ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.11.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5929/2019

HOTĂRÂRE
27.11.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5929/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și înregistrată la data de 23.03.2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 București, s-a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale de impunere contestate până la soluționarea cauzei, anularea Deciziei nr. 227/20.12.2017, Deciziei nr. 238/27.12.2017, adresei nr. x/01.02.2018, constatarea nulității absolute a Deciziei de impunere nr. x/01.03.2017, Deciziei de impunere nr. x/14.03.2017, Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/14.02.2017 și Raportului de inspecție fiscală nr. x/14.12.2017, exonerarea societății reclamante de la toate obligațiile fiscale principale și accesorii stabilite în mod nelegal în sarcina sa prin actele administrativ-fiscale atacate, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidența analitică de plătitor la poziția rol fiscal a societății subscrise pentru perioada 2012-2016, respectiv potrivit raportului de evaluare imobil conform GEV 500, declarat și înregistrat la DITL Sector 5, pentru anul 2017, debitarea corectă a impozitului datorat și a plăților făcute de societatea subscrisă în contul impozitului pe clădiri, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea, ca fiind nelegale, a tuturor actelor administrativ-fiscale atacate prin acțiune, anularea diferențelor de baze de impozitare privind impozitul pe clădiri, stabilite în mod nelegal de pârâtă, anularea diferențelor de obligații fiscale principale și accesorii aferente impozitului pe clădiri stabilite în sarcina sa, ca fiind nelegale, exonerarea societății de toate obligațiile fiscale principale și accesorii, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidenta analitică pe plătitor la poziția rol fiscal - matricola impozit pe clădiri și înregistrarea corectă a bazei impozabile.

Prin sentința civilă nr. 5098 din data de 16.08.2018 tribunalul a respins cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată.

S-a respins acțiunea pe fond formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a respins excepția nulității recursului ca nefondată.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de B. S.R.L..

Prin încheierea de ședință din data de 6 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a - VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorie.

A fost prorogată discutarea cererii de suplimentare a probatoriului după repunerea cauzei pe rol.

Împotriva încheierii de ședință din data de 6 iunie 2019 a declarat recurs pârâta Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 București, solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii ca fiind nelegală, cu consecința trimiterii cauzei spre continuarea judecății.

În susținerea motivelor de recurs, a arătat recurenta pârâtă că dispozițiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. prevăd că în cazul admiterii căii de atac, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție se desființează de drept.

A mai apreciat recurenta că, în speță, nu este vorba despre această situație, și că soluționarea recursului declarat de S.C. A. S.R.L. nu depinde de admiterea cererii de intervenție, recurenta având posibilitatea legală să se îndrepte împotriva intervenientei cu acțiune în regres în vederea recuperării eventualelor debite.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta - pârâtă a precizat temeiul de drept al recursului, respectiv dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A arătat recurenta că dispozițiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 134/2018, în vigoare de la data de 21 decembrie 2018, sunt aplicabile cazurilor în care cererea se introduce ulterior intrării în vigoare.

Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat, pe cale de excepție, nulitatea recursului, ca urmare a faptului că recurenta nu a indicat motivele pe care înțelege să le invoce și datorită neîncadrării acestora în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esență, că recurenta a invocat în susținerea căii de atac o formă a dispozițiilor art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., care nu este incidentă în cauză, în raport de data înregistrării acțiunii.

Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de casare invocate, precum și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 București este nefondat, pentru motivele arătate în continuare:

În fapt, prin hotărârea atacată, instanța de judecată a constatat că împotriva încheierii de ședință prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de B. S.R.L., a fost formulat recurs, astfel că a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea căii de atac.

În drept, la pronunțarea acestei soluții au fost avute în vedere dispozițiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.

Potrivit textului de lege mai sus enunțat, se poate observa că în cazul introducerii căii de atac este prevăzută atât procedura de urmat cât și faptul că intervine suspendarea de drept a judecării cererii principale.

În cadrul motivelor de recurs, cât și prin răspunsul la întâmpinare, recurenta - pârâtă a invocat dispozițiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., în forma modificată prin dispozițiile Legii nr. 310/2018, prin care nu se mai prevede obligativitatea suspendării cauzei, recursul fiind exercitat doar odată cu fondul.

Cu privire la forma textului de lege aplicabil, Înalta Curte constată că, în lipsa unor dispoziții tranzitorii în cuprinsul Legii nr. 310/2018 în vigoare de la 21 decembrie 2018, care să deroge de la regula generală, este aplicabil în cauză principiul introdus prin art. 24 și următoarele din C. proc. civ., respectiv al aplicării proceselor în curs de judecată a legii în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Totodată art. 27 din C. proc. civ. prevede că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Reținând că dosarul în care a fost pronunțată încheierea atacată a fost înregistrat pe rolul instanțelor la data de 23.03.2018, Înalta Curte constată că nu se aplică în cauză Legea nr. 310/2018, indiferent de data formulării cererii de intervenție, legiuitorul introducând un singur criteriu definitoriu, respectiv cel al formulării cererii de chemare în judecată.

De asemenea, reține instanța că dispozițiile C. proc. civ. prevăd în mod expres o singură excepție de la această regulă, și anume în materia mijloacelor de probă, neputând fiind extinsă și în cazul altor instituții, cum este cea a cererilor de intervenție.

Stabilind textul de lege aplicabil, Înalta Curte reține că, potrivit tezei finale a alin. (4) al art. 64 din C. proc. civ., judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.

Din modul de formulare a textului, se constată că această reglementare vizează o suspendare de drept a judecării cauzei, încadrată în dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța având numai posibilitatea de a constata incidența sa, iar nu și de a aprecia în privința oportunității luării măsurii.

Astfel, în cadrul recursului, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., în măsura în care prin încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de B. S.R.L., iar împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, care face obiectul dosarului nr. x/2018

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 64 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 București împotriva încheierii din data de 6 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-11-27
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5970/2019
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată la data de 23.03.2018 p
ÎCCJ 2019-02-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 789/2019
domeniului contenciosului administrative și fiscal", procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 23 octombrie 2018, pen
ÎCCJ 2022-02-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 927/2022
la pronunțarea hotărârii, a sumei de 20.371.595,74 RON, achitată nedatorat ca urmare a obligației stabilite nelegal prin decizia de impunere anulată; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu. 2. Sol
ÎCCJ 2020-07-23
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3813/2020
Ședința publică din data de 23 iulie 2020 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 25.04.2016, pe
ÎCCJ 2021-01-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 22.12.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios
Sursă