ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3081/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 53 din 12 martie 2010 pronunțată de Curtea de arbitraj Comercial Internațional în Dosarul nr. 4/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția suspendării procesului formulată de SC P.S.V. C. SA București și excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâta SC O.I. SRL. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA București împotriva pârâților SC P.S.V. C. SA București, SC P.N.A. I.N.C. SA, l.M. și SC O.I. SRL București cât și cererea de obligare a pârâților SA P.N.A. I.N.C. SA, SC O.I. SRL și l.M. la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța astfel tribunalul arbitrai a reținut în esență că, excepțiile invocate nu au fost probate ca de altfel nici acțiunea. De altfel, se mai reține că reclamanta a făcut o confuzie nepermisă între rezoluție și reziliere având în vedere că, contractul dintre părți este cu execuție imediată. Împotriva hotărârii arbitrale reclamanta a formulat acțiune în anulare solicitând admiterea și pe cale de consecință să se desființeze sentința arbitrală atacată pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale legii și pe fondul cauzei să se admită acțiunea în anulare. Motivul de apel prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. prin care s-a susținut că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 358 C. proc.

civ. întrucât tribunalul arbitrai nu s-a pronunțat cu privire la proba cu interogatoriu administrat pârâților încălcând dreptul la un proces echitabil; apelanta a mai arătat că la întrebarea nr. 9 pârâții au confirmat plățile făcute către aceștia de către petentă. Petenta a susținut că răspunsurile pârâtei fac dovada că obligațiile nu au fost îndeplinite în termenul contractual precum și că acele bunuri nu au fost livrate până în prezent reclamantei. Ori tribunalul arbitrai a omis să se pronunțe asupra probei cu interogatoriu ceea ce contravine art. 358 C. proc. civ. Un alt motiv de apel a vizat încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 361 C. proc. civ. alin. (1) lit. e), iar considerentele hotărârii atacate se anihilează reciproc, existând contradicții între acestea care determină necesitatea desființării acestei hotărâri, nefiind motivată în fapt și în drept.

Petenta, în continuare a arătat că față de cele consemnate la parag. 5, 6, 7, considerentele sunt contradictorii întrucât, nu se poate susține că nu există o neexecutare a obligațiilor contractuale din partea vânzătorului în condițiile în care se arată în parag. imediat următor că acesta a parafat o înțelegere relativă la contractul de vânzare-cumpărare cu o terță persoană fără acordul părților direct implicate. Considerentele sunt anihilate și contrazise de cele consemnate la fila nr. 4, reținându-se total opus celor reținute în finalul hotărârii arbitrale, depășirea termenelor contractuale de către vânzător, fapt ce echivalează cu încălcarea obligațiilor contractuale. De asemenea, ar fi contradicție și în parag.

5 al filei 2 și parag. 4 al filei 6 în privința plăților efectuate. Altfel, sentința arbitrală este nemotivată cu privire la aspectele aferente neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către vânzător. Motivarea de la fila 6 paragraful 8 contravine total celor reținute la fila 5 parag. 2. Motivarea tribunalului arbitrai contravine dispozițiilor art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. cât timp hotărârea nu conține motivele de drept pe care se sprijină concluziile tribunalului. Tribunalul arbitrai ar fi trebuit să indice în cuprinsul hotărârii motivele de drept care au stat la baza respingerii acțiunii, respectiv, ar fi trebuit să arate că dispozițiile invocate de reclamantă în acțiune nu sunt aplicabile în speță prin raportare la situația de fapt.

Un alt motiv se referă la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 360 C. proc. civ. în sensul că litigiul nu a fost soluționat în temeiul normelor de drept aplicabile speței, fiind reținute împrejurări care exced contractului principal, hotărârea nefiind motivată în drept a fost soluționată în echitate, fără existența unui acord expres al părților. Totodată hotărârea arbitrală nu a fost soluționată prin raportare la dispozițiile legale aplicabile speței cât timp tribunalul a soluționat cauza în raport de elementele situației de fapt și fără să facă aplicarea normelor legale incidente în cauză precum art. 969 C. civ. pentru a analiza cauza prin prisma obligațiilor și a termenelor asumate de către părțile semnatare ale contractului.

