ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5970/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23.03.2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 București, a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale de impunere contestate până la soluționarea prezentei cauze, anularea Deciziei nr. 227/20.12.2017, Deciziei nr. 238/27.12.2017, adresei nr. x/01.02.2018, constatarea nulității absolute a Deciziei de impunere nr. x/01.03.2017, Deciziei de impunere nr. x/14.03.2017, Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/14.02.2017 și Raportului de inspecție fiscală nr. x/14.12.2017, exonerarea societății reclamante de la toate obligațiile fiscale principale și accesorii stabilite în mod nelegal în sarcina sa prin actele administrativ-fiscale atacate, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidența analitică de plătitor la poziția rol fiscal a societății subscrise pentru perioada 2012-2016, respectiv potrivit raportului de evaluare imobil conform GEV 500, declarat și înregistrat la DITL Sector 5, pentru anul 2017, debitarea corectă a impozitului datorat și a plăților făcute de societatea subscrisă în contul impozitului pe clădiri, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea, ca fiind nelegale, a tuturor actelor administrativ-fiscale atacate prin prezenta acțiune, anularea diferențelor de baze de impozitare privind impozitul pe clădiri, stabilite în mod nelegal de pârâtă, anularea diferențelor de obligații fiscale principale și accesorii aferente impozitului pe clădiri stabilite în sarcina sa, ca fiind nelegale, exonerarea societății de toate obligațiile fiscale principale și accesorii, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidența analitică pe plătitor la poziția rol fiscal - matricola impozit pe clădiri și înregistrarea corectă a bazei impozabile.

Prin sentința civilă nr. 5098/16.08.2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 5 BUCUREȘTI, prin care s-a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale de impunere contestate până la soluționarea prezentei cauze, anularea Deciziei nr. 227/20.12.2017, Deciziei nr. 238/27.12.2017, adresei nr. x/01.02.2018, constatarea nulității absolute a Deciziei de impunere nr. x/01.03.2017, Deciziei de impunere nr. x/14.03.2017, Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/14.02.2017 și Raportului de inspecție fiscală nr. x/14.12.2017, exonerarea societății reclamante de la toate obligațiile fiscale principale și accesorii stabilite în mod nelegal în sarcina sa prin actele administrativ-fiscale atacate, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidența analitică de plătitor la poziția rol fiscal a societății subscrise pentru perioada 2012-2016, respectiv potrivit raportului de evaluare imobil conform GEV 500, declarat și înregistrat la DITL Sector 5, pentru anul 2017, debitarea corectă a impozitului datorat și a plăților făcute de societatea subscrisă în contul impozitului pe clădiri, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentințe civile nr. 5098/16.08.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, la data de 20.08.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contentencios administrativ și fiscal la data de 20.08.2018.

La data de 16.01.2019, a depus cerere de intervenție accesorie petenta B. S.R.L., prin care a arătat că se află într-o relație contractuală cu recurenta-reclamantă, fiind chiriaș al imobilului cu privire la care au fost emise deciziile contestate, că a depus diligențe pe parcursul inspecției fiscale pentru a dovedi inexistența unor investiții la imobilul respectiv și că modul de soluționare a cauzei va avea efecte directe asupra relației contractuale dintre cele două societăți.

Prin încheierea de ședință din data de 18.04.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de B. S.R.L..

Împotriva încheierii de ședință din data de 18.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs petenta B. S.R.L. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs se arată că, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept, respectiv art. 33 C. proc. civ.

Din interpretarea prevederilor art. 33 C. proc. civ. rezultă într-adevăr faptul că interesul trebuie să fie determinat, personal, născut și actual. Cu toate acestea, potrivit art. 33 teza a II-a, care instituie o excepție de la caracterul născut și actual al interesului și anume că, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

În cauza de față, hotărârea ce se va pronunța în recurs va stabili dacă societatea intervenientă a efectuat sau nu lucrările de investiții care au generat litigiul de față și va avea consecințe și asupra înregistrărilor contabile ale acesteia. Deci, interesul intervenientului trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanță cu privire la petitele cu care a fost învestită.

În speță, prin intermediul deciziilor contestate s-a stabilit în sarcina societății A. S.R.L. plata sumei de 900.000 RON obligații fiscale principale reprezentând impozit pe clădiri și accesorii ale acestora pentru perioada 2012 - 2017, stabilite ca urmare a unor presupuse lucrări de investiții efectuate de către intervenientă, în calitate de locatar. Eventuala menținere a obligației de plată a acestei sume în sarcina locatorului ar afecta iremediabil relația contractuală dintre intervenientă și A. S.R.L., nu numai datorită unei eventuale acțiuni în regres pe care aceasta ar putea-o formula ci și riscul major ca această situație să fie apreciată ca o dovadă a relei-credințe în executarea contractului existent, cu atât mai mult cu cât hotărârea ce urmează a fi pronunțată în recurs de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal urmează a stabili în mod definitiv dacă lucrările în discuție efectuate de către intervenientă reprezintă lucrări de investiție sau nu.

