ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3081/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3081/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 53

din 12 martie 2010 pronunțată de Curtea de arbitraj Comercial Internațional în

Dosarul nr. 4/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția suspendării

procesului formulată de SC P.S.V. C. SA București și excepția lipsei calității

procesuale pasive formulată de pârâta SC O.I. SRL. De asemenea, a fost respinsă

ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA

București împotriva pârâților SC P.S.V. C. SA București, SC P.N.A. I.N.C. SA,

l.M. și SC O.I. SRL București cât și cererea de obligare a pârâților SA P.N.A.

I.N.C. SA, SC O.I. SRL și l.M. la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a

pronunța astfel tribunalul arbitrai a reținut în esență că, excepțiile invocate

nu au fost probate ca de altfel nici acțiunea.

De altfel, se

mai reține că reclamanta a făcut o confuzie nepermisă între rezoluție și

reziliere având în vedere că, contractul dintre părți este cu execuție

imediată.

Împotriva

hotărârii arbitrale reclamanta a formulat acțiune în anulare solicitând

admiterea și pe cale de consecință să se desființeze sentința arbitrală atacată

pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale legii și pe fondul cauzei să se

admită acțiunea în anulare.

Motivul de apel

prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. prin care s-a susținut că hotărârea

arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ.

întrucât tribunalul arbitrai nu s-a pronunțat cu privire la proba cu

interogatoriu administrat pârâților încălcând dreptul la un proces echitabil; apelanta

a mai arătat că la întrebarea nr. 9 pârâții au confirmat plățile făcute către

aceștia de către petentă.

Petenta a

susținut că răspunsurile pârâtei fac dovada că obligațiile nu au fost

îndeplinite în termenul contractual precum și că acele bunuri nu au fost

livrate până în prezent reclamantei. Ori tribunalul arbitrai a omis să se

pronunțe asupra probei cu interogatoriu ceea ce contravine art. 358 C. proc.

civ.

Un alt motiv de

apel a vizat încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 361 C. proc.

civ. alin. (1) lit. e), iar considerentele hotărârii atacate se anihilează

reciproc, existând contradicții între acestea care determină necesitatea

desființării acestei hotărâri, nefiind motivată în fapt și în drept.

Petenta, în

continuare a arătat că față de cele consemnate la parag. 5, 6, 7,

considerentele sunt contradictorii întrucât, nu se poate susține că nu există o

neexecutare a obligațiilor contractuale din partea vânzătorului în condițiile

în care se arată în parag. imediat următor că acesta a parafat o înțelegere

relativă la contractul de vânzare-cumpărare cu o terță persoană fără acordul

părților direct implicate. Considerentele sunt anihilate și contrazise de cele

consemnate la fila nr. 4, reținându-se total opus celor reținute în finalul hotărârii

arbitrale, depășirea termenelor contractuale de către vânzător, fapt ce

echivalează cu încălcarea obligațiilor contractuale. De asemenea, ar fi

contradicție și în parag. 5 al filei 2 și parag. 4 al filei 6 în privința

plăților efectuate.

Altfel, sentința

arbitrală este nemotivată cu privire la aspectele aferente neîndeplinirii

obligațiilor contractuale de către vânzător. Motivarea de la fila 6 paragraful

8 contravine total celor reținute la fila 5 parag. 2.

Motivarea

tribunalului arbitrai contravine dispozițiilor art. 361 alin. (1) lit. e) C.

proc. civ. cât timp hotărârea nu conține motivele de drept pe care se sprijină

concluziile tribunalului.

Tribunalul

arbitrai ar fi trebuit să indice în cuprinsul hotărârii motivele de drept care

au stat la baza respingerii acțiunii, respectiv, ar fi trebuit să arate că

dispozițiile invocate de reclamantă în acțiune nu sunt aplicabile în speță prin

raportare la situația de fapt.

Un alt motiv se

referă la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor

imperative ale art. 360 C. proc. civ. în sensul că litigiul nu a fost

soluționat în temeiul normelor de drept aplicabile speței, fiind reținute

împrejurări care exced contractului principal, hotărârea nefiind motivată în

drept a fost soluționată în echitate, fără existența unui acord expres al

părților.