De asemenea, nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 1066, 1069, 1073, 1075 C. civ. Mai mult, hotărârea arbitrală s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 1169 și 1170 C. civ. cât timp petenta a făcut dovada celor susținute prin depunerea tuturor documentelor aferente relației contractuale cu pârâții și s-au încuviințat și administrat interogatorii cum s-a expus. Nefiind motivată în drept hotărârea arbitrală, acțiunea s-a soluționat în echitate fără acordul expres al părților în temeiul art. 360 alin. (2) C. proc. civ.

O altă susținere a petentei s-a referit contractul de leasing nu are incidență în speță, acțiunea fiind introdusă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 20 aprilie 2005. În secțiunea II, petenta a expus motivele de netemeinicie a sentinței arbitrale atacate sub următoarele aspecte: 1. Hotărârea arbitrală este netemeinică întrucât nu corespunde realității contractuale existentă între părțile litigiului, probele administrate făcând dovada îndeplinirii obligațiilor de către petentă, fiind redată situația de fapt. 2. Pârâtele și-au încălcat obligațiile asumate contractual, hotărârea arbitrală fiind neîntemeiată din acest punct de vedere și fiind pronunțată cu neobservarea aspectelor care compun situația de fapt, motiv dezvoltat.

3. Hotărârea arbitrală este criticabilă din mai multe puncte de vedere și este neîntemeiată din punct de vedere al considerentelor și al probatoriilor administrate, motiv dezvoltat în subpct. a, b, c, d. Ca probe s-au solicitat înscrisuri, martori, expertiză, interogatoriu și orice altă probă ar reieși din dezbateri. Intimatele SC P.N.A. I.N.C. SA - SUA, SC O.I. SRL și I.M. au formulat întâmpinare prin respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă iar pe fond ca nefondată. Prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de petentă, reținându-se în considerente că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 358 C. proc.

civ. întrucât tribunalul arbitrai a omis să se pronunțe asupra probelor existente la dosar, respectiv pe interogatoriile pârâților, încălcând dreptul la un proces echitabil. Ori eventuala omisiune a tribunalului arbitrai de a se pronunța pe proba cu interogatoriul pârâților nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 358 C. proc. civ. cu referire la art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. În altă ordine de idei, petenta la întrebarea nr. 9 din interogatoriul propus pârâților a întrebat dacă se recunoaște faptul că petenta a efectuat plățile la care s-a angajat prin contract iar pârâtele au răspuns: „nu în totalitate" și „Nu am cunoștință de plățile efectuate de către SC M.K.B. R.L. I.F.N.

SA vânzătorului cu excepția unei singure plăți parțiale făcută către mine - depozitar - M.I. (vezi filele 136, 139, 143, 149 din dosarul arbitral vol. I). Din considerentele hotărârii arbitrale a rezultat că tribunalul arbitrai s-a pronunțat pe proba cu interogatoriu chiar dacă nu a menționat expres acest lucru., aspect relevat din parag. 11 pag.5 din hotărâre când se reține că „ deși există o confirmare a unor plăți făcute de cumpărător nu se face dovada achitării prețului motoarelor cumpărate". De asemenea, faptul că tribunalul arbitrai a avut în vedere inclusiv proba cu interogatoriu rezultă și din parag. 10 pag.6 din hotărârea arbitrală când tribunalul arbitrai se referă la sintagma „din probele dosarului (...)." Prin urmare, acest motiv a fost respins ca nefondat.

