ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3180/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.J.S.D.P.P.T. Tulcea a solicitat prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr. 521/327/2007, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10 din 27 ianuarie 2003 pentru fraudarea legii constând în prețul derizoriu al vânzării pentru cauză ilicită și nevalabilitatea obiectului de activitate. Cererea a fost disjunsă prin sentința nr. 258 din 24 ianuarie 2007 după ce acțiunea principală a fost respinsă. Tribunalul Tulcea, investit cu soluționarea acestei cereri prin sentința nr. 917 din 14 iunie 2007, a respins, ca nefondată, acțiunea îndreptată împotriva pârâtei SC V.D. SRL Tulcea și în contradictoriu cu SC V.A.

prin lichidator SC F.F.C. SRL Constanța. În esență, prima instanță a reținut că prin înstrăinarea plantațiilor viticole către pârâta SC V.D. SRL nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 18/1999 și ale Legii nr. 1/2000 întrucât acestea vizează terenurile de sub plantație care nu au legătură cu obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat. De asemenea, a reținut că nu s-au încălcat norme imperative care vizează ordinea publică și că vânzarea nu era prohibită de lege. Instanța de fond a mai constatat că vânzarea bunurilor proprietatea SC V.A. SA s-a făcut în schimbul prețului oferit de cumpărătoare și că operațiunea a fost făcută cu titlu oneros urmând ca realizarea creanțelor în procedura insolvenței deschisă împotriva intervenientei să se realizeze prin distribuirea prețului obținut.

Clauzele contractului au fost analizate și pentru a se stabili dacă s-au încălcat prevederile art. 1308 C. civ., cât și pentru a se vedea dacă se verifică afirmația reclamantei în legătură cu nesemnarea contractului și cu neseriozitatea prețului. După această verificare s-a stabilit că prețul reprezintă o echivalență valorică a bunului înstrăinat și că s-a semnat contractul de persoanele care reprezentau legal cele două societăți implicate în actul de vânzare-cumpărare. Sentința fondului a fost confirmată de Curtea de Apel Constanța, care prin decizia nr. 274/ Com din 13 decembrie 2007 a respins, ca nefondat, apelul C.J.S.D.P.P.T. Întrucât motivele de apel au vizat susținerile din acțiune făcute în sprijinul motivului de nulitate absolută invocat, instanța de apel a reanalizat fiecare critică și a ajuns la concluzia că nu au fost încălcate prevederile art. 1308 pct. 2 C. civ., actul de vânzare cumpărare fiind încheiat de reprezentanții celor două societăți.

A mai reținut că prețul nu era disproporționat față de valoarea bunului, că dispozițiile Legilor nr. 18/1999 și 16/1994 nu au fost fraudate, și că dreptul de proprietate al vânzătoarei SC V.A. SA era rezultatul aplicării dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990 și ale O.U.G. nr. 198/1999. De asemenea, s-a reținut că societatea vânzătoare a fost privatizată prin vânzarea cumpărarea de acțiuni, iar contractul a fost încheiat cu Ministerul Agriculturii și Alimentației. Împotriva deciziei nr. 274/ Com din 13 decembrie 2007 a declarat recurs, reclamanta C.J.S.D.P.P.T. Tulcea pentru motivul că soluția instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a susținut că s-au încălcat dispozițiile art. 1308 alin. (2) C. civ., pentru că semnatarii contractului de vânzare-cumpărare nu erau reprezentanții legali ai celor două societăți care au încheiat actul. Vânzarea făcută în aceste condiții în accepțiunea sa lezează interesele SC V.A. A mai susținut că a existat un interes direct în cumpărarea activului, pentru că societatea înregistra la data vânzării o datorie bugetară de 5.466.969 lei. Potrivit recurentei mandatarul în mod indirect a profitat de această vânzare. Prin cel de-al doilea motiv s-a invocat fraudarea legii, recurenta invocând în sprijinul acestei critici dispozițiile Legii nr. 16/1994 potrivit cărora locatorii SC V.A.