Totodată

hotărârea arbitrală nu a fost soluționată prin raportare la dispozițiile legale

aplicabile speței cât timp tribunalul a soluționat cauza în raport de

elementele situației de fapt și fără să facă aplicarea normelor legale

incidente în cauză precum art. 969 C. civ. pentru a analiza cauza prin prisma

obligațiilor și a termenelor asumate de către părțile semnatare ale

contractului. De asemenea, nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 1066, 1069,

1073, 1075 C. civ.

Mai mult,

hotărârea arbitrală s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 1169 și 1170

C. civ. cât timp petenta a făcut dovada celor susținute prin depunerea tuturor

documentelor aferente relației contractuale cu pârâții și s-au încuviințat și

administrat interogatorii cum s-a expus.

Nefiind

motivată în drept hotărârea arbitrală, acțiunea s-a soluționat în echitate fără

acordul expres al părților în temeiul art. 360 alin. (2) C. proc. civ.

O altă

susținere a petentei s-a referit contractul de leasing nu are incidență în

speță, acțiunea fiind introdusă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare

din 20 aprilie 2005.

În secțiunea

II, petenta a expus motivele de netemeinicie a sentinței arbitrale atacate sub

următoarele aspecte:

arbitrală este netemeinică întrucât nu corespunde realității contractuale

existentă între părțile litigiului, probele administrate făcând dovada

îndeplinirii obligațiilor de către petentă, fiind redată situația de fapt.

și-au încălcat obligațiile asumate contractual, hotărârea arbitrală fiind

neîntemeiată din acest punct de vedere și fiind pronunțată cu neobservarea

aspectelor care compun situația de fapt, motiv dezvoltat.

arbitrală este criticabilă din mai multe puncte de vedere și este neîntemeiată

din punct de vedere al considerentelor și al probatoriilor administrate, motiv

dezvoltat în subpct. a, b, c, d.

Ca probe s-au

solicitat înscrisuri, martori, expertiză, interogatoriu și orice altă probă ar

reieși din dezbateri.

Intimatele SC

P.N.A. I.N.C.  SA - SUA, SC O.I. SRL și I.M. au formulat întâmpinare prin

respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă iar pe fond ca nefondată.

Prin Decizia

nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, a respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de petentă,

reținându-se în considerente că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. întrucât tribunalul arbitrai a

omis să se pronunțe asupra probelor existente la dosar, respectiv pe

interogatoriile pârâților, încălcând dreptul la un proces echitabil.

Ori eventuala

omisiune a tribunalului arbitrai de a se pronunța pe proba cu interogatoriul

pârâților nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 358 C. proc. civ.

cu referire la art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ.

În altă ordine

de idei, petenta la întrebarea nr. 9 din interogatoriul propus pârâților a

întrebat dacă se recunoaște faptul că petenta a efectuat plățile la care s-a

angajat prin contract iar pârâtele au răspuns: „nu în totalitate" și „Nu

am cunoștință de plățile efectuate de către SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA

vânzătorului cu excepția unei singure plăți parțiale făcută către mine -

depozitar - M.I. (vezi filele 136, 139, 143, 149 din dosarul arbitral vol. I).

Din

considerentele hotărârii arbitrale a rezultat că tribunalul arbitrai s-a

pronunțat pe proba cu interogatoriu chiar dacă nu a menționat expres acest

lucru., aspect relevat din parag. 11 pag.5 din hotărâre când se reține că „

deși există o confirmare a unor plăți făcute de cumpărător nu se face dovada

achitării prețului motoarelor cumpărate".

De asemenea,

faptul că tribunalul arbitrai a avut în vedere inclusiv proba cu interogatoriu

rezultă și din parag. 10 pag.6 din hotărârea arbitrală când tribunalul arbitrai

se referă la sintagma „din probele dosarului (...)." Prin urmare, acest

motiv a fost respins ca nefondat.

Au fost

considerate ca nefondate criticile vizând încălcarea art. 361 alin. (1) lit. e)

C. proc. civ. întrucât ar exista contradicții în considerentele sentinței

arbitrale și că aceste considerente se anihilează reciproc s-a reținut că nu

s-a probat incidența în speță a dispozițiilor art. 364 lit .i) C. proc. civ.

În concret, la

pag. 4 parag. 5 tribunalul arbitrai a redat aspecte rezultate din susținerile

părților (vezi fila 86 verso, dosar arbitral, vol. II) nefiind reținerile

tribunalului ca și considerente.