Au fost considerate ca nefondate criticile vizând încălcarea art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. întrucât ar exista contradicții în considerentele sentinței arbitrale și că aceste considerente se anihilează reciproc s-a reținut că nu s-a probat incidența în speță a dispozițiilor art. 364 lit .i) C. proc. civ. În concret, la pag. 4 parag. 5 tribunalul arbitrai a redat aspecte rezultate din susținerile părților (vezi fila 86 verso, dosar arbitral, vol. II) nefiind reținerile tribunalului ca și considerente. De fapt considerentele tribunalului arbitrai încep de la parag. 9 al pag. 4 al hotărârii arbitrale, împrejurare care a condus la inexistența vreunei contradicții între aceste rețineri în raport cu reținerile de la parag.

6 și 7 ale pag. 6 din hotărârea arbitrală. Tribunalul arbitrai a reținut că nu se poate vorbi „nici de o neexecutare a obligaților contractuale de către vânzător" pentru că acesta a încheiat cu un terț un contract de colaborare prin care se va livra motoarele care mai erau de livrat urmând ca acesta să primească prețul acestora la care se adaugă operațiuni ce cădeau în sarcina vânzătorului. Acest contract de colaborare nu a implicat nici pe cumpărător, nici pe utilizator; în analiza cauzei, instanța de judecată a analizat paragrafele următoare 8, 9 pagina constatând lipsa oricărei contradicții între paragrafele invocate de petentă. Într-o înșiruire logică, instanța de judecată constată că tribunalul arbitrai în parag.

4 al filei 6 din hotărâre nu se referă la plata avansului ci, la dovada plăților pentru motoarele livrate de vânzător. Practic separat de avans, motoarele livrate ar fi trebuit achitate integral, fapt nerezultat din probe cum a reținut tribunalul arbitral. S-a constatat că celelalte susțineri ale petentei sunt nefondate. Referitor la susținerea petentei că hotărârea arbitrală nu conține motivele de drept pe care se sprijină concluziile tribunalului arbitrai, hotărârea fiind nemotivată ceea ce contravine dispozițiilor art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. s-a reținut că au fost aplicabile speței temeiurile de drept evocate, prin urmare hotărârea arbitrală este motivată în drept, nefiind încălcate prevederile art. 361 C. proc.

civ. De asemenea instanța de judecată a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 360 C. proc. civ., întrucât așa cum s-a expus mai sus soluția este motivată în drept de tribunalul arbitrai iar pe de altă parte nu s-a depășit limitele contractului principal, litigiul nefiind soluționat în echitate. Din analiza considerentelor hotărârii arbitrale, instanța de judecată a constatat că tribunalul arbitrai a analizat clauzele contractuale, la contractul principal, actul adițional la contract, convenția dintre vânzător și terț ceea ce presupune că tribunalul arbitrai a avut în vedere prevederile art. 969 C. civ. chiar dacă nu a reținut expres, reținând însă art. 943 și 1020 C. civ. Totodată s-a reținut că nu s-au încălcat dispozițiile art. 1169 și 1170 C. civ.

pentru că în primul rând proba afirmațiilor revine celui ce face afirmația și nu tribunalului, iar pe de altă parte rezultă din parag. 10 pag. 6 a hotărârii că „s-au acordat numeroase termene pentru a depune probele încuviințate, pentru a se concilia între părți (...)" dar, fără rezultat. Deci nu s-au încălcat nici dispozițiile art. 360 alin. (1) C. proc. civ. Referirea tribunalului arbitrai la plata unei sume prin leasing nu influențează situația privind contractul de vânzare-cumpărare din 2005 și cu atât mai puțin nu atrage nulitatea hotărârii arbitrale. Tribunalul arbitral pomenește despre plata sumei prin leasing doar ca moment după care petenta a recunoscut că mai are de plată către cumpărător suma de 214.999,50 dolari SUA (vezi pag.20-38 dosar arbitral vol. II și pag.

25 și următoarele dosar arbitrai vol. I). În concluzie Curtea a apreciat că prin sentința atacată nu s-a încălcat ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, criticile formulate de petentă fiind nefondate și în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ. va respinge acțiunea în anulare ca nefondată. Întrucât acțiunea nu s-a admis în principiu nu a mai fost analizată cauza pe fond. Împotriva hotărârii pronunțate în acțiunea în anulare petenta a formulat recurs structurat în trei părți intitulate: aspecte de nelegalitate, aspecte de netemeinicie și critici cu privire la principiile încălcate. 1. Recurenta critică soluția dată invocând ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304pct.

