ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6233/2019

Ședința publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 26 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., personal auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Săveni, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL SUCEAVA și TRIBUNALUL BOTOȘANI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv, a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4 %, respectiv, 8 %, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10 % prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv, V.R.S. 405 RON + 4 % + 4,5 % + 10 %, rezultând V.R.S. de 484,18 RON, astfel: începând cu data de 09 aprilie 2015 și până la 30 noiembrie 2015, la plata diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 440,15 RON, și venitul efectiv plătit; începând cu data de 1 decembrie 2015 și până la zi, dar și pentru viitor, la diferențele de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 484,16 RON, și venitul efectiv plătit.

Au solicitat, de asemenea, repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv, obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acțiunii până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferențiat până la 1 decembrie 2015, și după 1 decembre 2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii- cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care s-a abrogat Legea- cadru nr. 284/2010).

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 849 din 18 iunie 2019, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, și a declinat, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Mureș a reținut că, față de prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din capitolul VIII anexa V la Legea 153/2017, salarizarea personalului din justiție se face pe baza unor ordine sau decizii de salarizare pe care trebuie să le emită în prealabil ordonatorul de credite (în cazul din speță fiind vorba despre Curtea de Apel Suceava). Totodată, în cazul în care angajatul este nemulțumit de modalitatea de calcul a salariului care rezultă din decizie, are posibilitatea să conteste actul administrativ, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) din textul de lege citat. În speță, reclamanții invocă faptul că după apariția legilor de salarizare, modul de calcul a salariului este eronat, datorită reținerii greșite a valorii de referință sectorială de către angajator.

Prin urmare, instanța a apreciat că prin prezenta acțiune reclamanta contestă prioritar modul în care le-au fost stabilite drepturile salariale în temeiul dispozițiilor legilor de salarizare, invocându-se în acțiunea introductivă nelegalitatea și netemeinicia stabilirii drepturilor salariale.

Acțiunea de față nu vizează strict plata drepturilor salariale ale reclamantei, spre a fi atrasă în cauză competența instanței, întrucât chiar prin formularea primului petit al acțiunii, se solicită "reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar".

În acest context, reținând că reclamanta are calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Săveni, făcând aplicarea art. 7 alin. (1) și (2) din capitolul VIII din anexa V la Legea nr. 153/2017, s-a concluzionat că, în speță, competența materială de soluționare a pricinii aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Aceeași competență ar interveni și dacă s-ar aplica dreptul comun în materia contenciosului administrativ, întrucât, în esență, este vorba de criticarea unui act administrativ ori refuzului unei autorități de emitere a unui act administrativ la care se susține că era obligată.

Prin urmare, din punctul de vedere al competenței materiale, Tribunalul Mureș a apreciat că prezenta pricină aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2). La data de 11 iulie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința civilă nr. 562 din 9 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botosani, în favoarea Tribunalului Mureș, secția specializată în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Contecios Administrativ și Fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a constatat că acțiunea formulată de reclamanți nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 7 din Anexa VI a Legii nr. 284/2010 și de art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, întrucât aceștia nu au solicitat anularea pentru nelegalitate a actelor administrative prin care le-au fost stabilite drepturile salariale și nici obligarea la emiterea unor alte acte de salarizare, nefiind așadar dedus judecății un litigiu ce are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (decizie de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul de emitere a unei decizii de salarizare) și care ar atrage competența instanței de contencios administrativ.

De altfel, s-a observat că reclamanții au indicat în mod expres, printre temeiurile de drept invocate, dispozițiile art. 253, art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, având în vedere că solicitarea adresată instanței de judecată reprezintă o acțiune în pretenții ce vizează obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante considerate cuvenite, potrivit prevederilor legale în materie de salarizare.

De asemenea, a mai reținut că în cuprinsul acțiunii nu se formulează critici de nelegalitate ale actelor administrative emise de ordonatorul de credite, nu se solicită anularea unor astfel de acte și nu se critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci doar se solicită obligarea la plata unor drepturi salariale pe care reclamanții le consideră cuvenite și neplătite.

În condițiile în care nu se solicită cenzurarea unor acte administrative de stabilire a drepturilor salariale, Curtea a constatat că nu sunt incidente prevederile speciale ale art. 7 din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, ci dispozițiile dreptului comun în materia dreptului muncii, potrivit cărora competența materială în primă instanță aparține secției specializate în litigii de muncă a tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială, Curtea a reținut că reclamanții sunt personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Săveni - instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Suceava, fiind incidente în acest caz dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, prin care a fost s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, în virtutea Legii fundamentale, deciziile Curții Constituționale sunt de imediată și generală aplicare, devenind opozabile erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce înseamnă că se aplică tuturor situațiilor juridice în desfășurare, care nu au fost definitiv judecate până la data publicării.

În concluzie, a apreciat că în speța dedusă judecății, stabilirea competenței teritoriale trebuie să se raporteze la dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, ceea ce presupune că litigiul este de competența oricărui tribunal (secția specializată/completul specializat în litigii de muncă) din cadrul unei curți de apel învecinate.

Având în vedere că reclamanții au sesizat inițial Tribunalul Mureș și că această instanță se află în circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, învecinată cu instanța în circumscripția căreia se află Judecătoria Săveni (instanța la care reclamanții exercită funcția) - Curtea de Apel Suceava, Curtea a reținut că Tribunalul Mureș este competent teritorial să judece prezenta cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente material să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Mureș, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâților la reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar cuvenit reclamanților, respectiv, a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4 %, respectiv, 8 %, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10 % prevăzut de Legea nr. 293/2015, precum și plata diferențelor de drepturi salariale.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți- în speță, așadar, se încadrează în materia conflictelor de muncă, competența materială revenind în primă instanță Tribunalului, în baza art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, a dialogului social, cum, de altfel, și-au întemeiat în drept și reclamanții acțiunea.

Totodată, calitatea reclamanților de personal de specialitate și conex în justiție, sub aspectul competenței teritoriale, atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea- cadru nr. 284/2010, în raport de petitul acțiunii, apreciind că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal strict în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Competența materială a Curții de Apel București prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special, iar dispozițiile speciale ale art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în cauză, ele neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților sau personalului asimilat acestora.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că instanța competentă material să soluționeze litigiul de față este instanța specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății intrând în categoria conflictelor de muncă, iar nu a contenciosului administrativ, această calificare fiind dată și de către reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată depuse la secția specializată a Tribunalului Mureș.

Prin stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă- complet specializat în litigii de muncă, se vor avea în vedere și poziția reclamanților, dar și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și, din această perspectivă, în condițiile în care calitatea de pârâți în cauză o au atât Tribunalul Botoșani, cât și Curtea de Apel Suceava, în mod corect reclamanții s-au adresat Tribunalului Mureș, jurisdicția învecinată celei în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea reclamanții fiind un argument menit să asigure și dezideratul de imparțialitate a justiției.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Mureș, secția civilă.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2019.