SA au devenit proprietari asupra terenului și a plantației de vie anterior încheierii actului de vânzare-cumpărare a plantației de vie. Recurenta a mai susținut că s-au întocmit procese verbale de delimitarea suprafețelor de teren pe parcele pentru a fi atribuite în proprietate locatorilor, că dispozițiile Legii nr. 16/1994 au fost încălcate și că astfel au fost nesocotite și dispozițiile constituționale prin care se ocrotește dreptul de proprietate, indiferent de titular. Cea de-a treia critică vizează nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin prisma cauzei ilicite existente la momentul încheierii contractului cât și a prețului derizoriu. În opinia recurentei prețul de vânzare a fost sub valoarea de piață, iar caracterul fraudulos al vânzării rezultă din faptul că administratorul SC V.A.

SA este asociat al SC V.D. SRL și semnatarul procesului verbal de identificare a parcelelor stabilite a fi atribuite locatorilor. În această calitate acesta avea cunoștință de faptul că vinde plantația care trebuia atribuită împreună cu terenul, locatorilor constituiți în temeiul Legii nr. 16/1994. De aici, recurenta a tras concluzia că au fost interpretate greșit și dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 65/1998. Ultimul motiv de nulitate invocat de recurentă îl constituie nevalabilitatea obiectului contractului în sensul că la data încheierii contractului nr. 10/2003, SC V.A. SA nu era proprietara plantației de vie vândută. Recurenta a considerat că s-a vândut lucrul altuia și că aceasta constituie o operație speculativă nulă absolut, în baza art. 984 C. civ.

A invocat recurenta, în sprijinul acestei susțineri și principiul fraus omnia corrumpit, în condițiile în care contractul s-a încheiat de către vânzător în frauda dreptului proprietarului, pe riscul cumpărătorului, acesta constituind în opinia sa un caz tipic de nulitate absolută. Pentru toate aceste motive a solicitat ca soluțiile anterior pronunțate să fie modificate iar în final să se admită acțiunea și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10/2003 Intimata SC V.D. SRL prin întâmpinare a arătat că este proprietara suprafeței de 261,53 ha ocupată cu plantația de vie pe rod pe care a dobândit-o conform contractului de vânzare-cumpărare și că reclamanta în mod greșit a inclus această suprafață în reconstituirea dreptului foștilor proprietari, că dreptul său de proprietate asupra plantațiilor îi este încălcat prin aplicarea coeficientului de echivalare teren vie în contrapartidă cu teren agricol.

De asemenea, a învederat instanței de recurs și faptul că toate criticile care au fost aduse deciziei din apel au fost analizate de instanțele anterioare și că motivele de recurs reiterează argumentele acțiunii și ale apelului, declarat de reclamantă. În consecință a solicitat respingerea recursului, după ce a analizat punctual criticile din motivarea recursului și a adus argumente pentru înlăturarea lor. Recursul este nefondat. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă în sprijinul criticilor aduse deciziei pronunțată de instanța de recurs, poate fi invocat pentru a se cere modificarea soluției anterior pronunțate atunci când „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Dintre cele două ipoteze ale motivului mai sus enunțat, recurenta a invocat „aplicarea greșită a legii”, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 1308 pct. 2 C. proc. civ., care în opinia sa ar fi susținut argumentele referitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10/2003 încheiat între SC V.A. SA în calitate de vânzătoare și SC V.D. SRL, în calitate de cumpărătoare. Critica este nefondată. Art. 1308 pct. 2 C. civ., prevede în adevăr sub pedeapsa nulității, că „nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse, mandatari ai averii ce sunt însărcinați să vânză”. Dispozițiilor de mai sus invocate de recurentă reglementează un caz de interdicție care îi vizează pe mandatarii convenționali sau legali care sunt „însărcinați să vânză”, mandatari care sub sancțiunea nulității nu pot fi adjudecatari nici direct, nici indirect.