7 și 9 C. proc. civ. a). - Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susține că sentința recurată a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 364 alin. (1) lit. i) din același cod, în argumentarea căruia arată că cele două instanțe nu s-au pronunțat și nu au analizat interogatoriul administrat în cauză din perspectiva recunoașterii de către pârâți a primirii sumelor de bani aferente bunurilor contractate. Prin această omisiune s-a încălcat dreptul la apărare consacrat și garantat de Constituția României, precum și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. în legătură cu același aspect, recurenta susține că la judecata acțiunii în anulare s-au nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., în sensul că instanța de judecată învestită nu face nicio referire la pertinența, utilitatea documentelor de plată. Procedând în acest fel, instanța de judecată învestită cu soluționarea acțiunii în anulare încalcă dispozițiile legale invocate - pe larg de recurentă în cererea de recurs - de recurentă. O altă critică în cadrul aceluiași motiv de nelegalitate vizează încălcarea dispozițiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ., pe care însă nu o motivează în fapt și în drept, ci doar citează din considerentele hotărârii atacate raportate la sentința atacată sub aspectul antamării fondului. În fine, ultima critică subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., vizează nesocotirea dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc.

civ. coroborate cu art. 86 din același cod, în sensul că împuternicirea depusă la termenul din 11 ianuarie 2011 nu îndeplinea condițiile legale de valabilitate, așa încât procedura de citare cu pârâta SC P.N.A. I.N.C. SA nu era legal îndeplinită. în această manieră, instanța de judecată a nesocotit dispozițiile art. 86 C. proc. civ. b). - În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că hotărârea recurată nu este motivată în drept, fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv nu se face analiza dispozițiilor legale evocate - art. 358 cu referire la art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ.

- în opinia recurentei, instanța de judecată nu examinează pricina, făcând numai afirmații, fără a fi motivată în drept. În continuare, susținerile recurentei sunt neclare, dar, din lecturarea lor rezultă că recurenta este nemulțumită de modul în care au fost interpretate probele administrate în cauză, indicând paragrafele din considerentele atât ale sentinței atacate, cât și ale hotărârii arbitrale. O altă critică subsumată acestui motiv de nelegalitate se referă la netemeinicia sentinței recurate privind modalitatea de plată a motoarelor, probele existente la dosar pe care tribunalul nu le-a avut în vedere; în același sens, recurenta mai arată că nu s-au avut în vedere înscrisurile de la dosar, corespondența purtată de părți, pe care le menționează expres.

Invocă art. 304 C. proc. civ. coroborat cu art. 366 alin. (2) din același cod. În continuare, recurenta face multe afirmații privind unele contradicții dintre înscrisul care face dovada plății și considerentele celor două hotărâri, astfel că, în opinia recurentei, hotărârea recurată este netemeinică, instanța de judecată limitându-se doar la niște presupuneri și analize ipotetice, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărârii vădit netemeinică. 3. - În ceea ce privește criticile generale formulate de recurentă, înserate în Secțiunea a III - a în cererea de recurs, recurenta arată că în susținerea prezentului recurs, înțelege să invoce principiul realizării dreptului în defavoarea oricărei alte proceduri consacrat, în opinia recurentei, de C.E.D.O.

