 9 ianuarie 2010 de notarul public L., ce a avut ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x, constând dintr-un apartament compus dintr-o cameră de zi, un dormitor, o bucătărie, o baie, un balcon, toate în suprafață utilă de 71,71 m.p., având cota de 1,83 părți din bunurile indivize comune și cota de 1,83 teren, situat în Sibiu, str. x, de la pârâții B. și C., în calitate de vânzători, la pârâta S.C. D. S.R.L., în calitate de cumpărătoare; constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare nr. 7415/din 10.02.2010 cu privire la notarea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat la petitul nr. 1 și radierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. D. S.R.L. asupra imobilului anterior menționat prin revenirea la situația anterioară de carte funciară; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâta S.C. D. S.R.L. la data de 28.12.2011, autentificat sub nr. x de Biroul Notarului Public K. și pârâții F. și G., contract ce a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Sibiu, str. x, apartament nr. x înscris în CF nr. x Sibiu nr. de ordine A+1, nr. cad. x, având cota părți din bunurile indivize comune de 1,83, terenul înscris în CF nr. x Sibiu și să se dispună anularea încheierii nr. 7415/10.02.2010, constatarea nulității absolute parțiale a încheierii de întabulare nr. 75619 din 29.12.2011 din cartea funciară nr. x a UAT Sibiu cu privire la imobilul precizat la petitul nr. 1, să se dispună rectificarea înscrierii de sub B90 și B91 a încheierii de întabulare nr. 75619/29.12.2011, în sensul radierii acesteia din CF x, rectificarea înscrierii de sub B4 și B5 din aceeași încheiere, în sensul radierii din CF x și restabilirea situației anterioare de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâților F., G. și S.C. D. S.R.L. asupra imobilului precizat la petitul nr. 1; constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă pentru garantarea creditului de nevoi personale nr. 539/V/IPO/08.03.2006, autentificat de Notarul Public K., sub nr. x/28.12.2011 și nulitatea absolută a încheierii nr. 75619 din 29.12.2011 cu privire la notarea interdicției de grevare și înstrăinare asupra imobilului în discuție și să se dispună radierea din cartea funciară a interdicției de grevare și înstrăinare, înscrise în favoarea pârâtei J.-Sucursala Alba Iulia; obligarea pârâților B. și C. să încheie cu reclamanții A. și M. contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect imobilul apartament descris la petitul 1 și 2, împreună cu locul de parcare, în suprafață de 12 m.p., iar în caz de refuz, hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților B., C., F., G., H., I. și Biroul Notarului Public K., prin notar K. să plătească, cu titlu de daune, suma de 52.700 euro, la care se adaugă contravaloarea lucrărilor de finisaj efectuate la apartament având în vedere că acesta a fost preluat la "gri", și dobânzile aferente, începând cu data pronunțării hotărârii de obligare la plată, și până la plata efectivă a sumei datorate.

La termenul de judecată din data de 10.10.2017, reclamantul a formulat cerere, în temeiul art. 68 C. proc. civ. prin care a chemat în judecată și pe pârâții N., O., P., Q. și R..

Prin sentința civilă nr. 369 din 25 aprilie 2019, Tribunalul Sibiu a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul A., în condițiile art. 68 C. proc. civ., precum și capetele 1 și 2 din acțiunea introductivă, ca nesusținute; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Biroul Notarului Public K., prin notar K.; a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. D. S.R.L., societate aflată în procedura de faliment, reprezentată de lichidator judiciar E., F. și G., H. și I. J. S.A. Cluj Napoca și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâta S.C. D. S.R.L. la data de 28.12.2011, autentificat sub nr. x de Biroul Notarului Public K., și pârâții F. și G., contract ce a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Sibiu, str. x, apartament nr. x, înscris în CF nr. x Sibiu, nr. de ord. A+1, nr. cadastral x, constând din apartamentul nr. x, compus dintr-o cameră de zi, un dormitor, o bucătărie, o baie, un balcon, în suprafață utilă de 71,71 mp, având cota părți din bunurile indivize comune și cota de 1,83 teren înscris în CF x Sibiu. De asemenea, tribunalul a constatat nulitatea absolută parțială a încheierii de intabulare nr. 75619 din 29.12.2011 din cartea funciară nr. x Sibiu cu privire la imobilul mai sus identificat și a dispus rectificarea înscrierii de sub B90 și B91 a încheierii de intabulare nr. 75619/29.12.2011, în sensul radierii acesteia din CF x, rectificarea înscrierii de sub B4 și B5 din aceeași încheiere, în sensul radierii din CF nr. x și restabilirea situației anterioare de carte funciară, prin radierea dreptului de proprietate a pârâților F. și G. și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. D. S.R.L. asupra imobilului mai sus identificat.

