ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Încheierea atacată
Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat neîntemeiată excepția lipsei calității calității procesuale pasive invocată de către pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii pronunțată la data de 11 septembrie 2019, de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și constatarea lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,
În motivarea recursului, pârâta a susținut în esență că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive privind anularea Deciziei nr. x emisă pe numele A. emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a terenurilor în condițiile în care acest act administrativ a fost emis de către o altă entitate.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Potrivit art. 235 din C. proc. civ., Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în conformitate cu prevederile art. 235 din C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare. Se observă că unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.
Consecința acestor reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală și, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta.
În speță, Înalta Curte constată că s-a declarat recurs împotriva încheierii din data de 9 septembrie 2019, criticile formulate privind doar soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive.
Așadar, așa cum s-a arătat, această încheiere este o încheiere premergătoare care poate fi atacată odată cu fondul, prin urmare, nu putea fi atacată separat, recursul referitor la soluția data asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, fiind inadmisibil.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Față de această situație și având în vedere dispozițiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, instanța constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva încheierii de ședință din data de 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva încheierii de ședință din data de 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.