ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2020

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2020

HOTĂRÂRE
23.01.2020
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat neîntemeiată excepția lipsei calității calității procesuale pasive invocată de către pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 11 septembrie 2019, de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și constatarea lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,

În motivarea recursului, pârâta a susținut în esență că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive privind anularea Deciziei nr. x emisă pe numele A. emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a terenurilor în condițiile în care acest act administrativ a fost emis de către o altă entitate.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. 235 din C. proc. civ., Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în conformitate cu prevederile art. 235 din C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare. Se observă că unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

Consecința acestor reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală și, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

În speță, Înalta Curte constată că s-a declarat recurs împotriva încheierii din data de 9 septembrie 2019, criticile formulate privind doar soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive.

Așadar, așa cum s-a arătat, această încheiere este o încheiere premergătoare care poate fi atacată odată cu fondul, prin urmare, nu putea fi atacată separat, recursul referitor la soluția data asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, fiind inadmisibil.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de această situație și având în vedere dispozițiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, instanța constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva încheierii de ședință din data de 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, este inadmisibil.

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva încheierii de ședință din data de 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-01-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 792/2020
, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 24 martie 2020, fără citarea părților. 9. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepț
ÎCCJ 2020-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 116/2020
93 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenții au depus un înscris intitulat "Complectare de acțiune" solicitând ca
ÎCCJ 2020-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2020
ționate, revizuentul a declarat un nou recurs. 4.Procedura derulată în recurs: În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-
ÎCCJ 2019-12-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6194/2019
indicat calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare, reclamantul A. a înțeles să exercite calea de atac a apelului, și nu pe cea a recursului, ceea ce atrage inadmisibilitatea căii de atac, potrivit art. 457 alin. (1) d
ÎCCJ 2020-07-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3718/2020
de recurenta în sensul că, încălcând dispozițiile imperative cu privire la reluarea judecății, instanța de fond în mod greșit a admis cererea pârâtei de constatare a perimării, deși termenul de perimare nu era împlinit. 1.4. Apărările formu
Sursă