ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4468/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.06.2013, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 22.294,73 RON reprezentând finanțare încasată necuvenit în baza contractului de finanțare nr. x/08.06.2011 și la plata dobânzilor de întârziere începând cu data de 19.01.2013 în valoare de 0,1 % pe zi de întârziere din suma datorată, până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor.

Prin sentința civilă nr. 3677 din 22.11.2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei de interes în formularea cererii și a fost respinsă cererea reclamantului ca lipsită de interes.

Prin decizia nr. 3274 din 22 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul reclamantului și a fost casată sentința atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 1284 din 15 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea reclamantului, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 22.294,73 RON reprezentând finanțare încasată necuvenit și a unei majorări de întârziere începând cu data de 19.01.2013 în valoare de 0,1 % pe zi de întârziere din suma datorată, până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., arătând că obligația de restituire a sumei de 22.294,73 RON este perfect legală, sumă pe care o datorează, însă referitor la plata penalităților de întârziere consideră că acestea nu sunt stabilite în mod legal de instanța de fond.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant a solicitat anularea recursului ca nemotivat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

2.1.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. d) C. proc. civ., excepție invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare:

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurenta nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1284 din 15 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.