Prin aceeași sentință, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă pentru garantarea creditului de nevoi personale nr. 539/V/IPO/08.03.2006, autentificat de Notarul Public K. sub nr. x/28.12.2011, încheiat între F. și G., pe de o parte, și J. S.A. Cluj Napoca - Sucursala Alba Iulia, pe de altă parte; a constatat nulitatea absolută a încheierii nr. 75619 din 29.12.2011 din CF x Sibiu și din CF x cu privire la notarea interdicției de grevare și înstrăinare asupra imobilului și radierea din cartea funciară a interdicției de grevare și înstrăinare înscrise în favoarea pârâtei J. S.A. Cluj Napoca - Sucursala Alba Iulia; au fost obligați pârâții H. și I., ca în numele și pentru S.C. D. S.R.L. să încheie cu reclamantul A. contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul apartament situat în Sibiu, str. x, apartament nr. x, înscris în CF nr. x Sibiu, nr. de ord. A+1, nr. cadastral x, constând din apartamentul nr. x, compus dintr-o cameră de zi, un dormitor, o bucătărie, o baie, un balcon, în suprafață utilă de 71,71 mp, având cota părți din bunurile indivize comune și cota de 1,83 teren înscris în CF x Sibiu, iar în caz de refuz, hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, s-a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecarea acțiunii formulate, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Notarului Public K., prin notar K. și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Prin decizia civilă nr. 2237 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta J. S.A. Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 369 din 25 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, a formulat recurs J. S.A Cluj Napoca prin Sucursala Sibiu.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 februarie 2020, fiind repartizată, aleatoriu, spre competentă soluționare, Completului de filtru nr. 10.

Prin memoriul de recurs, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă J. S.A. Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel și reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii apelului formulat și anulării, în tot, a sentinței civile nr. 369 din 25.04.2019 a Tribunalului Sibiu, în sensul respingerii petitelor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată cu privire la anularea contractului de ipotecă, încheiat cu J. S.A. de către proprietarii F. și G. - nr. 539/IV/IPO/08.03.2006, autentificat sub nr. x/28.12.2011 de Notar Public K., pentru garantarea creditului nr. 539 din 08.03.2006, acordat lui H., și anularea încheierii de CF privind intabularea în Cartea funciară a imobilului a proprietății și a ipotecii constituite în favoarea creditorului J. S.A.

În argumentarea căii de atac exercitate, a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că "la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, apelanta nu constituise o garanție a rambursării creditului, garanție ce s-a constituit abia prin contractul de ipotecă nr. x/28.12.2011", în contextul în care, ulterior, în motivarea respingerii apelului a reținut că "încă de la data încheierii contractului pentru nevoi personale, conduita Băncii nu a fost una diligentă, în sensul în care nu a urmărit ca pentru rambursarea creditului, debitorii să prezinte toate garanțiile, astfel cum prevăd dispozițiile. Legii 33/1991 privind activitatea bancară".

Or, în opinia recurentei-pârâte J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu, în contextul în care situația de fapt a fost prezentată în mod detaliat încă de la fond, prin apărările și întâmpinările formulate în cauză, nu poate fi reținută reaua-redință a recurentei-pârâte din împrejurarea că doar la data de 28.12.2011, când a fost încheiată vânzarea cumpărarea către ipotecarii F. și G., ar fi fost adus, în garantarea creditului nr. 539/08.03.2006, acordat lui H., imobilul, ocazie cu care s-a încheiat contractul de ipotecă încheiat cu J. S.A..

