ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4462/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Ialomița în contradictoriu cu pârâta Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Direcția Generală Programe Europene, Direcția Pentru Dezvoltarea Capacității Administrative - Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 32 din 04.01.2016 privind soluționarea contestației formulate de Consiliul Județean Ialomița și înregistrată la DDCA sub nr. 38-CTS/DDCA din 25.11.2015 (anulând atât corecția financiară stabilită prin titlul de creanță contestat, cât și măsurile de plată impuse Județului Ialomița).

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 1802 din 30 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului Județul Ialomița.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Județul Ialomița. Recurentul a prezentat pe larg situația de fapt a cauzei și a arătat că potrivit dispozițiilor legale aplicabile avea posibilitatea de stabilire a criteriilor de calificare prin elaborarea unei note justificative, motiv pentru care nu se impunea sancționarea prin stabilirea unei corecții financiare.

Recurentul a susținut că instanța de fond nu a reținut apărările invocate în susținerea cererii de chemare în judecată cu privire la faptul că legiuitorul nu a prevăzut în Normele Metodologice situațiile care pot fi constatate fără impact financiar, iar pârâta nu a demonstrat concret în ce a constat impactul financiar în cauza dedusă judecății, fiind făcute doar aprecieri. S-a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să solicite pârâtei demonstrarea concretă a impactului financiar sau să anuleze corecția, fiind incidente prevederile Tezei I din art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, recurentul a arătat că instanța de fond nu a reținut în motivare și nu s-a pronunțat asupra modalității de calcul a corecției financiare, aspect care a fost semnalat la pct. 5 al contestației reclamantului.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței atacate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Criticile formulate de recurent cu privire la faptul că instanța de fond nu a reținut și nu a răspuns la cele susținute prin cererea introductivă, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vor fi primite de Înalta Curte, având în vedere considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere în totalitate a apărărilor formulate de pârât prin întâmpinare.

În acest sens, prima instanță, pe de o parte, nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speței, iar, pe de altă parte, cu privire la alte chestiuni de fapt și probleme de drept care au fost supuse judecății, a omis a se pronunța.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., iar cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de primă jurisdicție.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâtă și la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1802 din 30 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.