ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1558/2020

Ședința publică din data de 16 iulie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea nr. 714 din 3 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat ca netimbrată cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. și intimatul B. au formulat contestație în anulare.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019.

Contestatorii au solicitat admiterea contestației în anulare, cu consecința anulării încheierii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivare, au arătat că în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei sectorului 2 București a fost indicată adresa de domiciliu efectiv în SUA, pentru pârâtul B., procedura de citare efectuându-se în baza Convenției de la Haga în SUA, urmare a dispoziției completului C32 Fond, la termenele din lunile aprilie și mai 2019, însă la solicitarea abuzivă a reclamantei C. de a fi citat la adresa moștenirii din București, str. x., cu complicitatea poștașului D., au fost comunicate abuziv toate actele procedurale, cu mențiunea că nu a fost găsit la adresă, depunându-i-se corespondența la cutia poștală de pe poarta imobilului nr. 18.

Au mai susținut că toate procedurile comunicate către contestatori au fost îndeplinite cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, fiindu-le încălcat dreptul la apărare și dreptul de a formula întâmpinări la acțiunile introduse la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea de Apel București în condițiile în care nu au avut cunoștință de termenele procedurale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1), art. 504 alin. (1) și (2), art. 505, art. 505 raportat la art. 148, art. 155, art. 167 și art. 194 - 197 și art. 200 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând contestația în anulare prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, reține că excepția autorității de lucru judecat a fost invocată pur formal, atâta timp cât nu a fost susținută de argumente care să permită o analiză concretă a acesteia. Pe de altă parte, instanța a fost învestită cu verificarea legalității încheierii prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de strămutare, prin prisma motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de contestatori.

Dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocat ca temei juridic al contestației în anulare, statuează că "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

În speța dedusă judecății, contestatorii au susținut că nu au avut cunoștință de termenele de judecată acordate în cauză în condițiile în care procedurile de citare au fost îndeplinite cu încălcarea dispozițiilor legale în cadrul procedurii finalizate cu pronunțarea încheierii atacate.

Ipoteza prevăzută de dispozițiile legale precitate este aceea a neîndeplinirii procedurii de citare și absența, totodată, a părții nelegal citate, la termenul când a avut loc judecata pricinii.

Potrivit art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Verificând actele dosarului în care s-a pronunțat încheierea atacată, Înalta Curte reține, în privința petentului A., că acesta a indicat în cererea de strămutare domiciliul său ca fiind în București, Șos. x.

În speță, pentru primul termen de judecată acordat la data de 20 martie 2019, petentul a fost citat la adresa indicată, iar plicul care conținea citația a fost restituit la dosar, persoana însărcinată cu îndeplinirea procedurii de citare făcând mențiunea în procesul-verbal de înmânare a citației că destinatarul nu mai locuiește la adresa indicată.

Se observă, din cuprinsul încheierii de la acel termen, că petentul s-a înfățișat în fața instanței și a susținut că nu are o locuință stabilă, indicând ca loc pentru comunicarea actelor de procedură Oficiul poștal nr. 61, post-restant.

Totodată, a solicitat amânarea cauzei în vederea îndeplinirii obligației privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dispozițiilor art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre.

Înalta Curte reamintește că citarea părților are ca finalitate încunoștiințarea lor despre existența procesului, despre data și locul ședinței de judecată, însă această finalitate se poate realiza și prin luarea termenului în cunoștință.

Deși art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. se referă generic la neregularitatea procedurii de citare, totuși, prin coroborarea textului legal cu cel al art. 229 alin. (1) din C. proc. civ., rezultă cu evidență că înfățișarea părții în instanță, în persoană, acoperă orice vicii de procedură.

Cu alte cuvinte, motivul contestației în anulare are eficiență numai dacă, din cauza necitării sau a citării în alte condiții decât cele prevăzute de lege, partea nu a fost prezentă în instanță, altminteri scopul citării fiind îndeplinit prin chiar prezența părții.

Astfel fiind, în condițiile art. 229 alin. (1) din C. proc. civ., nu s-a mai impus citarea petentului pentru termenul din 3 aprilie 2020. Mai mult, acesta a fost prezent și a pus concluzii pe excepția netimbrării cererii de strămutare, invocată din oficiu de către instanță.

Pe de altă parte, se are în vedere faptul că în niciun moment pe parcursul judecății cererii de strămutare, petentul nu a invocat nelegala sa citare sub aspectul faptelor constatate personal de cel care a încheiat procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare și care fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 164 alin. (4) din C. proc. civ., și nici nu a dovedit existența vreunei vătămări care să impună anularea actului procedural atacat în condițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, este de observat că în condițiile art. 178 alin. (2) din C. proc. civ., neregularitatea procedurii de citare nu poate fi invocată dacă a fost cauzată prin propriul fapt.

În privința contestatorului B., Înalta Curte constată că acesta a avut în dosarul de strămutare calitatea de intimat, iar instanța a procedat la citarea sa la domiciliile din România indicate de către petent, după cum s-a consemnat în încheierea de la termenul de judecată din data de 20 martie 2019, aceleași argumente fiind avute ]n vedere și la termenul din data de 3 aprilie 2019, când instanța constatând că procedura de citare este legal îndeplinită a pășit la soluționarea cererii de strămutare.

Astfel, se reține că, față de calitatea de intimat a lui B. în cadrul procedurii de strămutare finalizată cu anularea ca netimbrată a acesteia, nu se poate identifica nicio vătămare din prezumtiva nelegală citare a acestei părți, care să atragă aplicarea sancțiunii nulității actului procedural, în aceleiași condiții ale art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Din această perspectivă, se constată faptul că intimatul a fost citat la adresa din București, str. x, citația pentru termenul de judecată din 3 aprilie 2019 fiind depusă la cutia poștală, conform procesului-verbal de înmânare a actului de procedură încheiat de factorul poștal la data de 27 martie 2019 .

La adresa din str. x, procedura de citare a intimatului B., pentru același termen de judecată, s-a îndeplinit prin afișare la ușa instanței în considerarea mențiunilor factorului poștal înscrise pe plicul ce conținea citația și în procesul-verbal de înmânare a acesteia pentru termenul din data de 20 martie 2019, în sensul că destinatarul nu mai locuiește la acea adresă .

Celelalte aspecte invocate de contestatori cu referire la încălcarea dreptului la apărare în dosarele aflate pe rolul Curții de Apel București și al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu pot fi primite în cadrul contestației în anulare, ce tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea unor neregularități formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva încheierii nr. 714 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de contestatorii A. și B..

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva încheierii nr. 714 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2020.