De asemenea, a apreciat că nu poate fi reținută reaua-credință a băncii creditoare nici din împrejurarea că, pentru un credit acordat în 2006, abia la data de 28.12.2011 s-ar fi adus garanții în garantarea împrumutului.

Astfel, a arătat că, din apărările și din probele administrate în cauză, reiese că, în mod permanent, a făcut demersuri pentru consolidarea garanțiilor, deci nu poate fi acreditată ideea că nu s-a preocupat și că a avut o conduită nediligentă. Din această perspectivă, în mod greșit instanța de apel a reținut că "Abia la un interval de aproape 6 ani a intervenit contractul de ipotecă în discuție, când, conform susținerilor apelantei, proprietari erau pârâții Iancu, apelanta nu poate invoca buna sa credință și nu poate afirma că nu a cunoscut despre existența actului de dezmembrare a imobilului, act prin care S.C. D. S.R.L. se obliga să respecte în integralitate antecontractcle de vânzare- cumpărare încheiate de pârâții Iancu, deci și pe cel încheiat cu reclamantul, condiții în care reaua-credință a părților este evidentă, iar contractul de ipotecă încheiat în condițiile date este lovit de nulitate absolută."

La data de 01 aprilie 2020, intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., susținând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului.

De asemenea, a depus dovada cheltuielilor de judecată, în cuantum de 7000 RON, conform chitanței aflate la fila x și a solicitat obligarea recurentei- pârâte J. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare, formulat la data de 21 aprilie 2020, recurenta-pârâtă J. S.A a solicitat respingerea excepției nulității recursului.

Învestită cu soluționarea căii de atac, după finalizarea procedurilor de comunicare, reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport, s-a reținut că decizia curții de apel este susceptibilă de recurs, recursul este declarat în termen legal, este legal timbrat și îndeplinește cerințele de formă, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ. de asemenea, s-a reținut că, în ceea ce privește criticile formulate de recurenta-pârâtă J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu, completul de filtru urmează a se pronunța asupra admisibilității în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării aspectelor relevate prin memoriul de recurs în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum și asupra excepției nulității recursului, invocată, prin întâmpinare, de intimatul A..

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 19 mai 2020, respectiv la 20 mai 2020, conform dovezilor aflate la filele x care nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant A., prin întâmpinare, și reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 2237 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta J. S.A. Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 369 din 25 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Sibiu, pe care a păstrat-o, în întregime.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, pârâta J. S.A. Cluj Napoca nu a constituit o garanție a rambursării creditului, garanție ce a fost constituită ulterior, prin contractul de ipotecă nr. 4670 din 28.12.2011, obiect al pricinii deduse judecății.

Ca atare, a constatat că atitudinea pârâtei nu a fost una diligentă, așa cum impun dispozițiile art. 1080 din C. civ. de la 1864, în sensul în care nu a urmărit ca debitorii să prezinte toate garanțiile pentru rambursarea creditului, conform prevederilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară.

În acest sens, s-a reținut că lipsa de diligență a pârâtei J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu pentru garantarea creditului acordat, rezultă și din împrejurarea că atât contractul de vânzare-cumpărare, cât și cel de ipotecă au fost încheiate în aceeași zi, fără ca reprezentanții acesteia să facă minime verificări cu privire la titularul dreptului de proprietate și la posesorul imobilului.

De asemenea, s-a reținut că lipsa notării în cartea funciară a antecontractului de vânzare-cumpărare nu înlătură dreptul reclamantului A. de a solicita constatarea nulității contractului de ipotecă.

În ceea ce privește buna-credință a pârâtei J. S.A., instanța de apel a reținut că la momentul încheierii contractului de ipotecă, aceasta avea cunoștință despre existența actului de dezmembrare a imobilului, act prin care pârâta S.C. D. S.R.L. se obliga să respecte, în integralitate, antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții B. și C., deci și pe cel încheiat cu reclamantul A., chestiune care atrage nulitatea absolută a contractului de ipotecă .

