ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2684/2020

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bihor la 24 februarie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană de Sănătate Publică a județului Bihor, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Comisia de Experți de Medicina Muncii, ITM Bihor, S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A., anularea hotărârii nr. x/24.08.2015, adoptată de către Comisia de Experți de Medicina Muncii, prin care s-a soluționat contestația reclamantului formulată împotriva procesului-verbal de constatare a bolii profesionale nr. x/27.05.2012; anularea procesului-verbal nr. x/27.05.2015 privind constatarea cazului de boala profesională emis de Direcția de Sănătate Publica a Județului Bihor, precum si a hotărârii de validare a acestuia, având în vedere că boala profesională a fost declanșată la C. (locul de muncă anterior) din anul 2007.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 197 din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia de Experți de Medicina Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor. Pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții: Direcția Județeană de Sănătate Publică Bihor, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Comisia de Experți de Medicina Muncii, Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Bihor, S.C. B. S.R.L., și S.C. C. S.A. A anulat Hotărârea nr. x/24.08.2015 adoptată de Comisia de Experți de Medicina Muncii și procesul-verbal nr. x/27.05.2015 emis de Direcția de Sănătate Publica a Județului Bihor, precum si hotărârea de validare a acestuia, având în vedere că boala profesională s-a declanșat la S.C. C. S.A. din anul 2007. Totodată, a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 8.500 RON cheltuieli de judecată.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței civile nr. 197 din 17 decembrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Direcția Județeană de Sănătate Publică a Județului Bihor și S.C. C. S.A. 3.1. Direcția de Sănătate Publică Bihor solicită admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de domnul A. față de Direcția de Sănătate Publică Bihor, având în vedere următoarele motive: Curtea de Apel Oradea a admis în mod greșit acțiunea formulată de reclamantul A. întrucât, în data de 23.12.2014 este comunicată instituției Fișa de Semnalizare BP1 emisă de secția Clinică de Medicina Muncii Cluj Napoca prin care i se semnalizează un nou caz de boală profesională pentru lucrătorul A.. Pe cale de consecință prin adresa nr. x/05.01.2015, DSP Bihor solicită Inspectoratului Teritorial de Muncă transmiterea rutei profesionale a lucrătorului A., întrucât datele din cartea de muncă erau parțiale - până în 2011 și nu cuprindea perioada 2011-2014. La data de 30.01.2015, DSP Bihor, ITM Bihor și în prezența reprezentanților C. Suplacu de Barcău și S.C. B. precum și a domnului A. s-a procedat la cercetarea cazului de îmbolnăvire profesională. Întrunirea acestora a fost impetuos necesară întrucât în perioada 01.11.2004 - 01.11.2014 reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă la S.C. C. S.A., iar din data de 01.11.2014 întreaga secție de mentenanță degazolinare D. a fost preluată de către S.C. B. S.R.L.. În urma cercetării cazului și a studierii tuturor înscrisurilor existente la dosar, s-a apreciat faptul că întrucât afecțiunea pe care a dezvoltat-o lucrătorul A. -spondilartroză lombară discopatie L4-L5 este o afecțiune care apare prin expunerea organismului la suprasolicitări ale coloanei vertebrale timp îndelungat, iar primele acte medicale care atestau afecțiunea datează din 2007, boala profesională s-a produs la S.C. C. S.A., activitatea prestată la S.C. B. S.R.L. fiind doar de 1 lună și 10 zile. S-a încheiat astfel Procesul Verbal de cercetare a cazului de boală profesională nr. 33 cu declararea cazului de îmbolnăvire profesională cu diagnosticul identificat mai sus la S.C. C. S.A.. Managerul S.C. C. S.A., domnul director E. a refuzat în mod nejustificat semnarea