ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1334/2020

Ședința publică din data de 30 iunie 2020

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2321 din 4 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 202/A din 15 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva deciziei nr. 2321 din 4 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă A. a formulat contestație în anulare.

În motivarea contestației, astfel cum a fost precizată prin notele scrise, în esență, se susține că hotărârile pronunțate în cauză de instanțele de fond, apel și recurs au fost date sub imperiul vechii legislații.

Se arată că instanța de recurs, din eroare, nu a ținut cont de normele de procedură aplicabile cauzei și a judecat recursul potrivit dispozițiilor din vechiul C. proc. civ., rezultând o hotărâre definitivă care este nelegală potrivit prevederilor din noul C. proc. civ.

Contestatorul învederează că procedura desfășurată pe tot parcursul procesului trebuie să fie unitară și să se deruleze potrivit noului C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ.

Analizând prioritar contestația în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, în aplicarea dispozițiilor art. 248 cu referire la art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, ce sunt de strictă interpretare. Pe această cale nu pot fi puse în discuție probleme de fond ori săvârșirea unor greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor.

Contestatorul a invocate ca temei de drept dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În sensul dispozițiilor legale anterior menționate, noțiunea de "greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, de exemplu, de apreciere a probelor, ori de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de exemplu, anularea greșită ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Pe de altă parte, nu orice greșeală materială conduce la admiterea contestației în anulare, ci numai acele erori materiale esențiale, care au fost determinante pentru soluția instanței de recurs.

Criticile formulate de contestator privind nerespectarea unor dispoziții de procedură ce se arată că sunt aplicabile cauzei, contestatorul susținând că recursul a fost judecat potrivit dispozițiilor din vechiul C. proc. civ. și că a rezultat o hotărâre definitivă care este nelegală potrivit prevederilor din noul C. proc. civ., nu pot fi încadrate în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nereprezentând o eroare materială.

De asemenea, nu pot fi încadrate criticile formulate nici în cazurile de contestație în anulare prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ., referitoare la omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare și la nepronunțarea de către instanța de recurs asupra unuia dintre recursurile declarate de cauză, luând în considerare că nu s-a indicat concret care dintre motivele formulate nu au fost analizate și că în cauză a fost formulat un singur recurs, și anume cel declarat de contestator, raportat la care au fost depuse o serie de motive prin cereri separate.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte va constata că cererea formulată de contestatorul A. cuprinde motive neprevăzute de lege pentru contestația în anulare, urmând a o respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2321 din data de 4 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2020.