De fapt

considerentele tribunalului arbitrai încep de la parag. 9 al pag. 4 al

hotărârii arbitrale, împrejurare care a condus la inexistența vreunei

contradicții între aceste rețineri în raport cu reținerile de la parag. 6 și 7

ale pag. 6 din hotărârea arbitrală.

Tribunalul

arbitrai a reținut că nu se poate vorbi „nici de o neexecutare a obligaților

contractuale de către vânzător" pentru că acesta a încheiat cu un terț un

contract de colaborare prin care se va livra motoarele care mai erau de livrat

urmând ca acesta să primească prețul acestora la care se adaugă operațiuni ce

cădeau în sarcina vânzătorului. Acest contract de colaborare nu a implicat nici

pe cumpărător, nici pe utilizator; în analiza cauzei, instanța de judecată a

analizat paragrafele următoare 8, 9 pagina constatând lipsa oricărei

contradicții între paragrafele invocate de petentă.

Într-o

înșiruire logică, instanța de judecată constată că tribunalul arbitrai în

parag. 4 al filei 6 din hotărâre nu se referă la plata avansului ci, la dovada

plăților pentru motoarele livrate de vânzător. Practic separat de avans,

motoarele livrate ar fi trebuit achitate integral, fapt nerezultat din probe cum

a reținut tribunalul arbitral.

S-a constatat

că celelalte susțineri ale petentei sunt nefondate.

Referitor la

susținerea petentei că hotărârea arbitrală nu conține motivele de drept pe care

se sprijină concluziile tribunalului arbitrai, hotărârea fiind nemotivată ceea

ce contravine dispozițiilor art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. s-a

reținut că au fost aplicabile speței temeiurile de drept evocate, prin urmare

hotărârea arbitrală este motivată în drept, nefiind încălcate prevederile art.

361 C. proc. civ.

De asemenea

instanța de judecată a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 360

C. proc. civ., întrucât așa cum s-a expus mai sus soluția este motivată în

drept de tribunalul arbitrai iar pe de altă parte nu s-a depășit limitele

contractului principal, litigiul nefiind soluționat în echitate.

Din analiza

considerentelor hotărârii arbitrale, instanța de judecată a constatat că

tribunalul arbitrai a analizat clauzele contractuale, la contractul principal,

actul adițional la contract, convenția dintre vânzător și terț ceea ce

presupune că tribunalul arbitrai a avut în vedere prevederile art. 969 C. civ.

chiar dacă nu a reținut expres, reținând însă art. 943 și 1020 C. civ.

Totodată s-a

reținut că nu s-au încălcat dispozițiile art. 1169 și 1170 C. civ. pentru că în

primul rând proba afirmațiilor revine celui ce face afirmația și nu

tribunalului, iar pe de altă parte rezultă din parag. 10 pag. 6 a hotărârii că

„s-au acordat numeroase termene pentru a depune probele încuviințate, pentru a

se concilia între părți (...)" dar, fără rezultat.

Deci nu s-au

încălcat nici dispozițiile art. 360 alin. (1) C. proc. civ.

Referirea

tribunalului arbitrai la plata unei sume prin leasing nu influențează situația

privind contractul de vânzare-cumpărare din 2005 și cu atât mai puțin nu atrage

nulitatea hotărârii arbitrale.

Tribunalul

arbitral pomenește despre plata sumei prin leasing doar ca moment după care

petenta a recunoscut că mai are de plată către cumpărător suma de 214.999,50

dolari SUA (vezi pag.20-38 dosar arbitral vol. II și pag. 25 și următoarele

dosar arbitrai vol. I).

În concluzie

Curtea a apreciat că prin sentința atacată nu s-a încălcat ordinea publică,

bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, criticile formulate de petentă

fiind nefondate și în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ. va respinge acțiunea

în anulare ca nefondată.

Întrucât

acțiunea nu s-a admis în principiu nu a mai fost analizată cauza pe fond.

Împotriva

hotărârii pronunțate în acțiunea în anulare petenta a formulat recurs

structurat în trei părți intitulate: aspecte de nelegalitate, aspecte de

netemeinicie și critici cu privire la principiile încălcate.

critică soluția dată invocând ca motive de nelegalitate dispozițiile art.