Ipotezele circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale, în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, sau dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.

Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă J. S.A., prin Sucursala Sibiu a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă, în motivarea incidenței acestora nu a expus argumente apte a fi subsumate motivului de casare indicat, și nici conținutul acestora nu permite încadrarea, de către instanță, în niciunul dintre celelalte motive de casare, reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în esență, nemulțumirea recurentei-pârâte J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu, ce a declanșat exercitarea prezentei căi de atac a fost reprezentată de soluția curții de apel din perspectiva constatării nulității contractului de ipotecă încheiat cu J. S.A. de către proprietarii F. și G. - nr. 539/IV/IPO/08.03.2006, autentificat sub nr. x din 28.12.2011 de Notar Public K., în vederea garantării creditului nr. 539 din 08.03.2006, acordat pârâților H. și I., și anularea încheierii de carte funciară privind, intabularea în Cartea funciară a imobilului a proprietății și a ipotecii constituite în favoarea creditorului J. S.A., pentru cauză ilicită.

Înalta Curte reține că, pentru constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă pentru cauză ilicită, urmare a administrării probelor, instanțele de fond au stabilit că părțile au încheiat contractul cunoscând că dreptul de proprietate al imobilului adus în garanție este unul litigios, fiind astfel fondat pe o cauză ilicită care a decurs din reaua-credință a părților. (imobilul care urma să garanteze restituirea creditului nu se mai afla în patrimoniul pârâților F. și G., ci se afla în proprietatea reclamantului A.).

Un alt argument, în sprijinul aceleiași soluții, a fost acela că recurenta- pârâtă nu a întreprins demersurile necesare pentru a verifica dacă părțile cu care contractează sunt adevărații proprietari ai imobilului, așa cum se impunea, conform dispozițiilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară,.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut reaua sa credință la încheierea contractului de ipotecă.

Astfel, contrar reținerilor instanței de apel, în opinia recurentei-pârâte, demersurile pentru garantarea creditului acordat nu probează o conduită nediligentă, având în vedere că, încă de la semnarea contractului de credit, aceasta s-a preocupat de garantarea restituirii creditului prin încheierea de acte adițional, respectiv a actului adițional nr. x încheiat la data de 01 februarie 2007, a actului adițional nr. x din 19 noiembrie 2007, a actului adițional nr. x din 13 august 2010 și a actului adițional nr. x din 28 decembrie 2011.

Aprecierea asupra bunei credințe a recurentei-pârăte la încheierea contractului de ipotecă ca și demersurile întreprinse de aceasta, ulterior încheierii contractului de credit nr. x din 08.03.2006, acordat pârâților H. și I., prin semnarea actelor adiționale menționate, presupun o reanalizarea a situației de fapt și reapreciarea probatoriilor din care să reiasă atitudinea psihologică a părții la momentul încheierii contractului, chestiuni care nu pot fi dezlegate în recurs, cale de atac menită a verifica legalitatea hotărârii în raport de situația de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită ca urmare a probelor administrate în fața instanțelor de fond.