procesului vebal nr. 33/30.01.2015, motiv pentru care în conformitate cu prevederile OGR nr. 2/2001, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. x/06.02.2015 a fost sancționat cu avertisment. In data de 06.02.2015 s-a prezentat la sediul DSP Bihor domnul director E. în vederea semnării procesului-verbal nr. x, ocazie cu care s-a completat și formularul BP2 de declarare a cazului, potrivit prevederilor HGR nr. 1425/2006. Prin adresa nr. x/29.02.2015, DSP Bihor solicită angajatorului S.C. B. S.R.L. schimbarea locului de muncă pentru domnul A. cu un altul unde să nu se regăsească noxele care i-au produs îmbolnăvirea. Prin adresa nr. x/03.03.2015 înregistrată în cadrul DSP Bihor sub nr. x/05.03.2015, S.C. B. comunică faptul că "începând cu data de 16.02.2015, dl A. ocupă funcția de Șef Formație industrie petrolieră, cod COR 132223, post pentru care îndeplinirea atribuțiilor și responsabilităților de serviciu nu implică suprasolicitarea coloanei vertebrale a lucrătorului în procesul muncii prin ridicarea de greutăți și mișcări forțate." Urmare a formulării contestației de către C. Oradea, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Casa Națională de Pensii Publice București solicită instituției recurente copia dosarului de cercetare a bolii profesionale a domnului A., cu precizarea că "până la obținerea acestor clarificări, persoanele respective nu pot fi înregistrate în baza de date, și ca urmare serviciile medicale prestate pentru acestea nu pot fi decontate". Totodată prin adresa nr. x/20.03.2015 înregistrată în cadrul DSP Bihor sub nr. x/20.03.2015 - Comisia de Experți de Medicina Muncii constituită la nivelul Ministerului Sănătății și a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice solicită trimiterea unei copii a dosarului de cercetare a bolii profesionale în cazul domnului A. însoțită de opisul aferent și semnătură în conformitate cu originalul. Pe cale de consecință, DSP Bihor a adus la cunoștința reclamantului toate aceste aspecte prin intermediul firmei de avocatură Societatea Civilă de Avocați F., G. " Cluj - adresa nr. x/02.04.2015. Prin Hotărârea Comisiei de Experți de Medicina Muncii nr. x/14.05.2015, Comisia de Experți de Medicina Muncii a hotărât:"în conformitate cu prevederile art. 162 din H.G. nr. 1425/2006, toate cazurile de boli profesionale se declară la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul și unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective, evidențiați prin documente oficiale de la direcția de sănătate publică... In consecință, cazul va fi declarat la S.C. B.. DSP Bihor va duce la îndeplinire prezenta hotărâre prin anularea PV 33/2015 și BP2 aferent și eliberarea unei noi fișe BP2, în baza unui proces-verbal semnat de S.C. B.." Pe cale de consecință și în conformitate cu prevederile art. 177 alin. (2) din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, DSP Bihor a anulat procesul-verbal nr. x/30.01.2015 și fișa BP2 aferentă, întocmind procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională nr. x/27.05.2015, precum și fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2 NR. 94/27.05.2015. Direcția de Sănătate Publică Bihor a procedat la cercetarea cazului de boală profesională în strictă concordanță cu prevederile H.G.R. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 întrucât prin Hotărârea nr. x/14.05.2015, Comisia de Experți de Medicina Muncii a decis faptul că boala profesională în cazul lucrătorului A. se va declara la ultimul angajator, respectiv la S.C. B. S.R.L., DSP Bihor nu a făcut altceva decât să pună în aplicare această decizie prin întocmirea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională nr. x/27.05.2015 și a fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2 NR. 94/27.05.2015, motiv pentru care apreciem că nu se poate reține sub niciun aspect culpa instituției noastre și nici obligarea la plata cheltuielilor de judecată, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Mai mult decât atât, așa cum rezultă fără echivoc din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, DSP Bihor a solicitat noului angajator, respectiv S.C. B. S.R.L. luarea tuturor măsurilor tehnico-organizatorice în cazul lucrătorului A., astfel încât starea de sănătate a acestuia să nu fie agravată de activitățile prestate. Având în vedere aspectele inserate mai sus și în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, solicită admiterea prezentului recurs și pe cale de consecință modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant față de Direcția de Sănătate Publică Bihor. 