304pct. 7 și 9 C. proc. civ.

a). - Referitor

la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,

recurenta susține că sentința recurată a fost dată cu nerespectarea

dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 364 alin.

(1) lit. i) din același cod, în argumentarea căruia arată că cele două instanțe

nu s-au pronunțat și nu au analizat interogatoriul administrat în cauză din

perspectiva recunoașterii de către pârâți a primirii sumelor de bani aferente

bunurilor contractate. Prin această omisiune s-a încălcat dreptul la apărare

consacrat și garantat de Constituția României, precum și de Convenția Europeană

a Drepturilor Omului. în legătură cu același aspect, recurenta susține că la

judecata acțiunii în anulare s-au nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., în sensul că instanța de judecată învestită nu face nicio referire

la pertinența, utilitatea documentelor de plată. Procedând în acest fel,

instanța de judecată învestită cu soluționarea acțiunii în anulare încalcă

dispozițiile legale invocate - pe larg de recurentă în cererea de recurs - de

recurentă.

O altă critică

în cadrul aceluiași motiv de nelegalitate vizează încălcarea dispozițiilor art.

366 alin. (1) C. proc. civ., pe care însă nu o motivează în fapt și în drept,

ci doar citează din considerentele hotărârii atacate raportate la sentința

atacată sub aspectul antamării fondului.

În fine, ultima

critică subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ., vizează nesocotirea dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ.

coroborate cu art. 86 din același cod, în sensul că împuternicirea depusă la

termenul din 11 ianuarie 2011 nu îndeplinea condițiile legale de valabilitate,

așa încât procedura de citare cu pârâta SC P.N.A. I.N.C. SA nu era legal

îndeplinită. în această manieră, instanța de judecată a nesocotit dispozițiile

art. 86 C. proc. civ.

b). - În ceea

ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc.

civ., recurenta susține, în esență, că hotărârea recurată nu este motivată în

drept, fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

respectiv nu se face analiza dispozițiilor legale evocate - art. 358 cu

referire la art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. - în opinia recurentei,

instanța de judecată nu examinează pricina, făcând numai afirmații, fără a fi

motivată în drept. În continuare, susținerile recurentei sunt neclare, dar, din

lecturarea lor rezultă că recurenta este nemulțumită de modul în care au fost

interpretate probele administrate în cauză, indicând paragrafele din

considerentele atât ale sentinței atacate, cât și ale hotărârii arbitrale.

O altă critică

subsumată acestui motiv de nelegalitate se referă la netemeinicia sentinței recurate

privind modalitatea de plată a motoarelor, probele existente la dosar pe care

tribunalul nu le-a avut în vedere; în același sens, recurenta mai arată că nu

s-au avut în vedere înscrisurile de la dosar, corespondența purtată de părți,

pe care le menționează expres. Invocă art. 304 C. proc. civ. coroborat cu art.

366 alin. (2) din același cod.

În continuare,

recurenta face multe afirmații privind unele contradicții dintre înscrisul care

face dovada plății și considerentele celor două hotărâri, astfel că, în opinia

recurentei, hotărârea recurată este netemeinică, instanța de judecată

limitându-se doar la niște presupuneri și analize ipotetice, ceea ce a condus

la pronunțarea unei hotărârii vădit netemeinică.

privește criticile generale formulate de recurentă, înserate în Secțiunea a III

- a în cererea de recurs, recurenta arată că în susținerea prezentului recurs,

înțelege să invoce principiul realizării dreptului în defavoarea oricărei alte

proceduri consacrat, în opinia recurentei, de C.E.D.O. și jurisprudența

instanței supreme, învederând instanței că plățile au fost efectuate, sens în

care a făcut dovada. în continuare, recurenta menționează expres înscrisurile

pe care le consideră dovezile efectuării plății datorate.

