ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 949/2020

Ședința publică din data de 19 februarie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 13.04.2017 reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene -Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu și 2) Ministerul Finanțelor Publice -A.N.A.F.- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 11002/01.03.2017 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene -Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.12.2016,a Notei de debit nr. x POIM 11.1/2577/07.11.2016 (nr. 1760 bis/31.08.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 55 nr. 2121 POIM 11.1/2573/07.11.2016 (nr. 2117/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 56 nr. 2121 POIM 11.1/2574/07.11.2016 (nr. 2118/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 57 nr. 2121 POIM 11.1/257507.11.2016 (nr. 2119/VR/03.11.2016);

- anularea Somației nr. x/27.03.2017 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice -A.N.A.F.- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Prin încheierea de ședință din 06.07.2017, Curtea de apel a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice -A.N.A.F.- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce privește petitul având ca obiect suspendarea executării Somației nr. x/27.03.2017 emisă de pârâtul susmenționat;

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice -A.N.A.F.- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocată de acesta și în consecință:

A respins cererea reclamantei A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice -A.N.A.F.- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili având ca obiect suspendarea executării: Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.12.2016, a Notei de debit nr. x POIM 11.1/2577/07.11.2016 (nr. 1760 bis/31.08.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 55 nr. 2121 POIM 11.1/2573/07.11.2016 (nr. 2117/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 56 nr. 2121 POIM 11.1/2574/07.11.2016 (nr. 2118/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 57 nr. 2121 POIM 11.1/257507.11.2016 (nr. 2119/VR/03.11.2016), ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene -Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu,invocată de acesta și în consecință:

A respins cererea reclamantei A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene -Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu, având ca obiect suspendarea executării Somației x/27.03.2017- ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

A admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Notei de debit nr. x POIM 11.1/2577/07.11.2016 (nr. 1760 bis/31.08.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 55 nr. 2121 POIM 11.1/2573/07.11.2016 (nr. 2117/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 56 nr. 2121 POIM 11.1/2574/07.11.2016 (nr. 2118/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 57 nr. 2121 POIM 11.1/257507.11.2016 (nr. 2119/VR/03.11.2016) emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale,Administrației Publice și Fondurilor Europene- Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu, invocată de pârâtul susmenționat și în consecință:

A respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării actelor susmenționate;

A admis cererea reclamantei A. S.A. formulată în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene-Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu și Ministerul Finanțelor Publice -A.N.A.F.- Direcția Generală de Administrare a Marilor și în consecință:

A dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.12.2016 și respectiv, suspendarea executării Somației nr. x/27.03.2017, până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni.

Prin sentința nr. 184 din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal:

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene -Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu și Ministerul Finanțelor Publice -A.N.A.F.-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și în consecință:

- a dispus anularea Deciziei nr. 11002/01.03.2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.12.2016 emise de pârâtul nr. 1 și anularea Somației nr. x/27.03.2017 emisă de pârâtul nr. 2;

- a obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene -Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu la plata (rambursarea) către reclamanta A. S.A. a sumelor de: 1.358.418,09 RON, 738.328,93 RON și 3.216.369,72 RON reprezentând debite reținute de către pârâtul susmenționat;

A respins restul pretențiilor reclamantei.

Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a declarat recurs împotriva sentinței nr. 184 din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pârâta ANAF-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a declarat recurs împotriva sentinței nr. 184 din 23 noiembrie 2017 și a încheierii din 06 iulie 2017 ale Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Ambele recursuri sunt întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul recursului ANAF-DGAMC fiind menționat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

În recursul Ministerului Fondurilor Europene s-a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Dispozițiile acestui text de lege devin incidente datorita faptului ca instanța de fond nu a arătat motivele pentru care a admis acțiunea intimatului - reclamant, limitandu-se doar la soluția de admitere a acesteia, așa cum vom arăta in continuare.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În contextul expus arătăm că, așa cum s-a reținut în doctrină, motivarea hotărârii trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv și trebuie să fundamenteze și să explice măsurile adoptate.