3.2. C. S.A. solicită admiterea recursului si in principal, casarea sentinței recurate ca nelegala cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 si al art. 498 alin, 2 teza intai C. proc. civ. iar în subsidiar, casarea sentinței recurate si modificarea in întregime a acesteia ca nelegala Invoca excepția lipsei de interes a cererii de chemare in judecata raportat la prevederile art. 247 si art. 33 C. proc. civ. . Intimatul reclamant nu justifica niciun interes in exercitarea prezentei acțiuni. Asa cum rezulta din înscrisurile existente la dosarul cauzei, prin adresa nr. x/29.02.2015 DSP Bihor a solicitat S.C. B. S.R.L. schimbarea locului de munca pentru domnul A. cu un altul unde sa nu se regăsească noxele care se presupune ca ar fi cauzat afecțiunea acestuia. Prin adresa nr. x/03.03.2015 înregistrata la DSP Bihor, S.C. B. S.R.L. comunica faptul ca " începând cu data de 16.02.2015, dl A. ocupa funcția de sef formative petroliera, cod COR 132223, post pentru care îndeplinirea atribuțiilor si responsabilităților de serviciu nu implica suprasolicitarea coloanei vertebrale a lucratorului in procesul muncii,,. In plus concluziile raportului de expertiza medico-legala stipulează ca " numitul A. isi poate desfășura activitatea cu respectarea unor restricții impuse de medicina muncii, respectiv munca la sol cu evitarea suprasolicitării fizice, intemperii..." si " spondilartroza lombara este o boala cronica, a cărei simptomatologie poate fi controlata daca se respecta recomandările medicale de specialitate" Având in vedere cele sus menționate, apreciază ca nu exista niciun interes in promovarea prezentei acțiuni, cată vreme intimatului reclamant i-a fost modificat locul de munca comform recomandărilor medicale, neavand nicio relevanta daca boala profesionala s-a declanșat la H. S.A., C. sau B. S.R.L.. Hotărârea recurată a fost pronunțata cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material, motiv de recurs încadrat in dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Motivarea instanței de fond, care au dus la concluzia ca boala profesionala trebuie înregistrata la C. consta in: "din actele acestui dosar medical rezulta ca exista o scrisoare medicala din noiembrie 2007 unde se precizează diagnosticul de hernie lombara, discopatie si spondiloza urmata de un buletin de rezonanta magnetica nucleara din 22.12.2007 care confirma diagnosticul de hernie lombara. " Arata instanța ca potrivit art. 162 din H.G. nr. 1425/2006, toate cazurile de boli profesionale se declara la ultimul angajator unde exista factorii de risc ai boiii profesionale respective..." Aceste motivații sunt in contradicție cu normele care reglementează modalitatea de înregistrare a bolii profesionale. Astfel, intimatul -reclamant a fost salariatul său abia din februarie 2008. Casa de Asigurări si Sănătate Bihor a depus situația concediilor medicale de care a beneficiat dl A., iar conform anexei 1-2 se arata ca acesta a beneficiat in perioada 2006-2008 de un număr de 9 concedii medicale, iar la angajator este specificata societatea H. S.A. si nicidecum recurenta. Daca ne raportam la motivarea instanței in sensul ca boala profesionala trebuie localizata la ultimul angajator la care aceasta boala s-a manifestat, rezulta indubitabil ca boala profesionala ar fi trebuit localizata la H. S.A., având in vedere actele medicale si concediile medicale care demonstrează existenta bolii la acea dată. Cat timp reclamatul a fost salariatul unității recurente nu a fost