ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3810/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.A. Iași a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - AM Pos Mediu anularea Deciziei nr. 69478/21.09.2018 și a Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența nr. 53334/OMA/20.07.2018.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1), alin. (1)

1

și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 113 din 25 septembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Iași, secția a II a civilă și de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Iași la data de 7.10.2019.

Prin sentința nr. 1671/CA din 23 decembrie 2019, Tribunalul Iași, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuirești.

Prin sentința nr. 837 din 10 martie 2020, Tribunalul București, secția A II-A de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, a declinat în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii privind pe reclamanta A. S.A. IAȘI și pe pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, având ca obiect anulare act administrativ, a constatat ivit conflict negativ de competență între Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale și materiale de soluționare a cauzei.

În prezenta cauză, reclamanta S.C. A. S.A. Iași a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - AM Pos Mediu anularea Deciziei nr. 69478/21.09.2018 și a Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența nr. 53334/OMA/20.07.2018.

În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că este competent să soluționeze prezenta cauză tribunalul, având în vedere valoarea creanței bugetare stabilite în sarcina reclamantei, precum și prevederile art. 10 alin. (1) și (1)

1

din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(

1

1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)."

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 25.03.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 25.03.2019.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

În speță, Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. Iași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu în favoarea Tribunalului Iași, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iulie 2020.