ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4480/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4480/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 17 septembrie 2020
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la data de 25 martie 2019, cu număr de dosar x/2019, reclamanta A. S.A. Iași a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - AM POS Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 69516 din 21 septembrie 2018 privind soluționarea contestației și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența nr. 53397/OMA/20 iulie 2018.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 105 din 18 septembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând totodată, sub aspectul competenței teritoriale, că reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act emis de o altă autoritate publică, nu în calitate de emitent al actului administrativ contestat și că, având în vedere că sediul reclamantei, persoană juridică de drept privat, este în Iași, competența teritorială exclusivă de judecare a cererii aparține Tribunalului Iași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.09.2019, sub nr. dosar x/2019
Prin sentința nr. 1499 din 21 decembrie 2019, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză nu interesează că reclamanta nu este emitent al actului întrucât prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu stabilesc o astfel de condiție în determinarea competenței teritoriale, ci doar calitatea de autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, calitate pe care reclamanta o are și care derivă din contractul de achiziție publică încheiat și în legătură cu care au fost constatate neregulile.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 07 februarie 2020.
Prin sentința civilă nr. 2183 din 19.06.2020, Tribunalul București - secțian a II a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București în cauza privind pe reclamanta s.c. A. s.a. Iași, și pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Am Pos Mediu.
A dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Iași.
A constatat conflict negativ de competență și a suspendat judecata cauzei și a înaintată dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reține că, cererea dedusă judecății are ca obiect anularea Deciziei nr. 69516 din 21 septembrie 2018 pronunțată în soluționarea contestație formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența nr. 53397/OMA/20 iulie 2018, instanța fiind învestită în condițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
Reclamanta S.C. A. S.A. Iași este o persoană juridică de drept privat care a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune formulată în condițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2011, considerându-se vătămată prin decizia de soluționare a contestației, neavând calitate de autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, în sensul tezei a doua din art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30 iulie 2018, anterior sesizării instanței - 25 martie 2019), reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Astfel, sub aspectul competenței teritoriale, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, întrucât competența stabilită de acest text de lege este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuie să se adreseze instanței de la sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.
În considerarea acestei norme speciale de competență teritorială, reținând că sediul reclamantei este în județul Iași, în temeiul art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Iași, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. Iași și pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală de Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.