ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3667/2019

Ședința publică din data de 27 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15.12.2015 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportul de evaluare nr. x/23.11.2015, emis de pârâtă.

Prin sentința nr. 586 din 14.04.2016, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 171 din 22 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței nr. 171 din 22 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului critică faptul că instanța de fond a reținut că în speță contractul de concesiune este constitutiv de drepturi reale, însă raționamentul nu a fost finalizat, deoarece acel presupus interes, constând în subvențiile de la APIA încasate de B. în anul 2013 nu au constituit un beneficiu direct al recurentului-reclamant, aportul său în Asociație fiind unul de natură intelectuală, acesta consiliind fermierii în scopul obținerii de către aceștia a subvențiilor, fără a avea studii de specialitate.

Recurentul-reclamant susține că nu a fost beneficiarul sumelor de bani provenite de la APIA.

Consideră netemeinică sentința recurată, deoarece instanța de fond nu a motivat-o în drept, ci a făcut o simplă expunere a motivelor invocate de părți.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care solicită constatarea nulității recursului, având în vedere că recurentul-reclamant nu a precizat motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul, prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, arată că recursul este nefondat, sens în care solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată.

În speță se constată că argumentul invocat prin cererea de recurs se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta contestând faptul că subvențiile de la APIA pentru anul 2013 nu au reprezentat un beneficiu direct al său.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Raportul de evaluare nr. x/23.11.2015, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin Raportul de evaluare ce face obiectul prezentului dosar, s-a constatat existența unui conflict de interese în privința reclamantului A., reținându-se că acesta, în calitate de consilier local al comunei Bosanci, la ședința Consiliului Local din data de 29.04.2013, a participat la deliberări și a luat cuvântul, ocazie cu care s-a adoptat Hotărârea nr. 18/29.04.2013 privind aprobarea concesionării suprafeței de 574,90 ha pășune către Organizațiile și Asociațiile crescătorilor de animale din comuna Bosanci.

De asemenea, prin aceeași hotărâre, reclamantul a fost desemnat membru în Comisia pentru organizarea și desfășurarea licitației publice privind concesionarea suprafeței de 574,90 ha pășune comunală.

În urma adoptării hotărârii de mai sus, între Comuna Bosanci și B., al cărui membru fondator este reclamantul, a fost încheiat Contractul de concesiune nr. x/15.05.2013, privind concesionarea suprafeței de 49,62 ha de pășune aparținând domeniului privat al comunei.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat faptul că hotărârea instanței de fond nu este motivă în drept, ci au fost doar expuse motivele invocate de părți, fără a dezvolta și a argumenta această critică.

Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată, având în vedere că din verificarea considerentelor hotărârii recurate reiese că aceasta îndeplinește exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic și gradual argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că singura critică adusă hotărârii recurate constă în aceea că subvențiile de la APIA pentru anul 2013 nu au reprezentat un beneficiu direct al său și că aportul lui în Asociație a fost unul de natură intelectuală, recurentul-reclamant consiliind fermierii în scopul obținerii de către aceștia a subvențiilor, deși nu avea studii de specialitate.

Critica este nefondată.

În cauză sunt incidente următoarele dispoziții din Legea nr. 161/2003:

Art. 70:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."

Art. 71:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public."

De asemenea, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001:

"(1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 57 alin. (4^1) și art. 101 alin. (3^1)."

Totodată, potrivit art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004:

"Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv", iar potrivit art. 77 din același act normativ:

"(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței".

Înalta Curte nu împărtășește susținerea recurentului-reclamant, atâta timp cât în speță nu este vorba doar despre subvențiile de la APIA pentru anul 2013, având în vedere că, în fapt, contractul de concesiune nr. x/15.05.2013, privind concesionarea suprafeței de 49,62 ha de pășune aparținând domeniului privat al comunei, a fost încheiat pentru o perioadă de 10 ani, conform pct. II din contract, astfel că nu viza doar anul 2013. De altfel, prima instanță a și reținut că beneficiul de care vorbește art. 75 din Legea nr. 393/2004 este reprezentat în speță de subvențiile primite de la A.P.I.A., atât de către B. în anii 2013 și 2014, cât și de către reclamant personal în anul 2014, acestea fiind individualizate prin documentele cu care s-au făcut plățile.

Prin urmare, faptul că subvențiile de la APIA pentru anul 2013 nu au reprezentat un beneficiu direct al recurentului-reclamant nu este relevant, câtă vreme de sumele pe anul 2013 a beneficiat asociația al cărei membru era recurentul, iar, pe de altă parte, de sumele acordate în anul 2014 au beneficiat atât asociația, cât și recurentul personal.

Dincolo de acest aspect, ceea ce se impută recurentului-reclamant este faptul că nu s-a abținut, astfel cum prevăd dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, de la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local nr. 18/29.04.2013 privind aprobarea concesionării suprafeței de 574,90 ha pășune către Organizațiile și Asociațiile crescătorilor de animale din comuna Bosanci și că, în urma acestei hotărâri de consiliu local, s-a încheiat contractul de concesiune nr. x/15.05.2013, care a adus beneficii atât recurentului-reclamant personal, cât și B., al cărui membru fondator era.

Astfel, existența conflictului de interese nu este condiționată în vreun fel de foloasele obținute sau nu, ci de conduita pe care alesul local trebuia să o aibă și pe care acesta a încălcat-o, întrucât prevederile legale în materia conflictului de interese urmăresc prevenirea situațiilor în care funcționarii publici, indiferent de poziția sau de rolul pe care îl au în asumarea deciziei publice, și-ar îndeplini atribuțiile funcției cu încălcarea principiilor instituite de legiuitor pentru exercitarea funcției publice.

O asemenea situație, deși constituie o limitare a exercitării funcției publice a recurentului-reclamant, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, a fost instituită cu scopul respectării principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public.

Or, prin participarea în mod direct și nemijlocit la adoptarea Hotărârii Consiliului Local Bosanci nr. 18/29.04.2013, ce a stat la baza încheierii contractul de concesiune nr. x/15.05.2013, recurentul a încălcat regimul conflictelor de interese.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin recurs nu au fost formulate critici apte să conducă la reformarea hotărârii de primă instanță, aceasta fiind legală sub toate aspectele, inclusiv din perspectiva încadrării juridice, judecătorul fondului răspunzând explicit tuturor chestiunilor relevante cauzei cu luarea în considerare a Raportului de evaluare x/23.11.2015, emis de Agenția Națională de Integritate.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 171 din 22 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 171 din 22 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2019.