De asemenea, prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu nu a invocat existența vreuneia dintre situațiile vizate de motivul de casare invocat, respectiv aplicarea sau interpretarea greșită de către instanța de apel a vreunei norme de drept material, neformulând critici propriu-zise la adresa soluției atacate, de care pretinde că este nemulțumită. Ci, s-a rezumat, a arăta că "în mod greșit, instanța de apel a reținut că abia la un interval de aproape 6 ani a intervenit contractul de ipotecă în discuție, când, conform susținerilor apelantei, proprietari erau pârâții Iancu, apelanta nu poate invoca buna sa credință și nu poate afirma că nu a cunoscut despre existența actului de dezmembrare a imobilului, act prin care S.C. D. S.R.L. se obliga să respecte în integralitate antecontractele de vânzare- cumpărare încheiate de pârâții Iancu, deci și pe cel încheiat cu reclamantul, condiții în care reaua-credință a părților este evidentă, iar contractul de ipotecă încheiat în condițiile date este lovit de nulitate absolută", că "în mod greșit a reținut că la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, apelanta nu constituise o garanție a rambursării creditului, garanție ce s-a constituit abia prin contractul de ipotecă nr. x/28.12.2011, ce face obiectul de analiză în prezenta cale de atac, instanța arătând ca motivele de apel invocate de pârâta J. Cluj Napoca nu subzistă în raport de probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, dar și raportat la principiile C. civ. aplicabil." sau că "în mod eronat a constatat că trebuie reținut că la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, apelanta nu constituise o garanție a rambursării creditului, garanție ce s-a constituit abia prin contractul de ipotecă nr. x/28.12.2011 ce face obiectul de analiză în prezenta cale de atac iar, ulterior să afirme și să motiveze respingerea apelului arătând că încă de la data încheierii contractului pentru nevoi personale, conduita Băncii nu a fost una diligentă, în sensul în care nu a urmărit ca pentru rambursarea creditului, debitorii să prezinte toate garanțiile, astfel cum prevăd dispozițiile. Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară. Astfel, trebuie reținut că, la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, apelanta nu constituise o garanție a rambursării creditului, garanție ce s-a constituit abia prin contractul de ipotecă nr. x/28.12.2011 ce face obiectul de analiză în prezenta cale de atac, fără a indica, în concret, care sunt normele de drept material a căror aplicare și interpretare greșită impune casarea hotărârii".

Simpla redare a considerentelor instanței de apel avute în vederea în constatarea nulității contractului de ipotecă nr. x/08.03.2006, autentificat sub nr. x/28.12.2011 de Notar Public K., încheiat cu J. S.A. de către proprietarii F. și G. - pentru garantarea creditului nr. 539 din 08.03.2006, acordat pârâților H. și I., și anularea încheierii de CF privind intabularea în Cartea funciară a imobilului și a ipotecii constituite în favoarea creditorului J. S.A., ca și susținerea referitoare la faptul că nu sunt întrunite condițiile privind constatarea nulității contractului de ipotecă pentru cauză ilicită, nu se pot circumscrie în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apte pentru declanșarea controlului judiciar de către instanța de recurs, câtă vreme nu se aduc critici punctuale, de nelegalitate, care să vizeze aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor reținute în soluționarea apelului.

Astfel, recurenta, deși și-a fundamentat recursul pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu a explicitat în ce constă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la argumentele avute în vedere de curtea de apel care au vizat împrejurarea că, la momentul încheierii contractului de ipotecă, conform probatoriului administrat în cauză, (declarații de martori și înscrisuri), recurenta-pârâtă a fost de rea-credință.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să redea conținutul considerentelor instanței de apel pe care le apreciază ca fiind "greșite" și să facă afirmații potrivit cărora acestea nu concordă cu situația de fapt, ci trebuie ca aspectele invocate să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, iar nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea soluției și să combată cele reținute de curtea de apel, în raport de normele de drept material incidente.

Înalta Curte constată astfel că, deși au fost indicate ca temei juridic al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situațiile reglementate de acest text legale nu se regăsesc în criticile formulate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate de recurenta-pârâtă în cuprinsul cererii de recurs vizează aprecierea probelor și situația de fapt a speței, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii instanței de apel, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului.

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, constatând că recurenta-pârâtă J. S.A. Cluj Napoca este partea căzută în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a căștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată" și constatând că, prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant A. a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor prezentate, aflate la dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va dispune obligarea recurentei-pârâte J. S.A. Cluj Napoca prin Direcția Juridică - Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii și Insolvență Sibiu, la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 7000 RON, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta J. S.A. Cluj Napoca, prin Direcția Juridică - Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii și Insolvență Sibiu împotriva deciziei civile nr. 2237/2019 din data de 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă J. S.A. Cluj Napoca prin Direcția Juridică - Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii și Insolvență Sibiu, la plata către intimatul -reclamant A. a sumei de 7000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.