semnalata de niciun medic suspiciunea vreunei boli profesionale a reclamatului, in plus nici acesta nu a informat si nu a prezentat medicului de medicina a muncii din unitate documente medicale care sa ateste ca reclamantul ar suferi de afecțiuni care s-ar încadra în categoria bolilor profesionale, Abia ulterior, după ce au încetat raporturile de munca, având loc un transfer de întreprindere către o alta societate iar aceasta a preluat si întreg personalul existent, reclamantul a fost diagnosticat cu "spondilartoza lombara; discopoîie L4-LS profesionala prin manipulare de greutăți", iar medicul specialist a procedat la completarea formularului BP1. Potrivit art. 151 din H.G. nr. 1425/2006 după primirea fisei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul autorității de sănătate publica județene sau a municipiului București cercetează în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesionala, cauzele îmbolnăvirii profesionale. Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2, denumită în continuare fișa de declarare 8P2, care trebuie să aibă ștampila direcției de sănătate publică județene sau a municipiului București și trebuie să cuprindă data declarării, prevăzută în anexa nr. 21. Potrivit art. 162 din aceiași act normativ, toate cazurile de boli profesionale se declară la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul si unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidențiați prin documente oficiale de la direcția de sănătate publică. Astfel, in mod eronat a fost emis Procesul Verbal nr. x/30.01.2015 si declarata boala profesionala la C., având in vedere ca la data respectiva recurenta nu mai avea calitatea de angajator. Din declarația medicului de medicina muncii data in fata instanței de fond si din istoricul stării de sănătate la locul de munca (C. SA- dosar instanța), document eliberat de medicul de medicina muncii a societății recurente, rezulta ca in perioada in care sl-a desfășurat activitatea in cadrul C. intimatul reclamant nu a pus la dispoziția medicului de medicina muncii documente medicale privind afecțiuni ale coloanei lombare deși a solicitat "sa aducă rezultatele diagnosticelor si tratamentelor medicale efectuate prin alte servicii de specialitate", medicul de medicina muncii a intrat in posesia acestora abia in luna ianuarie 2015, după transferul salariatului ia S.C. B. S.R.L.. La examenul medical de angajare la S.C. B. S.R.L. nu s-a constatat prezenta unei suferințe de cauza profesionala dobândita de intimatul reclamant la C. S.A., iar rezultatul fisei de aptitudine care a încheiat examenul ia angajarea in munca Ia S.C. B. S.R.L., eliberata in temeiul art. 17 din H.G. nr. 335/2007 putea fi contestat de intimatuî-reclamant, conform art. 30 din acelsi act normativ, daca acesta nu era de acord cu concluzia formulata, lucru care nu s-a Întâmplat. Având in vedere faptul ca la momentul la care reclamantul a fost diagnosticat cu "Spondilartrita lombara; Discopatie L4-L5 profesionala prin manipulare de greutăți" era angajat al S.C. B. S.R.L., rezulta faptul ca in mod temeinic si legal comisia de experți a înregistrat cazul de boala profesionala la S.C. B. S.R.L., acesta fiind locul de munca ai reclamantului la momentul semnalizării bolii, iar H. S.A. a fost locul de munca ia data manifestării bolii. Instanța de fond în mod incorect a statuat ca boala profesionala a intimatului- reclamant a survenit in cadrul recurentei. Reclamantul A. a fost salariatul său si a îndeplinit funcția de lacatus mecanic din februarie 2008 si pana la data de 01.11.2014, data de la care acesta a devenit salariatul firmei S.C. B. S.R.L.. In calitate de salariat, anual avea obligația efectuării controlului medical periodic, control care se efectua în cadrul Clinicii de Medicina Muncii Petromed, prin intermediul căreia recurenta asigura salariaților sai accesul la medicina muncii, control anual care avea ca finalitate eliberarea Fisei de aptitudine a salariatului cu avizul medical si eventualele recomandări ale medicului, in funcție de depistarea