ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5816/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamantul Primarul Municipiului Iași a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 357/11.05.2016 prin care s-a aplicat amenda contravențională de 10.000 RON și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 20/2017 din 07 februarie 2017, a admis acțiunea formulată de către reclamantul Primarul Municipiului Iași, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a anulat Hotărârea nr. 357/11.05.2016 emisă de către pârât în ceea ce privește sancțiunea aplicată Primarului Municipiului Iași și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a declarat recurs. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința recurată este criticabilă sub aspectul nelegalității întrucât a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. În prezenta cauză, responsabilitatea asigurării mijloacelor de transport în comun adaptate persoanelor cu handicap revine în mod direct primarului Municipiului Iași, în calitatea sa de organ executiv al deciziilor luate de Consiliul Local al Municipiului Iași, for legislativ ce răspunde inclusiv pentru neluarea unor decizii concrete de către acesta. Intimatului-reclamant îi revenea, în principal, obligația de a lua măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap, iar pentru neîndeplinirea acestei obligații, sancțiunea poate fi aplicată acestuia. Potrivit competențelor stabilite prin Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, atât autoritatea deliberativă (consiliul local), cât și autoritatea executivă (primarul), în calitatea lor de autorități publice locale, au competențe comune în ceea ce privește buna funcționare a serviciilor publice de interes local și, mai mult, primarul este cel care ia măsuri necesare pentru executarea în concret a acestor atribuții de furnizare a serviciilor publice de interes local, consiliul local având doar atribuția adoptării hotărârilor ce fixează cadrul legal în care se desfășoară aceste servicii. Astfel, se impune a fi menținută amenda contravențională în cuantum de 10.000 RON stabilită în sarcina primarului Municipiului Iași pentru neluarea măsurilor în vederea adaptării tuturor mijloacelor de transport în comun folosite în prestarea serviciului de transport public local pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport și călătorie. În opinia recurentului sentința atacată a fost pronunțată și cu aplicarea greșită a prevederilor art. 10 lit. g), h) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare respectiv art. 22 și art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. În conformitate cu prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturile persoanelor cu handicap, primarul Municipiului Iași avea obligația ca, până la data de 31 decembrie 2010, să adapteze toate mijloacele de transport în comun folosite în prestarea serviciului de transport public local pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport și călătorie. Faptul că în martie 2016 situația din Municipiul Iași era semnificativ îmbunătățită în sensul existenței a 118 autobuze adaptate respectiv 10 microbuze adaptate (pondere de 60,5%), nu este de natură a-l exonera pe primarul Municipiului Iași de respectarea obligației stabilite în sarcina sa, de a asigura respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Or, prin nerespectarea acestei obligații (chiar dacă ponderea în Municipiul Iași este de 60,5% mijloace de transport adaptate), primarul Municipiului Iași trebuie să răspundă contravențional prin plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 RON.

Apărările formulate în cauză Intimatul Primarul Municipiului Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 357/11.05.2016 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a aplicat primarului Municipiului Iași, sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10.000 RON pentru neluarea măsurilor în vederea adaptării tuturor mijloacelor de transport din Municipiul Iași la nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități. Astfel, din tabelul ce face parte din hotărâre rezultă că în Municipiul Iași au fost adaptate 118 autobuze din 176, 10 microbuze din 35 și nici un tramvai din cele 150, față de aspectele reținute prin Hotărârea anterioară nr. 251 din 30.04.20014, când se constatase același număr de mijloace de transport adaptate, dar un număr mai mic de autobuze și microbuze. S-a apreciat prin aceeași hotărâte că atitudinea autorității publice responsabile apreciată ca fiind Primarul localității a produs o diferență de tratament în privința persoanelor cu dizabilități, care nu pot avea acces la absolut toate mijloacele de transport în comun, aceasta fiind realmente o discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Prin Hotărârea recurentului s-a reținut drept criteriu al diferențierii produse ca fiind dizabilittea, încălcarea dreptului persoanelor cu dizabilități la transport, prevăzut de art. 6 din Legea 448/2006. Ca obligație corespondentă dreptului încălcat s-a reținut obligația autorităților administrativ publice locale de a crea condiții de transport adaptate nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilități (art. 9 alin. (1) din Legea 448/2006) și neluarea de către acestea a normelor prevăzute de art. 22 lit. a) și b) din același act normativ. Delegarea gestiunii serviciului de transport public local în Municipiul Iași s-a realizat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de unități publice, potrivit căreia gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care autoritățile deliberative ale unităților administrativ teritoriale atribuie unuia sau mai multor operatori toate ori numai o parte din competențele și responsabilitățile proprii privind prestarea serviciilor de utilități publice, pe baza unui contract de delegarea gestiunii. Fapta reținută în sarcina intimatului reprezintă un comportament pasiv, constând în încălcarea art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care prevede că "Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap: a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate; b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare; c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap. Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului sunt fondate, în cauză fiind reținută o îndeplinire numai parțială a obligației care îi revenea intimatului, în calitatea sa de autoritate a administrației publice locale, de a lua măsurile specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități locomotorii. Raportat la dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 22 și art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 9, art. 19 și art. 20 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități respectiv prevederile art. 2 alin. (1), (4), art. 10 lit. g) și h) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, rezultă că autorităților administrației publice locale le revine obligația de a asigura accesul nediscriminatoriu, în condiții de egalitate cu ceilalți, la serviciul de transport public local, pentru această categorie de utilizatori, respectiv obligația de a lua măsurile specific prevăzute de art. 22 din Legea nr. 448/2006, în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități locomotorii, care să conducă la asigurarea utilizării de către aceste persoane a tuturor mijloacelor de transport în comun local. În cazul Municipiului Iași numai o parte dintre mijloacele de transport pot fi folosite de persoanele cu dizabilități, astfel că în mod corect Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut în sarcina intimatului un comportament pasiv care, prin efectele lui, defavorizează nejustificat categoria persoanelor cu dizabilități locomotorii, fiind incidente prevederile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care atrag răspunderea contravențională a intimatului în condițiile art. 10 lit. g) și h), art. 15 și art. 26 din același act normativ. Împrejurarea că o parte a mijloacelor de transport sunt adaptate în scopul utilizării de către persoanele cu dizabilități locomotorii, în mod corect, a constituit numai o circumstanță pentru individualizarea sancțiunii. Înalta Curte constată că discriminarea și implicit, incidența prevederilor O.U.G. nr. 137/2000, este dată de existența unui tratament diferențiat manifestat prin neasigurarea condițiilor optime de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii aceștia fiind nevoiți să aștepte în stații autobuzele dotate cu facilitățile necesare sau adaptate pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilități locomotorii. Primarul, ca autoritate executivă, are obligația de a coordona serviciul public de transport aflat în subordinea autorității publice locale acesta răspunzând de modul în care se realizează efectiv acest serviciu. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată, și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.