ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1406/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 232 din 20 septembrie 2002, Judecătoria Turnu Măgurele a admis cererea formulată de condamnatul B.F. și a constatat reabilitarea sa judecătorească pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 411 din 18 august 1993 a aceleiași instanțe. S-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 și art. 137 C. pen., astfel încât, nu există un impediment legal pentru respingerea cererii de reabilitare judecătorească a condamnatului. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de reabilitare formulată de condamnatul B.F.

Temeiul juridic al recursului în anulare, îl constituie dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (2) C. proc. pen. Examinând recursul în anulare, Curtea constată că acesta este întemeiat. Potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) și art. 136 alin. (1) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate, socotit de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Petiționarul B.F. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen., prin sentința penală nr. 411 din 18 august 1993 a Judecătoriei Turnu Măgurele.

Căile de atac ordinare exercitate împotriva acestei sentințe judecătorești au fost respinse prin deciziile penale nr. 528 din 15 iulie 1994 și nr. 54 din 6 februarie 1995 ale Tribunalului Teleorman și Curții de Apel București. Condamnatul a început executarea pedepsei la 18 ianuarie 1996, data expirării fiind la 17 ianuarie 1998, dar a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 3082 din 27 noiembrie 1997 a Judecătoriei Pitești. Așa fiind, pentru pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată, condamnatul B.F. putea fi reabilitat la cerere la data de 17 ianuarie 2003, după trecerea unui termen de 5 ani (4 ani + ½ din pedeapsă, deci 4+1=5 ani), calculat de la data de 17 ianuarie 1998 când executarea ar fi urmat să ia sfârșit.

Pe de altă parte, potrivit art. 138 alin. (3) C. pen., în situația respingerii cererii de reabilitare, o nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui an de la data respingerii, în cazul condamnării la pedeapsa mai mică de 5 ani. Or, așa cum reiese din certificatul emis de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, această instanță, prin decizia penală nr. 1314 din 12 martie 2002, al cărei dispozitiv a fost comunicat Judecătoriei Turnu Măgurele la 22 martie 2002, a admis recursul în anulare declarat împotriva sentinței penale nr. 149 din 31 mai 2000 a Judecătoriei Turnu Măgurele și, pe fond, a respins cererea de reabilitare judecătorească formulată de petiționarul B.F. În consecință, în prezenta cauză dedusă judecății, instanța nu avea posibilitatea admiterii unei astfel de cereri decât după 12 martie 2003, când se împlinea termenul prevăzut de textul de lege invocat.

Ca atare, dispunând reabilitarea judecătorească a condamnatului înainte ca termenele prevăzute în acest sens să fie îndeplinite, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre contrară legii. Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 232 din 20 septembrie 2002 a Judecătoriei Turnu Măgurele privind pe condamnatul B.F., să caseze hotărârea atacată și să-i respingă cererea de reabilitare formulată prematur. Petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 414 1 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) ,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 232 din 20 septembrie 2002 a Judecătoriei Turnu Măgurele, privind pe inculpatul B.F. Casează sentința penală atacată și respinge cererea de reabilitare formulată de condamnatul B.F. Obligă pe petiționar la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.