ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 194/2021

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 12 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să dispună desfacerea, prin divorț, a căsătoriei încheiate la data de 20 iulie 2002 în localitatea Codlea, județul Brașov, potrivit actului de căsătorie nr. 82 din 20 iulie 2002, înregistrat în registrul stării civile al Primăriei municipiului Codlea, județul Brașov și să revină la numele avut anterior căsătoriei, anume acela de "C.", cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11/2020 din 14 ianuarie 2020, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 915 C. proc. civ., dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află află cea din urmă locuință comună, instanța competentă este judecătoria în circumscripția căreia are locuința pârâtul.

Or, în prezenta cauză, pârâtul are locuința în municipiul Codlea, motiv pentru care a apreciat că, în speță, competența aparține Judecătoriei Brașov.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 6835/2020 din 09 octombrie 2020, Judecătoria Brașov, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Roman și, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casatie și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut că, raportat la dispozițiile art. 915 C. proc. civ., din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu susținerile reclamantei, rezultă faptul că, deși ultimul domiciliu comun al părților a fost în municipiul Codlea, la socrii reclamantei, din anul 2014 reclamanta locuiește în municipiul Roman, iar pârâtul este rezident în Italia, în localitatea Livorno, potrivit certificatului de rezidentă depus la dosar.

În atare condiții, în aplicarea dispozițiilor art. 3 lit. b) din Regulamentul CE nr. 2201/2003, această instanța a apreciat că Judecătoria Roman este competentă să soluționeze pricina, aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află locuința reclamantei.

Examinând conflictul de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În drept, potrivit art. 915 C. proc. civ.:

"(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.".

Acțiunea care a determinat declinările reciproce ale instanțelor are ca obiect o cerere de divorț, cu element de extraneitate, în sensul că unul dintre soți, respectiv pârâtul B., are locuința în străinătate.

Se observă că instanțele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile art. 915 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul părților.

Astfel, norma de competență în materia divorțului, reglementată de C. proc. civ. la art. 915 alin. (1), stipulează în sensul că aceasta aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. În teza a doua a menționatului articol se prevede că în situația în care soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află ultima locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia are locuința reclamantul.

Așa cum rezultă din norma de drept menționată, regula generală în materie de divorț este aceea că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este cea în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, însă aceasta poate fi aplicată doar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, și anume: cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În speță, ultimul domiciliu comun al soților a fost în municipiul Codlea, la socrii reclamantei, iar în prezent, domiciliul reclamantei este în municipiul Roman, unde locuiește din anul 2014.

În ceea ce-l privește pe pârât, acesta este rezident în localitatea Livorno, din Italia. potrivit certificatului de rezidentă depus la dosar, dosarul nr. x/2019.

Ca atare, văzând că locuința pârâtului nu se află în țară, iar instanțele române sunt competente internațional să soluționeze cauza, potrivit art. 1081 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 2201/2003, în speță, devine incidentă ultima teză a art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia "când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

La data sesizării instanței, reclamanta A. avea stabilit domiciliul în jud. Neamț, așa cum reiese din conținutul cărții de identitate aflate la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Roman, unde și locuiește.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "divorț", în favoarea Judecătoriei Roman.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "divorț", în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.