ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6407/2019

Ședința publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual și cererea de sesizare a Curții Constituționale

1.1. Prin Decizia nr. 3406 din 18 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de suspendare a judecății și a fost respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 60 din 3 mai 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

1.2. Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1), pct. 2, pct. 3 și pct. 4 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru complinirea principiului dublului grad de jurisdicție impus de CEDO.

În această etapă procesuală, prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2019, contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35, art. 488 și art. 489 din C. proc. civ., republicat și art. 34 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare.

1.2. Hotărârea pronunțată pe cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată

Prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 35, art. 488 și art. 489 din C. proc. civ. și art. 34 din Legea nr. 303/2004 formulată de contestatorul A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate pe cererea de sesizare a Curții Constituționale a formulat recurs A., fiind criticată încheierea atacată, fără indicarea unui motiv de casare prevăzut de art. 488 din C. proc. civ., arătându-se că instanța a refuzat judecarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. d) C. proc. civ., excepție invocată din oficiu de instanța de control judiciar.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

De asemenea, prevederile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ. dispun că:"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurentul-reclamant nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a formulat critici cu privire la hotărârea atacată care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege. Recurentul s-a rezumat să arate că instanța a refuzat judecarea invocării excepțiilor de neconstituționalitate.

Totodată, se constată că aspectele prezentate în cuprinsul notelor de ședință înregistrate la dosar la data de 11.12.2019, nu sunt de natură a complini lipsurile cererii de recurs sub aspectul indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din data de 25 septembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2019.