și jurisprudența instanței supreme, învederând instanței că plățile au fost efectuate, sens în care a făcut dovada. în continuare, recurenta menționează expres înscrisurile pe care le consideră dovezile efectuării plății datorate. În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Recursul este nefondat conform considerentelor ce vor fi expuse în continuare : a). - Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., potrivit căruia recurenta susține că sentința recurată a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 358 C. proc.

civ. coroborate cu dispozițiile art. 364 alin. (1) lit. i) Înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată, întrucât: Acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale are o natură juridică mixtă jurisdicțională și contractuală. Ea nu este o simplă acțiune în anularea unei convenții, din care lipsește orice componentă jurisdicțională, dar nici o cale de atac, împotriva unui act exclusiv jurisdicțional. Este un mijloc procedural specific de desființare a unei hotărâri arbitrale prin care s-a încălcat, în principal, convenția arbitrală. Judecata ce are loc pentru soluționarea acțiunii în anulare este o judecată de primă instanță. Acest caracter rezultă din întreaga economie a noii reglementări a arbitrajului și îndeosebi din accentuarea laturii contractuale în toate fazele de desfășurare ale litigiului arbitrai, de la convenția arbitrală la sentința arbitrală inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare și doar pentru motivele prevăzute la lit. a) - i). Recurenta a invocat dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 358 din același cod arătând că au fost încălcate, prin neexaminarea probelor administrate în cauză din perspectiva recunoașterii de către pârâți a primirii sumelor de bani aferente bunurilor contractate. Acest articol invocat și niciunul din motivele înscrise în art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ., nu privește reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării fondului litigiului. Controlul efectuat de instanță este un control de legalitate și nu de temeinicie a hotărârii, așa cum se solicită de către petentă, prin invocarea unor situații de fapt și probe care au făcut deja obiectul analizei și interpretării de către tribunalul arbitral.

Prin urmare, față de considerentele expuse, se constată că nu a fost încălcat dreptul la apărare garantat de dispozițiile constituționale și nici pe cele vizând Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situație în care se constată nefondată și critica recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ.; acest din urmă articol reglementează procedura arbitrală înserată de la 358 la 358 C. proc. civ., pe care recurenta oricum nu l-a indicat, referindu-se numai la respectarea dreptului la apărare în contextul nemulțumiri sale sub aspectul netemeiniciei sentinței recurate. Critica recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă întrucât așa cum rezultă din examinarea considerentelor sentinței recurate se constată rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele din perspectiva dispozițiilor art. 364 lit. a ) - i) C. proc.

civ., deci în limitele asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății. Instanța de judecată nu poate iniția cereri pe seama părților în litigiu, fiind obligată să judece acțiunile cu care a fost învestită, astfel cum a u fost formulate. De observat că instanța de judecată învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a judecat pricina numai sub aspectul textelor legale incidente cauzei, astfel că nu se poate spune că aceasta a antamat fondul, ci, a examinat pricina în limitele învestirii sale. Înalta Curte urmează să respingă și critica recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recurenta prin criticile sale reproșează instanței că în considerentele sentinței comerciale a antamat fondul, ori, din examinarea considerentelor expuse în sentința comerciale nu rezultă acest lucru, dimpotrivă aceasta a judecat pricina în limitele impuse de textele de lege evocate incidente în materia acțiunii în anulare.

în schimb, recurenta prin motivarea acestei critici tinde spre simple afirmații care țin de netemeinicia hotărârii și nicidecum în lumina textului de lege pretins încălcat. Prin urmare, Înalta Curte constată că judecata acțiunii în anulare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ.

examinând pricina numai în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, știut fiind că în cazul în care se admite acțiunea în anulare instanța se va pronunța și în fond, dar numai în limitele convenției arbitrale, ceea ce presupune conservarea cadrului procesual existent la momentul pronunțării hotărârii arbitrale astfel cum a fost configurat de convenția arbitrală, limitarea la obiectul cererii de arbitrare cu care a fost învestit tribunalul arbitrai și limitarea probatoriului convenit de părți, în ipoteza în care s-a prevăzut în acest sens în convenția arbitrală; desigur, trebuie precizat că numai în această ipoteză, fiind exclusă în situația în care hotărârea arbitrală a fost anulată pentru vreunul din motivele prevăzute de art. 364 lit. a) și b) C. proc.

