ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3507/2019

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul Primarul Municipiului Tg-Mureș, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări, admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 357 din 11.05.2016 emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii în valoare de 10.000 RON, iar în subsidiar, aplicarea măsurii avertismentului.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 145 din 9 decembrie 2016, a respins cererea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în București, ca fiind neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Primarul Municipiului Târgu Mureș a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că instanța de fond se limitează a analiza speța doar din perspectiva Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. De asemenea, instanța de fond face trimitere la legea fundamentală și la prevederile cu caracter general prevăzute în Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată. Ceea ce nu ia în considerare instanța de fond este faptul că raportat la situația de fapt, Primarul Municipiului Tg. Mureș nu are niciun fel de atribuții raportat la transportul local. Prin HCL Tg. Mureș nr. 123/2001 s-a aprobat contractul de asociere în participațiune dintre S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L. Târgu Mureș pentru administrarea activității de transport public de călători pe raza Municipiului Târgu Mureș. Pe cale de consecință, suntem în prezența unei asocieri public - private dintre S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L.. Mai mult, aceasta este mai degrabă atributul Consiliului Local stabilit potrivit prevederilor art. 36 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/2001, republicată a administrației publice locale. Atribuțiile precum și obligațiile primarului sunt stabilite prin art. 63 din Legea nr. 215/2001, republicată privind administrația publică locală. Recurenta consideră că instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001. Primarul poate aduce la îndeplinire ceea ce s-a stabilit prin hotărâre de consiliu local, ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a ceea ce s-a stabilit de autoritatea deliberativă, dar nu poate fi tras la răspundere pentru ceea ce consiliul local a adoptat sau nu prin hotărâre. Într-adevăr, S.C. B. S.R.L. nu este singurul operator de transport local, dar este principalul operator, cu ponderea cea mai ridicată, astfel încât HCL nr. 123/2001 prezintă relevanță în prezenta cauză. Cât privește susținerea CNCD potrivit căreia Municipiul Tg. Mureș nu a comunicat informații referitoare la situația descrisă, aceasta este greșită. Argumentul rezidă și din susținerile CNCD potrivit cărora din 68 de autobuze 56 sunt adaptate, din 23 microbuze niciunul adaptat. Făcând o proporție a autobuzelor cu rampa și fără rampă, rezultă un procentaj de 80% a autobuzelor prevăzute cu rampă de acces pentru persoane cu dizabilități. În condițiile în care se asigură accesul persoanelor cu handicap la o proporție de 80% din mijloacele de transport în comun nu se poate vorbi despre o discriminare a acestei categorii sociale. Mai mult, se încearcă în permanență îmbunătățirea condițiilor de transport în comun pentru toți locuitorii, în acest sens achiziționând în cursul anului precedent 20 de autobuze noi dotate cu rampă de acces pentru persoanele cu dizabilități, așa cum rezultă din actele depuse la instanța de fond (propunerea tehnică, proces-verbal de recepție). În susținerea recursului sunt redate și indicate texte de lege incidente pricinii.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a textelor de lege incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în cauză, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării s-a sesizat din oficiu cu privire la Primarul Municipiului Tg. -Mureș pentru fapta de a nu fi asigurat condiții de transport local prin mijloacele de transport în comun, persoanelor cu dizabilități locomotorii, încălcarea dreptului la demnitate prin modul în care persoanele cu dizabilități locomotorii sunt obligate să utilizeze transportul în comun în municipiu, reședință de județ, neluarea unor măsuri concrete pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități locomotorii la transportul local. La data de 11.05.2016 a fost emisă Hotărârea nr. 357, atacată în prezenta cauză, prin care s-a dispus sancționarea recurentului-reclamant cu suma de 10.000 RON. Fapta reținută în sarcina recurentului reprezintă un comportament pasiv, constând în încălcarea art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care prevede că: "Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap: a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate; b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare; c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap". Înalta Curte apreciază că susținerile din recurs sunt nefondate, instanța de fond reținând corect o îndeplinire numai parțială a obligației care îi revenea, în calitatea sa de autoritate a administrației publice locale, de a lua măsurile specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități locomotorii. Raportat la dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 22 și art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 9, art. 19 și art. 20 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități respectiv prevederile art. 2 alin. (1), (4), art. 10 lit. g) și h) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, rezultă că autorităților administrației publice locale le revine obligația de a asigura accesul nediscriminatoriu, în condiții de egalitate cu ceilalți, la serviciul de transport public local, pentru această categorie de utilizatori, respectiv obligația de a lua măsurile specific prevăzute de art. 22 din Legea nr. 448/2006, în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități locomotorii, care să conducă la asigurarea utilizării de către aceste persoane a tuturor mijloacelor de transport în comun local. Împrejurarea că o parte a mijloacelor de transport sunt adaptate în scopul utilizării de către persoanele cu dizabilități locomotorii, în mod corect, a constituit numai o circumstanță pentru individualizarea sancțiunii, care a fost orientată spre minimul prevăzut de lege. Înalta Curte constată că discriminarea și implicit, incidența prevederilor O.U.G. nr. 137/2000, este dată de existența unui tratament diferențiat manifestat prin neasigurarea condițiilor optime de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii aceștia fiind nevoiți să aștepte autobuzele dotate cu facilitățile necesare sau adaptate pentru a permite accesul. Primarul, ca autoritate executivă, are obligația de a coordona serviciul public de transport aflat în subordinea autorității publice locale, acesta răspunzând de modul în care se realizează efectiv acest serviciu. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.