Astfel, art. 425 alin. (1), lit. b) din C. proc. civ. menționează că:

"Hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Potrivit dispozițiilor mai sus invocate rezultă în mod expres că motivarea nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai pe cele de drept, ci ea trebuie să se refere la toate acestea.

Tot în doctrină s-a arătat că motivarea trebuie să se înfățișeze într-o asemenea măsură încât să corespundă imperativelor logicii, trebuind să ofere părților și instanțelor de control judiciar o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Mai mult decât atât, ea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate și asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate, nefiind suficient ca instanța sa preia exclusiv argumentele uneia dintre părți, ci trebuind sa arate si motivele pentru care au fost respinse apărările pârtii adverse.

Nemotivarea hotărârii atrage implicit și imposibilitatea realizării controlului judiciar ceea ce, în opinia noastră, determină anularea hotărârii cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

Hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

S-a mai susținut faptul că sentința civilă recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, făcând astfel hotărârea judecătorească pasibilă de casare pentru motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. d) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv încălcarea legislației în vigoare.

Astfel, prin sentința criticată instanța de fond a reținut ca atât recurenta cât și intimata-reclamanta, s-a constituit parte civilă în cauza ce a format obiectul dosarului I penal nr. x/2014 al Curții de Apel Brașov, fapt ce în opinia instanței creează o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat, care a atras stabilirea corecțiilor financiare prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.12.2016 a cărui anulare se solicită, fără a arăta motivele de natură a susține concluzia instanței, împrejurare ce împiedică recurentul-pârât să cunoască raționamentul instanței și astfel să își exercite dreptul la apărare.

Or instanța, în prezenta cauză nu a făcut o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante ci s-a rezumat sa facă trimitere cu privire la soluția pronunțată în dosarul penal anterior menționat, constatând astfel o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative contestate, fără a ține cont de argumentele conținute de acesta și de apărările formulate de instituția noastră și, totodată, fără a ține cont de momentul la care acestea au fost emise.

Se mai arată că, soluția definitivă pronunțată în Dosarul penal nr. x/2014 al Curții de Apel Brașov, a intervenit mult după emiterea actelor administrative contestate.

Cu privire la cele reținute de instanța de fond în sentința criticată, decizia penală nr. 568/AP/26.16.2017, statuează faptul că Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene este prejudiciat cu suma de 8.132.011,17 RON, ceea ce conduce în mod evident la faptul că actele administrative contestate sunt legale și temeinice întrucât acest lucru arată că în speță a existat o neregulă care a adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat.

Mai mult, tot cu privire la raționamentul instanței, prin care arată că reclamanta a întreprins diverse demersuri pentru recuperarea sumei de 8.132.011,17 RON, ne întrebăm retoric dacă nu înseamnă o îmbogățire fără justă cauză faptul de a recupera suma solicitată, pe diverse căi, respectiv: urmare anulării procesului-verbal, urmare admiterii cererii de înscriere la masa credală, urmare cererii de plată referitoare la Certificatul de garantare aferent Poliței de Garantare a avansului seria x nr. x/15.03.2012, urmare notificării B. în vederea încasării acestei sume cu titlu de daună ca urmare a producerii riscului asigurat prin clauzele certificatului de garantare arătat anterior.

Prin decizia penală nr. 568/AP/26.16.2017 instanța "subliniază că răspunderea civilă ce poate fi antrenată în cadrul procesului penal nu poate fi decât cea delictuală, o eventuală răspundere contractuaală putând fi exercitată în alt cadru procesual", fapt ce întărește afirmațiile cu privire la temeinicia actelor administrative contestate, raportat la- Contractul de finanțare încheiat între AM POS Mediu și intimata-reclamantă.

Tot prin decizia anterior menționată instanța penală mai reține că suma de 8.132.011,17 RON "constituie prejudiciu cert părții civile" (MDRAPFE succesor al MMSC) și totodată, ..." în condițiile în care întreaga procedură de atribuire a lucrării este viciată, partea civilă MMSC nu va mai beneficia de rambursarea fondurilor din partea Comisiei Europene. în acest sens instanța a avut în vedere art. 1 (2) din Regulamentul Consiliului (CE Euroatom) nr. 2988/1995 din 18.12.1995, art. 39 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 1260/99, principiile adoptate pentru Fondul de Coeziune prin Decizia Comisiei C/2002/2871, unul dintre aceste principii stabilind că statele sunt obligate să realizeze corecții financiare a căror valoare va fi egală cu suma cheltuielii pe nedrept achitată din fonduri".

