ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4147/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 333 din 2 decembrie

2002 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul M.M. (zis „M.” în baza

art. 211 alin. (1), și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 și

art. 76 din același cod, la 5 luni închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 29 septembrie 2002, la zi.

Conform art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile

civilmente M.N. și M.Z., să plătească părții civile M.E.D. suma de 5.000.000

lei daune morale.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că, în dimineața zilei de 28 septembrie 2002, în

jurul orei 5,30, când afară era încă întuneric, partea vătămată M.E.D., care se

deplasa pe str. Sibiului din Sebeș, spre locul său de muncă, a fost atacată de

inculpatul M.M., care pentru a-i lua geanta, i-a aplicat două lovituri cu

pumnul în zona feței și a amenințat-o cu moartea dacă va striga după ajutor.

Întrucât partea vătămată a negat că

ar avea bani asupra sa inculpatul a prins de geanta care era ținută strâns de

partea vătămată și a smuls-o, după care a fugit de la locul faptei.

În geanta părții vătămate se afla un

portmoneu cu suma de 240.000 lei, un card emis pe numele acesteia de R.B., un

bon de masă în valoare de 50.000 lei, o carte de vizită, bilete de transport și

buletinul de identitate.

După ce a părăsit locul faptei,

inculpatul a luat o parte din lucrurile aflate în geantă, iar restul, împreună

cu geanta le-a aruncat în zona din spatele motelului S.

Partea vătămată care a suferit

leziuni vindecabile în 3-4 zile, cât și o traumă psihică fiind însărcinată în

luna a IV-a, a solicitat daune morale de 20.000.000 lei, după care instanța a

încuviințat numai 5.000.000 lei, considerând că această sumă este un echivalent

echitabil al prejudiciului moral suferit.

În favoarea inculpatului au fost

reținute circumstanțe atenuante avându-se în vedere vârsta lui de 16 ani,

conduita sinceră pe parcursul procesului și regretul manifestat pentru fapta

comisă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia penală nr. 104 din 25 martie 2003, a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, a desființat sentința primei instanțe

numai cu privire la soluționarea laturii penale și rejudecând cauza, a

înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și a stabilit

pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și c), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul a

executat din pedeapsă perioada de la 28 septembrie 2002, până la 27 februarie

2003, când a fost pus în libertate și s-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, privind criticile din apelul procurorului, a considerat că în

mod nejustificat au fost recunoscute în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante, având în vedere lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră,

omițând a ține seama că infracțiunea a fost comisă prin violență, cu consecința

producerii unor leziuni pentru partea vătămată (însărcinată în luna a IV-a),

vindecabile în 3-4 zile, ceea ce denotă un pericol social sporit.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal, inculpatul M.M., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă, solicitând menținerea soluției primei instanțe.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanța de apel, a înlăturat în mod justificat circumstanțele

atenuante recunoscute anterior și ținând seama, conform art. 72 C. pen., de

pericolul social al faptei, de împrejurările săvârșirii ei și de persoana

inculpatului minor în vârstă de 16 ani, a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani și

6 luni închisoare, situată la minimul legal, pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen.

Această pedeapsă este de natură a

asigura potrivit art. 100 alin. (2) și art. 52 C. pen., îndreptarea minorului

și reintegrarea sa în comunitate.

Întrucât au fost respectate

cerințele textelor legale arătate, nu există temeiuri de reconsiderare a

cuantumului pedepsei, așa cum s-a solicitat în recursul inculpatului.

În consecință, constatând

neîntemeiat motivul de casare invocat, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, cu

obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 104/ A din 25 martie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.