sau declararea anumitor afecțiuni. Salariatul a efectuat anual aceste controale medicale periodice, singura afecțiune declarata si constatata la aceste controale anuale a fost cea oftalmologica care a necesitat corecție optica, fapt pentru care in Fisa de aptitudine nr. 693 din 05.06.2014 a primit avizul de "apt condiționat" cu recomandarea de corecție optica. Reclamantul nu a acuzat niciodată, atât timp cat a fost salariatul său, nici măcar la controalele anuale periodice, afecțiuni de natura celei cu care a fost diagnosticat. Mai mult, in perioada in care acesta si-a desfășurat activitatea in cadrul C., reclamantul nu a prezentat medicului de medicina muncii niciun document medical care sa ateste afecțiunea medicala cu care a fost diagosticat după incetarea raporturilor de munca cu subscrisa. Niciodată salariatul nu a anunțat medicului de medicina muncii ca a fost internat in vreo unitate medicala si nici nu a acuzat simptomatologia acestei afecțiuni. Nu a existat emisa de către niciun medic o fisa de semnalare a bolii profesionale conform H.G. nr. 1425/2006. Pe parcursul derulării raporturilor de munca, reclamantul nu s-a aflat in incapacitate temporara de munca si nici nu prezentat angajatorului certificate de concediu medical pentru afecțiunea de "spondilartoza lombara; discopatie L4-L5 profesionala prin manipulare de greutăți" CI pentru alte afecțiuni. Casa de Asigurări si Sănătate Bihor cunoștea si avea evidenta concediilor medicale de care a beneficiat dl A., iar conform anexei 1-2 se arata ca acesta a beneficiat in perioada 2006-2008 de un număr de 9 concedii medicale iar la angajator este specificata societatea H. S.A. si nicidecum C. . Toate documentele medicale deținute de către A. au fost prezentate medicului de medicina muncii abia in luna ianuarie 2015, perioada in care acesta nu mai era angajatul C. S.A.. Nici in cadrul documentelor medicale emise in 2007, 2008, 2014 nu exista întocmita, de niciunul din medicii care a consultat reclamantul, fisa BPI ceea ce atesta ca boala nu putea fi considerata boala profesionala. Pe cale de consecința, susținerea ca boala profesionala cu care a fost diagnosticat s-ar fi declanșat in cadrul recurentei este neintemeiata si contrazisa si de toate certificatele medicale pentru incapacitate de munca din perioada in care a fost salariatul intimatei precum si fisele de aptitudine încheiate. C. si-a îndeplinit obligațiile privind organizarea activităților de prevenire si protecție orevzute de H.G. nr. 1425/2006, a realizat masuriie de sănătate si securitate în munca in conformitate cu prevederile Legii 319/2006 si a Codului Muncii. Organizarea posturilor de lucru in cadrul societății s-a făcut astfel incat manipularea manuala a materialelor sa fie cat mai sigura si cu risc cat mat mic posibil pentru sănătate. Totodată, in cadrul companiei s-au evaluat condițiile de sănătate si securitate in munca iar in urma evaluării riscurilor de accidentare și îmboinăvire profesională s-au luat măsuri eficiente de prevenire prin eliminarea sau cel puțin reducerea la minim a riscurilor asociate manipulării manuale a maselor, elaborandu-se instrucțiuni proprii obligatorii de securitatea muncii pentru activitatea de manipulare, transport prin purtare si cu mijloace nemecanizate si depozitarea maselor care prezintă riscuri pentru lucratori. Totodată au fost asigurate echipamente de manipulare a maselor ceea ce înseamnă ca salariații, inclusiv reclamantul A. nu au fost obligați la efort fizic intens si nici nu au manipulat manual greutăți. În prezenta cauza, nu s-a dovedit existenta unui factor nociv, direct si efectiv la locul de munca si nici suprasolicitarea reclamantului in timpul procesului de munca care sa conducă automat la constatarea ca afecțiunea cu care a fost diagnosticat reclamantul este o boala profesionaia. Aceste argumente la care se adaugă si singularitatea cazului de boala profesionaia din unitate nu pot conduce decât la concluzia car in mod greșit si injust s-a confirmat caracterul profesional al bolit semnalate.

