ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1406/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 232 din 20

septembrie 2002, Judecătoria Turnu Măgurele a admis cererea formulată de

condamnatul B.F. și a constatat reabilitarea sa judecătorească pentru pedeapsa

de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 411 din 18 august 1993 a

aceleiași instanțe.

S-a reținut că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 și art. 137 C. pen., astfel încât,

nu există un impediment legal pentru respingerea cererii de reabilitare

judecătorească a condamnatului.

Hotărârea judecătorească a rămas

definitivă prin neapelare.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii

atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de reabilitare formulată de

condamnatul B.F.

Temeiul juridic al recursului în

anulare, îl constituie dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (2) C. proc.

pen.

Examinând recursul în anulare,

Curtea constată că acesta este întemeiat.

Potrivit art. 135 alin. (1) lit. a)

și art. 136 alin. (1) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de

instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare

de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă

jumătate din durata pedepsei pronunțate, socotit de la data când a luat sfârșit

executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

Petiționarul B.F. a fost condamnat

la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

182 C. pen., prin sentința penală nr. 411 din 18 august 1993 a Judecătoriei

Turnu Măgurele. Căile de atac ordinare exercitate împotriva acestei sentințe

judecătorești au fost respinse prin deciziile penale nr. 528 din 15 iulie 1994

și nr. 54 din 6 februarie 1995 ale Tribunalului Teleorman și Curții de Apel

București.

Condamnatul a început executarea

pedepsei la 18 ianuarie 1996, data expirării fiind la 17 ianuarie 1998, dar a

fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 3082 din 27 noiembrie 1997 a

Judecătoriei Pitești.

Așa fiind, pentru pedeapsa de 2 ani

închisoare ce i-a fost aplicată, condamnatul B.F. putea fi reabilitat la cerere

la data de 17 ianuarie 2003, după trecerea unui termen de 5 ani (4 ani +

½ din pedeapsă, deci 4+1=5 ani), calculat de la data de 17 ianuarie 1998

când executarea ar fi urmat să ia sfârșit.

Pe de altă parte, potrivit art. 138

alin. (3) C. pen., în situația respingerii cererii de reabilitare, o nouă

cerere nu se poate face decât după trecerea unui an de la data respingerii, în

cazul condamnării la pedeapsa mai mică de 5 ani.

Or, așa cum reiese din certificatul

emis de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, această instanță, prin

decizia penală nr. 1314 din 12 martie 2002, al cărei dispozitiv a fost

comunicat Judecătoriei Turnu Măgurele la 22 martie 2002, a admis recursul în

anulare declarat împotriva sentinței penale nr. 149 din 31 mai 2000 a

Judecătoriei Turnu Măgurele și, pe fond, a respins cererea de reabilitare

judecătorească formulată de petiționarul B.F.

În consecință, în prezenta cauză

dedusă judecății, instanța nu avea posibilitatea admiterii unei astfel de

cereri decât după 12 martie 2003, când se împlinea termenul prevăzut de textul

de lege invocat.

Ca atare, dispunând reabilitarea

judecătorească a condamnatului înainte ca termenele prevăzute în acest sens să

fie îndeplinite, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre contrară legii.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să admită recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 232 din 20

septembrie 2002 a Judecătoriei Turnu Măgurele privind pe condamnatul B.F., să

caseze hotărârea atacată și să-i respingă cererea de reabilitare formulată

prematur.

Petiționarul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 414

1

C. proc. pen., art. 192 alin. (2) ,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 232 din 20 septembrie 2002 a Judecătoriei Turnu

Măgurele, privind pe inculpatul B.F.

Casează sentința penală atacată și

respinge cererea de reabilitare formulată de condamnatul B.F.

Obligă pe petiționar la 500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.