Prin urmare, în cazul intervenției voluntare accesorii, în cazul prevenirii încălcării unui drept subiectiv amenințat sau al preîntâmpinării producerii unei pagube iminente, terțul urmărește să obțină un folos practic direct și imediat prin pronunțarea unei hotărâri în favoarea părții în sprijinul căreia intervine, prin care se va stabili sau se va confirma o situație ce-i conferă certitudinea că drepturile sale, conexe cu situația juridică dedusă judecății, nu vor fi afectate.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 28 august 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 30 octombrie 2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinările depuse la dosar, Înalta Curte constată că recursul este fondat și va fi admis.

Recurenta-petentă S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de intervenție în favoarea societății A. S.R.L., reclamantă în dosarul nr. x/2018, având ca obiect anularea Deciziilor nr. 227/20.12.2017 și nr. 301523/01.03.2017, emise de pârâta Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5 București, referitoare la impozitul pe clădiri.

Curtea de Apel Bucureșit a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție reținând că, că petenta nu a arătat care ar fi folosul practic urmărit prin promovarea cererii de intervenție, întrucât, nu este suficient un interes de principiu, respectiv menținerea relației contractuale dintre cele două părți.

Prin motivele de recurs formulate, petenta a arătat că prin raportare la dispozițiile art. 33 C. proc. civ., în ansamblul său (atât teza I cât și teza a II-a), în litigiul de față este îndeplinită condiția interesului în situația în care actele administrative contestate sunt apte să producă unele consecințe indirecte asupra terțului, încât acesta să poată fi socotit persoană vătămată într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim. Or, în această privință, hotărârea ce urmează a fi pronunțată de către Curtea de Apel București în recurs, va stabili dacă societatea petentă a efectuat sau nu lucrările de investiții care au generat prezentul litigiu și că o astfel de situație, va avea consecințe și asupra înregistrărilor contabile ale petentei fără să fi luat parte în niciun fel la judecata care privește acele înregistrări contabile.

Înalta Curte constată că, deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

Având în vedere că prin interes se înțelege folosul practic, o atare susținere echivalează cu ideea că, în procesul pendinte, folosul practic nu se răsfrânge doar asupra terțului intervenient, ci și asupra părții în favoarea căreia acesta a intervenit.

În realitate, intervenientul accesoriu are un interes personal, distinct de cel al părții pe care o apără, iar aceasta se datorează faptului că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare a părții respective. Altfel spus, susținând una dintre părțile inițiale, terțul urmărește să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situație de natură a compromite propriile sale drepturi.

În ceea ce privește interesul formulării cererii de intervenție accesorie de față, Înalta Curte consideră că interesul formulării subzistă deoarece actele administrative contestate sunt apte să producă unele consecințe indirecte asupra petentei, iar prin soluția ce s-ar da cererii principale s-ar putea afecta unele drepturi subiective sau interese legitime ale petentei.

Situația din speță nu este o situație tipică în care intervenienta sprijină apărările reclamantei, intervenienta formulând cererea de intervenție accesorie pentru că era singura modalitate în care putea să își apere drepturile care derivă din calitatea de chiriaș al imobilului închiriat, situat în Calea 13 septembrie ne. 127-131 și cu privire la care intimata-pârâtă a emis decizii de impunere prin care a reținut efectuarea unor lucrări care ar fi adus plus-valoare impozabilă acestui imobil și asupra cărora părțile implicate în raportul juridic dedus judecății au prezentat aspecte diferite.

Relevante sunt și aspectele prezentate în cuprinsul întâmpinării formulată de intimata-pârâtă prin care susține că din întreg materialul probator anexat la dosarul cauzei rezultă culpa ambelor părți, în solidar, petenta S.C. B. S.R.L. cea care a realizat lucrările de amenajări interioare la C., lucrări ce au fost executate în regie proprie în perioada 2008-2010 și care au adus imobilului un plus de valoare, cât și recurenta-reclamantă care nu a depus niciun document justificativ la sediul instituției cu valoarea astfel rezultată.

De asemenea, Înalta Curte constată că interesul petentei S.C. B. S.R.L. de a interveni în prezenta cauză este susținut și de faptul că aceasta a participat activ la derularea controlului efectuat de către Inspecția Fiscală, a pus la dispoziție înscrisuri și rapoarte de expertiză contabilă extrajudiciară, iar acest demers este util soluționării cererii de recurs aflată pe rolul Curții de Apel București.

În consecință, Înalta Curte constată că interesul intervenientei există, atât pentru lămurirea situației de fapt cu privire la existența/inexistența unor lucrări de investiții care ar fi adus un plus de valoare imobilului închiriat, situat în Calea 13 septembrie nr. 127-131, cât și pentru determinarea autorului acestora.

În acest context, instanța de control judiciar reține că încheierea Curții de Apel a fost dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material, iar criticile formulate de recurentă sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și rejudecând, va admite cererea de intervenție accesorie formulată de B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva încheierii din 18 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și rejudecând:

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de B. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.