În consecință,

recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligarea pârâților la

plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este

nefondat conform considerentelor ce vor fi expuse în continuare :

a). - Referitor

la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,

potrivit căruia recurenta susține că sentința recurată a fost dată cu

nerespectarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile

art. 364 alin. (1) lit. i) Înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată,

întrucât:

Acțiunea în

anularea unei hotărâri arbitrale are o natură juridică mixtă jurisdicțională și

contractuală. Ea nu este o simplă acțiune în anularea unei convenții, din care

lipsește orice componentă jurisdicțională, dar nici o cale de atac, împotriva

unui act exclusiv jurisdicțional. Este un mijloc procedural specific de

desființare a unei hotărâri arbitrale prin care s-a încălcat, în principal,

convenția arbitrală. Judecata ce are loc pentru soluționarea acțiunii în

anulare este o judecată de primă instanță. Acest caracter rezultă din întreaga

economie a noii reglementări a arbitrajului și îndeosebi din accentuarea

laturii contractuale în toate fazele de desfășurare ale litigiului arbitrai, de

la convenția arbitrală la sentința arbitrală inclusiv.

Potrivit

dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată

prin acțiune în anulare și doar pentru motivele prevăzute la lit. a) - i).

Recurenta a

invocat dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile

art. 358 din același cod arătând că au fost încălcate, prin neexaminarea

probelor administrate în cauză din perspectiva recunoașterii de către pârâți a

primirii sumelor de bani aferente bunurilor contractate. Acest articol invocat

și niciunul din motivele înscrise în art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ., nu

privește reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării fondului

litigiului. Controlul efectuat de instanță este un control de legalitate și nu

de temeinicie a hotărârii, așa cum se solicită de către petentă, prin invocarea

unor situații de fapt și probe care au făcut deja obiectul analizei și

interpretării de către tribunalul arbitral. Prin urmare, față de considerentele

expuse, se constată că nu a fost încălcat dreptul la apărare garantat de

dispozițiile constituționale și nici pe cele vizând Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, situație în care se constată nefondată și critica

recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ.; acest

din urmă articol reglementează procedura arbitrală înserată de la 358 la 358 C.

proc. civ., pe care recurenta oricum nu l-a indicat, referindu-se numai la

respectarea dreptului la apărare în contextul nemulțumiri sale sub aspectul netemeiniciei

sentinței recurate.

Critica

recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să o respingă întrucât așa cum rezultă din

examinarea considerentelor sentinței recurate se constată rolul activ al

judecătorului de a stărui prin toate mijloacele din perspectiva dispozițiilor

art. 364 lit. a ) - i) C. proc. civ., deci în limitele asupra celor ce formează

obiectul pricinii supuse judecății. Instanța de judecată nu poate iniția cereri

pe seama părților în litigiu, fiind obligată să judece acțiunile cu care a fost

învestită, astfel cum a u fost formulate. De observat că instanța de judecată

învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a judecat pricina numai sub

aspectul textelor legale incidente cauzei, astfel că nu se poate spune că

aceasta a antamat fondul, ci, a examinat pricina în limitele învestirii sale.

Înalta Curte

urmează să respingă și critica recurentei cu privire la încălcarea

dispozițiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recurenta prin

criticile sale reproșează instanței că în considerentele sentinței comerciale a

antamat fondul, ori, din examinarea considerentelor expuse în sentința

comerciale nu rezultă acest lucru, dimpotrivă aceasta a judecat pricina în

limitele impuse de textele de lege evocate incidente în materia acțiunii în

anulare. în schimb, recurenta prin motivarea acestei critici tinde spre simple

afirmații care țin de netemeinicia hotărârii și nicidecum în lumina textului de

lege pretins încălcat.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că judecata acțiunii în anulare s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ. examinând pricina numai în ceea

ce privește admisibilitatea acțiunii, știut fiind că în cazul în care se admite

acțiunea în anulare instanța se va pronunța și în fond, dar numai în limitele

convenției arbitrale, ceea ce presupune conservarea cadrului procesual existent

la momentul pronunțării hotărârii arbitrale astfel cum a fost configurat de

convenția arbitrală, limitarea la obiectul cererii de arbitrare cu care a fost

învestit tribunalul arbitrai și limitarea probatoriului convenit de părți, în

ipoteza în care s-a prevăzut în acest sens în convenția arbitrală; desigur,

trebuie precizat că numai în această ipoteză, fiind exclusă în situația în care

hotărârea arbitrală a fost anulată pentru vreunul din motivele prevăzute de

art. 364 lit. a) și b) C. proc. civ., limite care nu-și mai au suport.

Mai mult,

recurenta abordează criticile vizând atât tribunalul arbitrai cât și instanța

care a pronunțat sentința recurată, ori, în calea de atac a recursului,

criticile trebuie să vizeze numai sentința pronunțată în acțiunea în anulare, a

cărui control judiciar se exercită prin calea de atac a recursului.