Apărările formulate în cauză 4.1. Direcția de Sănătate Publică Bihor, formulează întâmpinare la recursul formulat de către C. S.A. solicitând respingerea lui, ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate în cadrul recursului propriu. 4.2. C. S.A. formulează întâmpinare fata de recursul formulat de către Direcția de Sănătate Publica Bihor, solicitând, la rândul ei, respingerea acestuia ca nefondat, arătând că procesul-verbal nr. x/27.05.2015 este temeinic si legal și că boala profesionala a reclamantului nu a survenit in cadrul intimatei. 4.3. Intimatul A. a depus întâmpinare solicitând, în principal, constatarea nulității celor două recursuri, pentru neindicarea prevederilor de drept material pretins a fi încălcate respectiv pentru neindicarea motivelor de casare iar în subsidiar, respingerea lor, ca nefondate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: În ce privește excepția lipsei de interes invocată de recurenta C. S.A., ea va fi analizată în cadrul criticilor din recurs iar nu ca excepție procesuală. Nu se poate susține că reclamantul, angajat al C. S.A. pe postul de lăcătuș mecanic până în 01.11.2014 iar ulterior reîncadrat la B. S.R.L. pe postul de șef formativă petrolieră, nu justifică un interes în anularea actelor contestate, specificul muncii sale modificându-se ca urmare a reîncadrării sale de către noul angajator. Omisiunea recurentei de a proceda la îndeplinirea unor atribuții, conform art. 40 alin. (2) Codul muncii, îi deschide reclamantului calea unei acțiuni în justiție pentru apărarea dreptului său subiectiv pretins încălcat, de constatare a cazului de boală la angajatorul unde se susține că s-a declanșat această afecțiune. Față de motivarea cererilor de recurs, Înalta Curte reține că nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Referitor la criticile recurentelor în ceea ce privește aplicarea greșită normelor de drept material de către instanța de fond (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.) aceasta a reținut că afecțiunea pe care a dezvoltat-o reclamantul A., fost salariat al C. S.A. pana la data de 01.11.2014 - spondilartroză lombară, discopatie L4-L5 - este o afecțiune care apare prin expunerea organismului la suprasolicitări ale coloanei vertebrale timp îndelungat, iar primele acte medicale care atestă afecțiunea datează din 2007, pe parcursul activității reclamantului acest diagnostic fiind confirmat de 15 ori. Mai reține instanța de fond că angajatorul nu a întreprins măsurile prevăzute de lege ca, prin medicul de medicina muncii, să asigure identificarea și semnalarea bolii profesionale de care suferă reclamantul. Documentele de la dosarul medical și concluziile expertizelor medicale, respectiv în sănătate și securitate în muncă dispuse în cauză, dovedesc că sunt incidente prevederile art. 6 și art. 7 din Legea nr. 319/2006 a sănătății și securității în muncă, care stipulează că răspunderea pentru neglijența medicală a medicului de medicina muncii îi revine angajatorului, în speță, C., care deși cunoștea prin medicul de medicina muncii afecțiunile medicale de care suferea reclamantul, nu a luat măsurile care se impuneau pentru întocmirea fișei BP1 de semnalare a cazului de boală profesională. Corect reține instanța de fond că reclamantul a dobândit afecțiunea de care suferă în timpul activității desfășurate la C. S.A., perioadă în care a fost internat de multiple ori cu această problemă medicală . Cu aplicarea art. 160 din H.G. nr. 1425/2006 potrivit căruia, în cazul bolilor profesionale, semnalarea și declararea se fac într-un interval de maximum 2 ani de la încetarea expunerii profesionale considerate cauză a îmbolnăvirii, reține instanța de fond că ultimul angajator unde există factorii de risc ai bolii profesionale este angajatorul C.. Coroborând judicios probatoriul administrat în cauză, judecătorul fondului a stabilit că susținerile medicului de medicina muncii I.., angajat de C. S.A. inclusiv în perioada în care reclamantul a desfășurat activitate pentru acest angajator, privitoare la neconoașterea existenței bolii de care suferea reclamantul și imposibilitatea completării fișei BP1 anterior transferului reclamantului la B. nu sunt confirmate de multitudinea de acte medicale (internări, concedii medicale etc.) existente inclusiv la dosarul medical al angajatului C.. Nu era cu putință ca