ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2634/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 29 iunie 2006, reclamanta Asociația

C. – P.A.S. le-a chemat în judecată pe pârâtele SC F.P. SA și A.V.A.S.,

solicitând să se constate neexistența dreptului de proprietate al pârâtei SC F.P.

SA asupra unui număr de 17500 acțiuni nominative cu o valoare nominală de 1 leu

fiecare și o valoare nominală totală de 17500 lei, reprezentând 70 % din

capitalul social al SC P.S.D.A.C. – B.A. SA și obligarea pârâtei A.V.A.S. să

continue procesul de privatizare a SC P.S.D.A.C. – B.A. SA.

Prin sentința comercială nr. 7346 din 30 mai 2007,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte cererea

formulată de reclamantă și a constatat neexistența dreptului de proprietate a

SC F.P. SA asupra unui număr de 17500 acțiuni ce reprezintă 70 % din capitalul

social al SC P.S.D.A.C. – B.A. SA. A respins capătul de cerere referitor la

obligarea pârâtei A.V.A.S. să continue procesul de privatizare, ca neîntemeiat.

A obligat-o pe pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut în esență că probele nu relevă trecerea a 70 % din capitalul social al

SC P.S.D.A.C. – B.A. SA în proprietatea SC F.P. SA, în baza Legii nr. 247/2005

și că instanța de judecată nu poate stabili aleatoriu începerea unei proceduri

de privatizare, dacă nu a fost stabilită de A.V.A.S. potrivit prevederilor

legale în materie.

Prin decizia comercială nr. 505 din 30

octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins,

ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței mai sus

menționate și a admis apelurile formulate de pârâte împotriva aceleiași

sentințe și, în consecință, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că

a respins ca nefondat și capătul de cerere privind constatarea neexistenței

dreptului de proprietatea al pârâtei SC F.P. SA asupra unui număr de 17500

acțiuni, reprezentând 70 % din capitalul social al SC P.S.D.A.C. – B.A. SA.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a avut în vedere rectificarea asupra denumirii SC C. ca fiind SC P.S.D.A.C.

– B.A. SA (M. Of. nr. 381/06.06.2007) și a reținut că atât timp cât această

rectificare a fost primită, înseamnă că a fost considerată a fi fost o eroare

materială în sensul prevederilor Legii nr. 24/2000 și că Secretariatul General

al Guvernului a avut competență în soluționarea procedurii de rectificare.

A mai reținut instanța că transferul

acțiunilor de la A.V.A.S. către SC F.P. s-a făcut prin efectul Legii nr. 247/2005

și că, chiar dacă s-ar încheia vreun protocol de transmitere a acțiunilor între

cele două apelante pârâte, nu importă că nu se cunoaște data încheierii

acestuia, pentru că oricum această împrejurare nu este de natură să schimbe

proprietarul acțiunilor.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat

recurs reclamanta Asociația C. – P.A.S., întemeindu-se pe dispoziția art. 4 din

Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și pe dispozițiile

altor acte normative invocate în recursul declarat și a solicitat admiterea

acestuia, admiterea apelului reclamantei împotriva sentinței tribunalului,

respingerea apelului pârâtelor SC F.P. SA și A.V.A.S. împotriva aceleiași

hotărâri și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței date de

tribunal, în sensul obligării pârâtei A.V.A.S. să continue procesul de

privatizare a SC P.S.D.A.C. – B.A. SA.

În motivarea recursului, în temeiul

dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, recurenta ridică excepția de

nelegalitate a rectificării publicate (M. Of. nr. 381/06.06.2007), prin care

Secretariatul General al Guvernului a hotărât înlocuirea numelui societății

menționate la poziția 58 a punctului 5 din Anexa la Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

respectiv, SC C.B.A. SA cu cel al SC P.S.D.A.C. – B.A. SA, susținând că această

excepție este admisibilă și temeinică întrucât:

-

așa zisa

„rectificare” publicată în M. Of. a fost dispusă de către Secretariatul General

al Guvernului, încălcându-se dispozițiile art. 56 și 69 alin. (3) din Legea nr.

24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, dispozițiile art. 26 din H.G. nr. 50/2005 și ale art. 3 alin. (1) pct.

4 lit. i) din H.G. nr. 405/2007, privind funcționarea Secretariatului General

al Guvernului și, în sfârșit această „rectificare” reprezintă, în realitate o

modificare a Legii nr. 247/2005, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 69

alin. (2) din Legea nr. 24/2000.

Criticile de nelegalitate, aduse deciziei

pronunțate de instanța de apel, sunt formulate în baza dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurenta susținând în temeiul acestora că:

-

au fost încălcate

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 137/2002, deoarece instanțele au reținut

eronat capătul 2 de cerere, întrucât reclamanta, prin acesta, nu a solicitat

obligarea pârâtelor la demararea unei proceduri de privatizare, stabilite

aleatoriu, ci obligarea pârâtei A.V.A.S. să continue procesul de privatizare

demarat anterior, proces oprit în mod abuziv; au fost, deasemenea, încălcate

dispozițiile art. 13 din C.E.D.O., ale art. 21 din Constituție și ale art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

deoarece în mod netemeinic și nelegal instanța a refuzat să analizeze, prin

prisma dispozițiilor legale invocate, valoarea și relevanța „rectificării” care

a stat la baza admiterii apelului; în fine, au fost încălcate dispozițiile art.

