ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4147/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 333 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul M.M. (zis „M.” în baza art. 211 alin. (1), și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 și art. 76 din același cod, la 5 luni închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2002, la zi. Conform art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente M.N. și M.Z., să plătească părții civile M.E.D. suma de 5.000.000 lei daune morale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în dimineața zilei de 28 septembrie 2002, în jurul orei 5,30, când afară era încă întuneric, partea vătămată M.E.D., care se deplasa pe str. Sibiului din Sebeș, spre locul său de muncă, a fost atacată de inculpatul M.M., care pentru a-i lua geanta, i-a aplicat două lovituri cu pumnul în zona feței și a amenințat-o cu moartea dacă va striga după ajutor. Întrucât partea vătămată a negat că ar avea bani asupra sa inculpatul a prins de geanta care era ținută strâns de partea vătămată și a smuls-o, după care a fugit de la locul faptei. În geanta părții vătămate se afla un portmoneu cu suma de 240.000 lei, un card emis pe numele acesteia de R.B., un bon de masă în valoare de 50.000 lei, o carte de vizită, bilete de transport și buletinul de identitate.

După ce a părăsit locul faptei, inculpatul a luat o parte din lucrurile aflate în geantă, iar restul, împreună cu geanta le-a aruncat în zona din spatele motelului S. Partea vătămată care a suferit leziuni vindecabile în 3-4 zile, cât și o traumă psihică fiind însărcinată în luna a IV-a, a solicitat daune morale de 20.000.000 lei, după care instanța a încuviințat numai 5.000.000 lei, considerând că această sumă este un echivalent echitabil al prejudiciului moral suferit. În favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante avându-se în vedere vârsta lui de 16 ani, conduita sinceră pe parcursul procesului și regretul manifestat pentru fapta comisă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 104 din 25 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, a desființat sentința primei instanțe numai cu privire la soluționarea laturii penale și rejudecând cauza, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și a stabilit pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare. S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă perioada de la 28 septembrie 2002, până la 27 februarie 2003, când a fost pus în libertate și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, privind criticile din apelul procurorului, a considerat că în mod nejustificat au fost recunoscute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, având în vedere lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră, omițând a ține seama că infracțiunea a fost comisă prin violență, cu consecința producerii unor leziuni pentru partea vătămată (însărcinată în luna a IV-a), vindecabile în 3-4 zile, ceea ce denotă un pericol social sporit. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, inculpatul M.M., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând menținerea soluției primei instanțe.

Recursul declarat este neîntemeiat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanța de apel, a înlăturat în mod justificat circumstanțele atenuante recunoscute anterior și ținând seama, conform art. 72 C. pen., de pericolul social al faptei, de împrejurările săvârșirii ei și de persoana inculpatului minor în vârstă de 16 ani, a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, situată la minimul legal, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. Această pedeapsă este de natură a asigura potrivit art. 100 alin. (2) și art. 52 C. pen., îndreptarea minorului și reintegrarea sa în comunitate. Întrucât au fost respectate cerințele textelor legale arătate, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei, așa cum s-a solicitat în recursul inculpatului.

În consecință, constatând neîntemeiat motivul de casare invocat, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 104/ A din 25 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.