ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. - Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în conformitate cu art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la emiterea deciziei și titlului de despăgubire.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București prin sentința nr. 364 din 19 iulie 2019 a respins excepțiile invocate ca neîntemeiate și a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 364 din 19.07.2019, pentru motive ce pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică se referă la faptul că instanța de fond și-a argumentat soluția pronunțată prin luarea în considerare a Deciziei nr. 811A/23.11.2016, care a avut ca obiect anularea Deciziei de Invalidare nr. 1260/22.05.2014.

Se susține că amendarea Președintelui CNCI a fost decisă de către Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3597 din 20.05.2012, irevocabilă prin Decizia nr. 5909/19.12.2013.

În opinia recurentei, instanța de fond în mod eronat a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Reclamanta din prezenta cauză a solicitat instanței să facă aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 în sensul de a se aplica o amendă de 20% pe zi de întârziere în emiterea deciziei și titlului de despăgubire.

Prin sentința recurată instanța ce a soluționat fondul cauzei, în mod corect a respins acțiunea reclamantei, în considerarea faptului că textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu se aplică hotărârilor pronunțate de instanțele civile.

Astfel, dispozițiile art. 25 din Legea contenciosului administrativ prevăd că instanța de executare este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, iar, prin raportare la sentința civilă nr. 299/10.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bucurcști, secția a V-a civilă, modificată prin decizia civilă nr. 811 A/23.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Bucureșlr, secția a lll-a civilă, solicitarea recurentei A., de aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi primită.

Din interpretarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 reiese cu evidență că acesta este aplicabil doar în cazul titlurilor executorii reprezentate de hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, iar nu de alte instanțe.

Or, în cauza de față recurenta se prevalează de existența unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță de drept civil, astfel că dispozițiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente.

În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentei din cuprinsul cererii de recurs se rețin următoarele.

Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a pus în executare sentința civilă nr. 3597/29.05.2012, pronunțată de Curtea de Apoi Bucuroști, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, în ședința din data de 22.05.2014, intimata a dispus emiterea pe numele recurentei A. Deciziei nr. 1260/22.05.2014, de invalidare a Dispoziției Primăriei Comunei Zărnești nr. 35/11.04.2003, prin care Primarul Comunei Zărnești propusese acesteia acordarea de măsuri reparatorii estimate de notificatoare la suma la 1.119.921.093 RON.

În ceea ce privește emiterea unei decizii de invalidare, în executarea unei hotărâri judecătorești prin care intimata a fost obligată la emiterea unui titlu de despăgubire, se rețin următoarele.

Intimata a soluționat dosarul recurentei în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013, în condițiile în care, "odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, obligațiile de emitere a titlurilor de despăgubire sunt obligații imposibil de executat, întrucât titlul de despăgubire nu mai există potrivit noilor reglementări".

Mai mult decât atât, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, constând în aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, deciziile de invalidare, acte administrative individuale în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) prima teză din Legea nr. 554/2004, sunt exceptate de la controlul instanțelor de contencios administrativ întrucât ne găsim în ipoteza recursului paralel reglementat de art. 5 alin. (2) din același act normativ, câtă vreme prin art. 35 din Legea nr. 165/2013 s-a instituit o procedură specială de contestare, derogatorie de la calea contenciosului administrativ.

Prin urmare, instanța de contencios administrativ nu poate să procedeze în acest cadru procesual la analiza deciziilor de invalidare, în caz contrar fiind nesocotite dispozițiile art. 5 alin, (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Așadar nu se poate stabili nici dacă intimata-pârâtă a acționat în mod culpabil, condiție indispensabilă pentru atragerea răspunderii prevăzute de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în raport de împrejurările concrete ale speței de față, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi aplicate, remediile si sancțiunile, în ipoteza constatării de către jurisdicția civilă a nesocotirii de către autoritatea părâtă a principiilor fundamentale invocate de reclamantă în acțiunea introductivă, fiind tot de natură civilă.

În acest context, instanța de fond în mod corect a apreciat că solicitarea reclamantei-recurente de aplicare a unei amenzi în sarcina președintelui Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este nefondată.

ppFață de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs analizate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 364 din 19 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2019.