ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2020

Ședința publică din data de 09 aprilie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, în principal, să se constate că îndeplinește condițiile legale pentru aprobarea solicitării de mutare în interes de serviciu de la Penitenciarul Deva la Penitenciarul Pelendava Craiova; în subsidiar, a solicitat să se constate caracterul vădit discreționar și abuziv al directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor de neavizare a solicitării de mutare.

2.1. Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1100/CA/2019 din 11 septembrie 2019 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauză competența de soluționare a cauzei este stabilită de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată vizează refuzul de soluționare favorabilă a cererii reclamantului și competența este stabilită în raport de rangul autorității publice pârâte implicate în proces.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 19/2020 din 18 februarie 2020 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că litigiul are ca reclamant un funcționar public cu statut special, astfel încât pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei sunt incidente dispozițiile art. 108 din Legea nr. 188/1999, care stabilesc competența tribunalului în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamantul, funcționar public cu statut special, a învestit instanța de contencios administrativ a Tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect raportul de serviciu al acestuia.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și văzând că domiciliul reclamantului este în Deva, în raza de competență a Tribunalului Hunedoara, va soluționa conflictul negativ de competență ivit în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 aprilie 2020.