ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2653/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 13589/2002

la Tribunalul Iași, condamnatul A.M. a solicitat întreruperea executării

pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin sentința

penală nr. 297 din 29 mai 2001 a Tribunalului Iași.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că este asociat unic și administrator la SC M.C. SRL, societate ce administrează

mai multe terenuri luate în arendă de persoane fizice, precum și un iaz preluat

în concesiune de la Consiliul local al comunei Satu Mare, jud. Botoșani,

condiții în care începerea executării pedepsei ar produce consecințe grave

pentru societatea pe care o administrează, deoarece ar fi perturbată în mod

grav campania de recoltare a porumbului, floarea-soarelui, soia, consecințe ce

s-ar răsfrânge inclusiv asupra arendatorilor și asupra Consiliului local ce

s-ar găsi în situația de a prelua grăbit și nepregătit bunurile arendate,

respectiv concesionate, fie în situația diminuării ori pierderii arendei și redevenței,

prin imposibilitatea societății de a mai plăti arenda și redevența corespunzătoare

concesiunii.

A mai susținut condamnatul că

prezența sa la locul de muncă este absolut necesară deoarece, având calitatea

de administrator al societății și fiind de profesie medic veterinar, trebuie să

asigure condițiile necesare pregătirii diferitelor specii de pești în perioada

de prohibiție, precum și producției piscicole ce urmează a fi recoltată din

iazul menționat și valorificată în lunile de toamnă.

În susținerea cererii condamnatul a

depus la dosar contractul de concesiune nr. 84 din 9 martie 2001, încheiat de

consiliul local al comunei Satu Mare, jud. Botoșani, actele societății pe care

o administrează și contracte de arendare încheiate la data de 19 aprilie 2002,

cu diferite persoane fizice.

Tribunalul Iași, prin sentința

penală nr. 654 din 21 noiembrie 2002, a admis cererea formulată de condamnat și

în baza art. 453 lit. c) C. proc. pen., a dispus amânarea executării pedepsei

de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 297/2001 a

Tribunalului Iași, pentru o durată de 3 luni cu începere de la data rămânerii

definitive a acestei sentințe.

În motivarea acestei hotărâri, prima

instanță a arătat că, într-adevăr, față de dovezile făcute de condamnat

începerea executării imediate a pedepsei ar avea consecințe grave atât pentru

societatea comercială pe care o administrează cât și arendatorilor, ca urmare a

punerii în dificultate a campaniei de recoltare, care s-ar răsfrânge și asupra

arendatorilor persoane fizice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, pe care a criticat-o cu

privire la greșita admitere a cererii de amânare a executării pedepsei

formulată de către condamnat, deoarece nu s-a făcut dovada existenței acelor împrejurări

speciale, pentru care executarea pedepsei ar avea consecințe grave, pentru

condamnat sau unitatea la care lucrează.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 115 din 21 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași, a casat hotărârea atacată și rejudecând cauza a respins

ca neîntemeiată cererea de amânarea a executării pedepsei formulată de

condamnatul A.M., pe care l-a obligat la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat, în esență, că „instanța de judecată trebuia să

analizeze temeinic existența în fapt a cazului, pentru acordarea amânării în

acest scop, și să ceară informații doveditoare ale faptului că executarea

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat” și că, întrucât aceste

dovezi nu au fost făcute, urmează a se constata că cererea formulată de

condamnat este neîntemeiată, cu consecința admiterii apelului declarat de

parchet, casarea hotărârii atacată și, rejudecând cauza, să se respingă cererea

formulată de condamnat.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către condamnatul A.M., prin apărătorul său, fără însă a

fi motivată.

Recursul declarat de condamnat este

nefondat.

Așa după cum s-a arătat, condamnatul

nu și-a motivat recursul și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a și-l

susține.

În aceste condiții s-a procedat la

verificarea deciziei atacată din oficiu. Întrucât din verificarea actelor și

lucrărilor de la dosar nu se constată existența unor motive care să ducă la

casare, condiții în care decizia pronunțată de curtea de apel este legală și

temeinică, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul A.M. este

nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat, ocazionate de soluționarea prezentei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul A.M., împotriva deciziei penale nr. 115 din 27 martie

2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la plata sumei de

500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2003.