În recursul ANAF- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili s-a arătat că: cu privire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., potrivit dispozițiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

S-a pretins că motivarea nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai pe cele de drept, ci ea trebuie să se refere la toate acestea. Tot în doctrină s-a arătat că motivarea trebuie să se înfățișeze într-o asemenea măsură încât să corespundă imperativelor logicii, trebuind să ofere părților și instanțelor de control judiciar o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Mai mult decât atât, ea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate și asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate, nefiind suficient ca instanța să preia exclusiv argumentele uneia dintre părți, ci trebuind sa arate si motivele pentru care au fost respinse apărările pârtii adverse.

Nemotivarea hotărârii atrage implicit și imposibilitatea realizării controlului judiciar ceea ce, în opinia noastră, determină anularea hotărârii cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanțele concrete ale cauzei, "justiția a fost servită".

Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Or, instanța de fond nu aduce niciun fel de critici nu argumentează în niciun fel cu privire la excepția inadmisibilității invocată de DGAMC și de asemenea cu privire la Somația nr. 3988/27.03.2017 emisă de DGAMC.

Cu privire la încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., facem următoarele precizări:

Acest motiv de recurs se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Nulitatea actelor de procedură se regăsește actualmente in Capitolul III din Titlul IV al Cărții I, capitol care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și pe cea necondiționată de existența unei vătămări.

De asemenea, acest capitol reglementează modul in care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii.

Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 pct. 5 noul C. proc. civ. pentru a se constata dacă reprezintă sau nu motiv pentru casarea hotărârii.

Potrivit art. 205 alin. (1) din C. proc. civ., întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.

(2) întâmpinarea va cuprinde:

b) excepțiile procesuale pe care pârâtul le invocă față de cererea reclamantului;

Potrivit art. 224 din C. proc. civ.

Discutarea cererilor și excepțiilor

Instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.

Astfel, față de dispozițiile obligatorii ale C. proc. civ., reiese fără niciun dubiu faptul că prin lipsa discutării tuturor excepțiilor implicit cele invocate de către DGAMC s-a produs o încălcare a regulilor de procedură civilă.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, se susține că instanța de fond nu a analizat apărările DGAMC lipsind de conținut juridic normele prevăzute de art. 230 din C. proc. civ.

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a emis Somația nr. 3988/27.03.2017 în baza adresei de înaintare nr. x/9.03.2017 și a documentelor care au fost anexate la această adresă de către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrație Publică și Fonduri Europene.

Raportat la situația de fapt existenta si la temeiurile in drept invocate, recurenta a întocmit in mod corect si cu respectarea tuturor dispozițiilor legale actele de executare a căror anulare este solicitata prin prezenta acțiune, neputand fi invocata vreo culpa a organului fiscal de executare sau vreun motiv de ne legalitate cu privire la actele emise.

Cu privire la motivele privind anularea actelor de executare prin prisma aspectelor ce vizează Deciziei nr. 11002/01.03.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrație Publică și Fonduri Europene-Direcția Generală Programe Europene Infrastructura Mare-Autoritatea de Management POS Mediu, precizăm că aceste motive nu pot face obiectul unei contestații la executare.

Din argumentele reclamantei, reiese faptul că aceasta nu aduce niciun fel de critici cu privire la contestația la executare în sine sau cu privire la actele de executare sub aspectul nerespectării prevederilor legale privind executarea silită.

Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, se susține că instanța a dispus respingerea ei, ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. acesta s-a raportat la nepunerea în discuție a excepției inadmisibilității capătului 7 cu cererea introductivă, excepție invocată de aceasta pârâta-recurentă prin întâmpinare.

Prin capătul 7 de cerere s-a solicitat "anularea Somației nr. x/27.03.2017 emisă de DGMAC.