O astfel de situație reglementată de text care este menită să înlăture contrarietatea de interese dintre mandant și mandatar nu se regăsește în speță. Din preambulul contractului de vânzare-cumpărare se poate observa că vânzătoarea SC V.A. SA a fost reprezentată de o persoană fizică împuternicită prin hotărârea A.G.A. din 13 ianuarie 2003, care este distinctă atât de persoana juridică SC V.D. SRL cât și de persoana fizică, administrator al cumpărătoarei. Întrucât actul de vânzare cumpărare s-a încheiat între două persoane juridice prin reprezentanții lor nu se poate reține motivul de nulitate prevăzut de art. 1308 alin. (2) C. civ., așa cum corect a reținut instanța de apel. În fine, calitatea de acționar sau de asociat în societățile implicate în actul de vânzare-cumpărare nu atrage nulitatea prevăzută de articolul mai sus citat, întrucât atât interdicția că și sancțiunea nulității sunt prevăzute numai pentru persoanele care au calitatea de mandatar.

Al doilea motiv de nulitate absolută invocat de recurentă care se bazează pe fraudarea legii este, de asemenea, nefondat. Mai întâi trebuie precizat faptul că obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 10/2003 îl constituie „plantație vie rod” de pe suprafața de 779,17 ha determinată în anexă precum și faptul că societatea SC V.A. SA s-a privatizat în anul 2000 prin achiziționarea pachetului de acțiuni deținut de stat conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000 în care au fost încorporate și investițiile, constând în plantații pe rod. În sprijinul acestui motiv recurenta a susținut că au fost încălcate dispozițiile Legilor nr. 18/1991 și 16/1994 în temeiul cărora locatorii SC V.A.

SA au devenit proprietari asupra terenului și viei aferente anterior cumpărării de către SC V.D. SRL a plantației de vie. Pe lângă faptul că o astfel de afirmație nu a fost dovedită, nici susținerea potrivit căreia locatorii pârâtei vânzătoare au devenit proprietari și asupra viei pe rod nu poate fi reținută întrucât Legea nr. 65/1998 a abrogat expres art. 7 alin. (2) și implicit dispozițiile art. 25 alin. (3), (4) și (5), textul după modificare având doar prevederea că durata arendării se stabilește de către părți, în contractul de arendare. În condițiile în care procedura de reconstituire a dreptului de proprietate a foștilor locatori nu a fost finalizată prin emiterea titlurilor de proprietate și punerea în posesie, nu se poate reține că plantațiile au fost preluate de locatori anterior încheierii contractului a cărui nulitate se solicită.

În acest context nici delimitarea parcelelor prin procesele verbale întocmite anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare a plantației (și nu a parcelelor) preluate în patrimoniu nu constituie motiv de nulitate câtă vreme nu a existat nicio interdicție legală sau convențională de înstrăinare a investiției dobândită prin procedura de privatizare instituită prin O.U.G. nr. 198/1999, care s-a finalizat în speță la 22 decembrie 2000 prin achiziționarea pachetului de acțiuni deținut de stat. Prin ultimul motiv de nulitate absolută a fost invocată cauza ilicită. Acest motiv vizează aplicarea art. 948 pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit recurentei cauza este ilicită pentru că prețul a fost neserios afirmație care însă nu poate fi reținută întrucât nu s-a demonstrat și probat faptul că în situații similare s-a obținut un preț de o valoare superioară prețului obținut de vânzător prin această înstrăinare iar disproporția este atât de mare încât se poate susține că prețul este neserios. De altfel, această chestiune a prețului nu poate fi reținută și pentru că reclamanta recurentă nu demonstrează că a fost vătămată prin această vânzare și nici care este interesul său legitim câtă vreme nu are calitatea de creditor al vânzătoarei. Nu este lipsit de relevanță faptul că SC V.A. SA, este în reorganizare judiciară și că în această procedură în măsura în care s-ar fi constatat că au fost fraudate drepturile societății printr-o vânzare prin care s-a obținut un preț neserios ar fi fost declanșată acțiunea pentru anularea actului fraudulos prevăzută de art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2005.

În fine, și ultimul motiv invocat, nevalabilitatea contractului pentru lipsa obiectului, este nefondat întrucât plantația și nu terenul a făcut parte din patrimoniul societății privatizate astfel că în lipsa unor dovezi care să demonstreze contrariul nu se poate reține că a fost vândut lucrul altuia cum susține recurenta. În consecință, față de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.J.S.D.P.P.T. TULCEA împotriva deciziei civile nr. 274/ COM din 13 decembrie 2007 a Curții de apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008.