declanșarea bolii profesionale a acestuia să aibă loc în decursul a câteva săptămâni de la momentul schimbării angajatorului, cum susține recurenta și, având în vedere că nu trecuseră 2 ani de la data expunerii reclamantului intimat la noxele profesionale din cadrul locului de muncă la C. S.A., în mod corect boala profesională a fost declarată la acest loc de muncă. De asemenea, teza potrivit căreia declararea bolii profesionale trebuia făcută la angajatorul care i-a precedat C., H. S.A., nu poate fi reținută ea nefiind, de altfel, supusă prezentei judecăți . Astfel, conform Raportului de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Bihor, a reclamantul prezenta afecțiuni ale coloanei lombare constând în hernie lombară încă din anul 2007, care se puteau datora inclusiv stresului mecanic cauzat de suprasolicitări articulare repetate și anomalii de statică și mecanică vertebrală. Raportul de expertiză în sănătate și securitate în muncă completat a stabilit că diagnosticul de spondiloză/spondilartroză și discopatie lombară, datând din 27.02.2007, confirmat ulterior de 15 ori, nu a generat o reacție din partea angajatorului în sensul luării măsurilor prevăzute de lege, ca prin medicul de medicina muncii să asigure identificarea și semnalarea bolii profesionale de care suferă reclamantul A., conform prevederilor art. 150 din H.G. nr. 1425/2006. Susținerile recurentei conform cărora nu exista la dosarul medical al reclamantului copia concediilor medicale care să ateste diagnosticul de spondiloză lombară sunt contrazise de fișa sintetică cu privire la toate certificatele de concediu medical. Or, chiar în codurile de diagnostic care reies din fișa sintetică depusă de recurentă pentru perioada 02.07.2008-31.10.2014, este prezentat codul de diagnostic nr. 651 - aferent unor "afecțiuni ale coloanei lombare,,. Aceste certificate de concediu medical, depuse de către angajat la sediul angajatorului, au fost vizate de recurenta pârâta C. S.A., fiind imposibilă altfel decontarea acestora la plata indemnizației de asigurări sociale de sănătate astfel că, în mod corect afirmă intimatul reclamant că nu se poate susține de către recurenta C. S.A. că nu avea cunoștință de existența afecțiunilor medicale de care acesta suferea. Fișa de întreprindere din luna mai 2009 completată de medicul de medicina muncii I., care specifică la rubrica antecedente medicale coxartroză primitivă incipientă, diagnostic stabilit prin scrisoarea medicală/biletul de externare din iulie 2008, fișa de examen medical din 27.05.2013 semnată inclusiv de medicul de medicina muncii I., care consemnează diagnosticul de lombosciatică, fișa de identificare a factorilor de risc profesional datată din 27.05.2013 și completată de C. S.A. care consemnează ca factori de risc: muncă în condiții de izolare, muncă la înălțime, pe sol, în mișcare și în aer liber, poziție preponderent ortostatică, aplecată, mixtă și nefiziologică, efort fizic mediu și manipulare a maselor prin ridicare, coborâre, împingere,purtare și deplasare, fișa denumită Istoricul bolii, completată de medicul de întreprindere o dată cu transferul reclamantului de la C., unde se consemnează investigațiile medicale din 2007 care confirmă diagnosticul de nevralgie lombară, spondiloză lombară, discartroză, internarea medicală din 2008, pentru recuperare medicală pentru afecțiuni ale coloanei lombare -lomboradiculită, coxartroză și diagnosticul medical din 2014 - spondiloză, conduc la aceeași concluzie, a cunoașterii de către recurentă a situației medicale a reclamantului. În ceea ce privește recursul formulat de Direcția de Sănătate Publică Bihor, partea nu contestă starea de fapt reținută de către instanță, optând ea însăși, inițial, pentru declararea cazului de boală profesională la C. S.A., ci invocă doar lipsa culpei sale în emiterea celui de-ai doilea proces-verbal de declarare a bolii profesionale, cu nr. x/27.05.2015 și fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2 nr. 94/27.05.2015, ca urmare a Hotărârii Comisiei de Experți de Medicina Muncii n. x/14.05.2015.

Temeiurile de drept ale soluției adoptate în recurs Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâtele Direcția Județeană de Sănătate Publică a Județului Bihor și S.C. C. S.A. împotriva sentinței nr. 197/CA/2018 - P.I. din 17 decembrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.