Or, câtă vreme prin Sentință s-a dispus "anularea acestei somații", apare evident, chiar dacă nu "expresis verbis", că instanța pronunțându-se pe fond, a respins implicit excepția inadmisibilității.

De altfel, motivează pertinent faptul că "aparența de nelegalitate a titlului executor determină și aparența de nelegalitate a actului de executare emis în temeiul și în baza acestuia" respectiv somația.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ambele recurente au susținut că nu s-a răspuns punctual tuturor apărărilor invocate.

În mod evident o asemenea obligație nu există, ansamblul motivării trebuie să conducă înspre concluzia adoptată, ceea ce în cazul de față s-a realizat pe deplin.

De altfel, aceste motive au o conotație abstractă câtă vreme nici una dintre recurente nu a detaliat în concret care ar fi motivele contradictorii ori străine de natura cauzei.

Că s-a motivat sub acest aspect în abstract rezultă și din faptul că deși hotărârea criticată se referă și la admiterea excepțiilor invocate de pârâte nu se face o defalcare concretă, putându-se eventual aprecia că respectivele critici se referă și la aceste aspecte.

Raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica recurentei-pârâte Ministerul Fondurilor Europene se referă la preluarea din dosarul penal x/2013 soluției nedefinitive a Curții de Apel Brașov.

Evident, câtă vreme la acest moment soluția este definitivă iar inculpatul are obligația să restituie integral prejudiciul în sumă de 8.132.011,17 RON recurentei, a-i solicita încă o dată reclamantei, nu reprezintă altceva decât o nepermisă îmbogățire fără just temei.

Aspectele, corecte în teorie, referitoare la neregulă și prejudiciu nu pot însă surmonta caracterul specific al acestei spețe.

Astfel câtă vreme prin hotărârea de condamnare s-a reținut că ambii inculpați au participat la licitația pentru atribuirea contractului de lucrări nr. x/07.03.2012 "Colectare noi Ghimbav -Stația de Epurare Brașov -Stația de Epurare Feldioara și conductă de alimentare nouă în Stupini-Feldioara"și că au depus în cadrul documentație de calificare un act fals pentru a dovedi contrar adevărului că au experiența necesară executării lucrărilor, determinându-i cu intenție pe reprezentanții A. să îi atribuie contractul, să îi vireze avansul de 10% în valoarea reținută în dispozitiv astfel încât autoritatea contractantă (reclamanta din prezentul dosar) a indus în eroare, fără vinovăție, pe partea civilă prin prezentarea cererii de rambursare nr. x/27.04.2012 și a documentelor justificative privind câștigarea licitației, cu consecința declarării eligibile a plății efectuate.

Mai rezultă din aceleași înscrisuri depuse la dosarul de față că, pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de avans de la persoanele responsabile reclamanta a formulat cerere de înscriere la masa credală a societății C. S.L. -aflată în insolvență, admisă în parte de către administratorul judiciar al debitoarei, S.C. A. figurând înscrisă cu o creanță chirografară, sub condiție.

Mai rezultă că reclamanta a formulat și cerere de plată referitoare la executarea Certificatului de Garantare aferent Poliței de Garantare a avansului seria x din 15.03.2012, prelungit și modificat, precum și notificare împotriva B. ca emitentă a actelor susmenționate, în vederea încasării sumei de 8.132.011,17 RON cu titlu de daună ca urmare a producerii riscului asigurat prin clauzele certificatul de garantare arătat anterior.

Rezultă neechivoc faptul că nu reclamanta a creat nici neregula nici prejudiciul.

Critica pe același motiv a recurentei ANAF-DGAMC se referă la neanalizarea apărărilor sale, aspect analizat de către instanță în referirea la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportat la anularea actelor de executare, acesta s-a făcut sub argumentarea anulării actelor principale obligaționale, nefiind necesară o acțiune de obiectul unei contestații la executare.

Cu referire la cuantumul cheltuielilor de judecată această cerere apare total nejustificată.

În concluzie, în raport de motivele invocate Sentința atacată apare ca temeinică și legală.

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 184 din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței nr. 184 din 23 noiembrie 2017 și a încheierii din 06 iulie 2017 ale Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2020.