Referitor la

nesocotirea dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu

dispozițiile 86 din același cod, urmează să fie înlăturate ca nefondate,

întrucât așa cum se observă la dosar a fost transmisă împuternicirea pentru

termenul din 11 ianuarie 2011 - împrejurare consemnată în practicaua sentinței

comerciale fila 66 dosar acțiune în anulare - potrivit căreia consilierului

juridic M.S. i s-a confirmat calitatea de reprezentant, mandatul făcând dovada

calității de reprezentant, în forma în care a fost întocmit, respectiv

împuternicirea având aplicată apostila notarului din S.U.A.; prin urmare,

procura dată a fost legalizată de notarul a cărui semnătură și ștampilă se află

aplicată în partea dreaptă jos (fila 63 dosar acțiune în anulare). Așa fiind,

în mod corect a constatat instanța de judecată că s-a făcut dovada calității de

reprezentant al pârâtei SC P.N.A. I.N.C. SA Cum cerința îndeplinirii neregulii

procedurale vizând calitatea de reprezentant pentru pârâta SC P.N.A. I.N.C. SA

a fost complinită, rezultă că procedura de citare cu această parte a fost legal

îndeplinită, aspect soluționat conform legii în materia reprezentării în

reprezentării părților în proces.

b). - În ceea

ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să îl respingă, întrucât hotărârea recurată este

motivată în drept, fiind respectate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., așa cum rezultă din examinarea considerentelor sentinței recurate,

pricina fiind judecată în spiritul acestui text de lege pretins încălcat,

instanța de judecată motivând în fapt și în drept de ce s-a respins acțiunea în

anulare, de ce aplicat o anumită normă de drept și/sau i-a dat o anumită

interpretare.

De menționat că

în jurisprudența instanțelor române s-a statuat că hotărârea ca să fie

considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor

argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să

rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit. Prin urmare, nici acest

motiv de nelegalitate nu este fondat.

De altfel,

instanța de judecată a analizat pricina în limitele învestirii sale din

perspectiva dispozițiilor legale incidente în materia acțiunii în anulare, așa

că pretinsa omitere cu privire la proba care atesta plățile despre care face

vorbire recurenta nici nu puteau fi puse în discuție dat fiind natura pricinii

și mai mult, față de atitudinea reclamantei care în fața tribunalul arbitral nu

a depus dovezi în susținerea cererii sale.

De asemenea,

vor fi înlăturate și celelalte pretinse critici de netemeinicie ale sentinței

atacate vizând probele administrate în cauză.

Referitor la

criticile vizând netemeinicia sentinței atacate Înalta Curte le apreciază ca

nefondate, întrucât acestea se referă la aspecte privind situația de fapt a

vânzării motoarelor raportate la proba administrată în cauză, precum și la

modalitatea în care s-a efectuat o plată, sens în care înșiruie înscrisuri care

nu au fost avute în vedere.

Totodată,

Înalta Curte urmează să înlăture și criticile întemeiate pe dispozițiile 304

coroborat cu dispozițiile art. 366 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu le

motivează, recurenta referindu-se la situația de fapt și înscrisurile depuse în

cauză care fac dovada achitării plătii.

Înalta Curte

constată că susținerile recurentei privind unele contradicții dintre înscrisul

care face dovada plății și considerentele celor două hotărâri ceea ce în opinia

recurentei, hotărârea recurată este netemeinică, instanța de judecată

limitându-se doar la niște presupuneri și analize ipotetice, urmează să le

respingă, de asemenea, ca nefondate, deoarece acestea vizează aspecte de

netemeinicie și nu de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 1 - 9

C. proc. civ.

privește criticile generale formulate de recurentă, înserate în Secțiunea a

III-a în cererea de recurs, recurenta înțelege să invoce principiul realizării

dreptului în defavoarea oricărei alte proceduri consacrat, în opinia

recurentei, de C.E.D.O. și jurisprudența instanței supreme, învederând

instanței că plățile au fost efectuate, sens în care a făcut dovada, înalta

Curte urmează să le înlăture ca nefondate, având în vedere considerentele

expuse anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de SC M.K.B. R.L. E.F.N. SA București împotriva

sentinței comerciale nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.