ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3127/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020 Asupra prezentei cereri de chemare în judecată; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 mai 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, prin Ministrul B. și Statul Român reprezentat de Guvernul României, prin Prim Ministrul C., a solicitat să se constate nelegalitatea H.G. nr. 24/14.05.2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 395/15.05.2020.

2. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 01.07.2020, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, excepția netimbrării cererii, excepția lipsei de obiect, respectiv de interes a cererii reclamantului, excepția inadmisibilității cererii. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. Intimatul Statul Român prin Guvernul României a formulat întâmpinare la 02.07.2020, invocând excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii, nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului, excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne, prin Ministrul B. și Statul Român reprezentat de Guvernul României, prin Prim Ministrul C., să se constate nelegalitatea H.G. nr. 24/14.05.2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 395/15.05.2020.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile Legii nr. 212/2018, potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 97 din C. proc.

civ., potrivit cărora competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, dar și prevederile art. 21 și art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție deține o competență legală circumscrisă, majoritar, soluționării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale, iar în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de lege, care stabilesc competența materială în primă instanță în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport cu obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, dacă prin lege organică nu se prevede altfel", și, constatând că actul atacat a fost emis de o autoritate publică de nivel central, va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2020.