ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1294/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1294/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 25 iunie 2020
Asupra prezentei contestații în anulare, constată următoarele:
Hotărârea supusă contestației în anulare
Prin decizia nr. 268 din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 385 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Contestația în anulare
Prin cererea depusă la 25 februarie 2020, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 268 din 30 ianuarie 20205, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.
În cuprinsul cererii, contestatorul a susținut că nu a fost citat, deși citarea sa în proces era obigatorie; aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este eronată, în speță, neexistând niciunul dintre motivele invocate de acest text de lege; decizia atacată este pronunțată de o instanță necompetentă material, cauza fiind de competența instanței de contencios administrativ; instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra nulității adresei nr. x/2018 emise în 28 mai 2019; în cauză a fost pronunțată o decizie în loc de încheiere.
Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Prioritar, Înalta Curte reține că, în temeiul dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", va analiza admisibilitatea prezentei căi de atac prin prisma normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, care potrivit programului national de gestiune a activității instanțelor, Ecris, este 2 decembrie 2015, anterior modificării acestora prin Legea nr. 310/2018.
Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
Alin. (2) și alin. (3) al art. 503 C. proc. civ. reglementează alte motive pentru care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestației în anulare și care vizează, exclusiv, hotărârile pronunțate de instanțele de recurs și de apel, care nu sunt susceptibile de recurs.
În sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: 1) hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2) hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3) hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și 6) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Contestația în anulare poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
În cauză, prin decizia nr. 268 din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 385 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a contestației în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".
Față de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.
Astfel, procedura examinării admisibilității recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.
Înalta Curte reține că, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac. Ca atare, aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare.
În aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate se constată că împotriva deciziei nr. 268 din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 268 din 30 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.