civ., limite care nu-și mai au suport. Mai mult, recurenta abordează criticile vizând atât tribunalul arbitrai cât și instanța care a pronunțat sentința recurată, ori, în calea de atac a recursului, criticile trebuie să vizeze numai sentința pronunțată în acțiunea în anulare, a cărui control judiciar se exercită prin calea de atac a recursului. Referitor la nesocotirea dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile 86 din același cod, urmează să fie înlăturate ca nefondate, întrucât așa cum se observă la dosar a fost transmisă împuternicirea pentru termenul din 11 ianuarie 2011 - împrejurare consemnată în practicaua sentinței comerciale fila 66 dosar acțiune în anulare - potrivit căreia consilierului juridic M.S.

i s-a confirmat calitatea de reprezentant, mandatul făcând dovada calității de reprezentant, în forma în care a fost întocmit, respectiv împuternicirea având aplicată apostila notarului din S.U.A.; prin urmare, procura dată a fost legalizată de notarul a cărui semnătură și ștampilă se află aplicată în partea dreaptă jos (fila 63 dosar acțiune în anulare). Așa fiind, în mod corect a constatat instanța de judecată că s-a făcut dovada calității de reprezentant al pârâtei SC P.N.A. I.N.C. SA Cum cerința îndeplinirii neregulii procedurale vizând calitatea de reprezentant pentru pârâta SC P.N.A. I.N.C. SA a fost complinită, rezultă că procedura de citare cu această parte a fost legal îndeplinită, aspect soluționat conform legii în materia reprezentării în reprezentării părților în proces.

b). - În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să îl respingă, întrucât hotărârea recurată este motivată în drept, fiind respectate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., așa cum rezultă din examinarea considerentelor sentinței recurate, pricina fiind judecată în spiritul acestui text de lege pretins încălcat, instanța de judecată motivând în fapt și în drept de ce s-a respins acțiunea în anulare, de ce aplicat o anumită normă de drept și/sau i-a dat o anumită interpretare. De menționat că în jurisprudența instanțelor române s-a statuat că hotărârea ca să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.

Prin urmare, nici acest motiv de nelegalitate nu este fondat. De altfel, instanța de judecată a analizat pricina în limitele învestirii sale din perspectiva dispozițiilor legale incidente în materia acțiunii în anulare, așa că pretinsa omitere cu privire la proba care atesta plățile despre care face vorbire recurenta nici nu puteau fi puse în discuție dat fiind natura pricinii și mai mult, față de atitudinea reclamantei care în fața tribunalul arbitral nu a depus dovezi în susținerea cererii sale. De asemenea, vor fi înlăturate și celelalte pretinse critici de netemeinicie ale sentinței atacate vizând probele administrate în cauză.

Referitor la criticile vizând netemeinicia sentinței atacate Înalta Curte le apreciază ca nefondate, întrucât acestea se referă la aspecte privind situația de fapt a vânzării motoarelor raportate la proba administrată în cauză, precum și la modalitatea în care s-a efectuat o plată, sens în care înșiruie înscrisuri care nu au fost avute în vedere. Totodată, Înalta Curte urmează să înlăture și criticile întemeiate pe dispozițiile 304 coroborat cu dispozițiile art. 366 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu le motivează, recurenta referindu-se la situația de fapt și înscrisurile depuse în cauză care fac dovada achitării plătii.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei privind unele contradicții dintre înscrisul care face dovada plății și considerentele celor două hotărâri ceea ce în opinia recurentei, hotărârea recurată este netemeinică, instanța de judecată limitându-se doar la niște presupuneri și analize ipotetice, urmează să le respingă, de asemenea, ca nefondate, deoarece acestea vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. 3. - În ceea ce privește criticile generale formulate de recurentă, înserate în Secțiunea a III-a în cererea de recurs, recurenta înțelege să invoce principiul realizării dreptului în defavoarea oricărei alte proceduri consacrat, în opinia recurentei, de C.E.D.O.

și jurisprudența instanței supreme, învederând instanței că plățile au fost efectuate, sens în care a făcut dovada, înalta Curte urmează să le înlăture ca nefondate, având în vedere considerentele expuse anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de SC M.K.B. R.L. E.F.N. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.