ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2413/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Săcălaz a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 64/15.05.2017 privind soluționarea contestației formulate de către reclamantă, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat în 21.03.2017, privind contractul de finanțare nr. x/06.12.2010, cod SMIS7361 "Modernizare și extindere Școală cu clasele I-VIII Beregsău Mare, localitatea Beregsău Mare" beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Săcălaz, emise de pârât.

Totodată, a solicitat suspendarea executării titlului de creanță emis, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni, și anularea în totalitate a titlului de creanță emis, stabilit în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) din O.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 134 din 23 mai 2018, a respins acțiunea și cererea de suspendare a executării formulate de reclamantă, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Săcălaz, fără să încadreze în drept criticile formulate, solicitând anularea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că reia motivele de fapt și de drept pentru care a solicitat anularea actelor administrative atacate, cu trimitere la aspectele neconforme reținute, ca urmare a verificărilor efectuate de autoritatea de control, prin care se consideră vătămată, apreciind astfel că pentru a se putea dovedi existența echipamentului electronic de predare limbi străine se impune emiterea unei adrese către Agenția de Dezvoltare Vest Timișoara, în caz contrar a solicitat administrarea probei cu expertiză.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a invocat excepția nulității recursului, întrucât sunt indicate simple chestiuni de fapt, fără să se indice un temei de drept, reiterându-se aspecte dezbătute pe fondul cauzei, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe și a reluat conținutul actelor administrative atacate, practic a făcut referire la constatările autorității de control, cu privire la care a afirmat că o vatămă, aspecte invocate și în acțiunea introductivă de instanță.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Săcălaz împotriva sentinței nr. 134 din 23 mai 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2020.