ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 206/2020

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Instanța Superioară de Disciplină, solicitând suspendarea Deciziei nr. 14 din 15.03.2019 emisă de Instanța Superioară de Disciplină în soluționarea Contestației sale împotriva Deciziei nr. 8/16.11.2018 emisă de UNPIR - Instanța Locală de Disciplină Timișoara, pe care le consideră netemeinice și nelegale.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 176 din 21 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea reclamantului ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că în ceea ce privește lipsa dovedirii cazului bine justificat, instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 14 alin. (1) coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât instanța a avut la îndemână toate elementele pentru a identifica existența unui caz bine justificat. S-a arătat că la cererea de suspendare a executării actului a anexat și contestația prin care a solicitat anularea celor două decizii, fiind făcută referirea în cuprinsul cererii de suspendare la faptul că nu i s-a respectat dreptul la apărare.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România-Instanța Superioară de Disciplină a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței recurate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care, văzând actele și lucrările dosarului, va menține soluția instanței de fond ca fiind legală.

Instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată de reclamant, reținând că nu a fost invocat în cuprinsul acțiunii niciun element care să determine îndoieli serioase cu privire la legalitatea celor două hotărâri de sancționare pronunțate de instanțele disciplinare, în pofida faptului că instanța a cerut lămuriri asupra acestei împrejurări în cadrul ședinței de judecată.

Referitor la condițiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat și paguba iminentă, Înalta Curte reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș), prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții de fond trebuie îndeplinite cumulativ.

Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenței sau nu a condiției cazului temeinic justificat, instanța reține că recurentul-reclamant nu a invocat la fond cazul bine justificat, considerând că este suficient să depună copia acțiunii în anulare a actelor ce se solicită a fi suspendate.

Instanța de control judiciar constată că prin motivele de recurs se aduc argumente în sensul îndeplinirii condiției cazului bine justificat, motive care sunt invocate direct în recurs, nefiind invocate prin cererea de chemare în judecată. Din analiza cererii formulate de reclamant la instanța de fond rezultă faptul că recurentul-reclamant a argumentat numai condiția pagubei iminente, fără a arăta care sunt împrejurările care justifică existența cazului bine justificat.

În acord cu instanța de primă jurisdicție, Înalta Curte reține că determinarea existenței cazului bine justificat nu presupune analiza în fond a legalității actului administrativ, ci doar o analiză sumară a acestuia, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată.

Constatând că nu sunt incidente motive de nelegalitate a sentinței pronunțate în cauză, Înalta Curte va respinge recursul formulat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 176 din 21 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.