9

1

alin. (4) din Legea nr. 247/2005, nereținându-se că între F.P. și

A.V.A.S. nu a fost încă încheiat Protocolul de transmitere a acțiunilor.

Recursul nu este fondat.

În ce privește excepția de nelegalitate a

rectificării publicate (M. Of. nr. 381/06.06.2004), invocată de

recurenta-reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, se

constată că potrivit acestor dispoziții legale poate face obiectul controlului

de legalitate doar situația în care legalitatea privește un act administrativ

unilateral, cu caracter individual, or, în speță, este vorba despre o

rectificare ce nu poate fi inclusă în această categorie, atât timp cât

rectificările actelor normative se fac prin grija Secretariatului General al

Guvernului și nu reprezintă o manifestare a puterii de autoritate a G.R.

Operațiunea de rectificare a actelor

normative este supusă dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și

dispozițiilor H.G. nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind

procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea

proiectelor de acte normative spre adoptare, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Astfel, în conformitate cu art. 69 din Legea nr.

24/2000 și art. 26 din H.G. nr. 50/2005, în cazul în care după publicarea unui

act normativ se descoperă erori materiale în cuprinsul său, se procedează la

publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.

Este, de asemenea, de subliniat că

rectificările actelor normative se realizează prin grija Guvernului, și nu de

către acesta, astfel cum s-a mai arătat, fără a se face distincție în ceea ce

privește natura actului normativ supus rectificării atunci când sunt sesizate

erori materiale, competență însușită de instituția menționată, în speță, prin

faptul că nu a respins cererea adresată de pârâta A.V.A.S. acestuia de a

proceda la rectificarea anexei la Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

De altfel, reclamanta, ce se pretinde a fi

lezată în interesele proprii prin rectificarea criticată ce face obiectul

excepției de nelegalitate nu a uzat de dreptul de a formula o plângere

prealabilă în sensul dispozițiilor art. 38 din H.G. nr. 50/2005.

Astfel fiind, se reține că nu sunt întrunite

condițiile de admisibilitate a excepției de nelegalitate invocate de

recurenta-reclamantă și, drept consecință, aceasta va fi respinsă și va fi

menținută aprecierea corectă a instanței de apel potrivit căreia atât timp cât

rectificarea în discuție a fost primită, înseamnă că ea a fost considerată o

eroare materială în sensul prevederilor Legii nr. 24/2000, iar Secretariatul

Guvernului a avut competență în soluționarea procedurii de rectificare.

În ce privește criticile de nelegalitate

formulate de recurenta-reclamantă asupra fondului cauzei, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că sunt neîntemeiate și

vor fi de asemenea respinse.

Astfel, se constată că recurenta-reclamantă

susține în mod eronat că instanțele nu au reținut corect obiectul capătului 2

de cerere, motiv pentru care ar fi rămas nesoluționat, această susținere

nefiind justificată, de vreme ce instanțele au avut în vedere acest capăt de

cerere și au apreciat că momentul demarării procedurii de societatea C. (..),

ca și depunerea documentelor solicitate de A.V.A.S. nu echivalează cu

stabilirea de către A.V.A.S. a vreunei anumite proceduri de privatizare, iar

instanța nu poate stabili aleatoriu o astfel de procedură.

Din adresa nr. UPI/6367 din 31 mai 2006 rezultă

că pârâta A.V.A.S. a comunicat reclamantei Asociația C. – P.A.S. că procedura

de administrare specială a încetat, iar participațiile deținute de stat prin A.V.A.S.

la SC C. SA au fost transferate la SC F.P. SA, prin efectul Legii nr. 247/2005.

Transferul de acțiuni de la A.V.A.S. către SC

F.P. SA s-a realizat prin efectul legii și chiar în situația în care A.V.A.S.

ar mai fi deținut acțiuni la reclamantă, voința A.V.A.S. de a vinde aceste acțiuni

nu putea fi suplinită, astfel cum corect au reținut ambele instanțe care s-au

pronunțat în cauză.

Nu se constată încălcări ale dispozițiilor art.

13 C.E.D.O., art. 21 din Constituție și nici ale art. 129 C. proc. civ.,

raportat la art. 4 din Legea nr. 554/2004, deoarece instanțele au analizat prin

prisma dispozițiilor legale incidente în cauză valoarea și relevanța

rectificării în discuție, astfel cum s-a arătat cu ocazia examinării excepției

de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă.

În fine, susținerea recurentei-reclamante

conform căreia au fost încălcate dispozițiile art. 9

1

alin. (4) din

Legea nr. 247/2005, având în vedere că greșit nu s-a reținut că între F.P. și A.V.A.S.

nu s-a încheiat un protocol de transmitere a acțiunilor este și aceasta neîntemeiată,

întrucât instanța de apel a examinat acest aspect și a concluzionat că această

împrejurare nu este de natură să schimbe proprietarul acțiunilor.

Drept urmare, reținându-se că

recurenta-reclamantă nu a formulat în recurs nici o critică întemeiată, în

condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

care să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi

menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de

reclamantă, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta Asociația C. – P.A.S. București împotriva deciziei nr. 505

din 30 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2008.