ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1777/2020

Ședința publică din data de 8 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, reclamanta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a actelor administrative reprezentate de Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 3457/SVPF din data de 07.04.2016 și a Deciziei nr. OI/5024./SVPF/13.05.2016 cu consecința declarării ca fiind neeligibile cheltuielile în cuantum de 477.505,51 RON, reprezentând 460.032,70 RON salarii ale echipei de implementare și contribuțiile aferente acestora la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, TVA în valoare de 3.429,03 RON (CR-4. Partenerul 4 -Univ. Transilvania din Brașov) și pro rata serviciilor de audit aferentă cheltuielilor invalidate 14.043,78 RON cu TVA.

Prin răspunsul la întâmpinare a arătat că, din eroare, a omis să menționeze toate scrisorile standard de informare a beneficiarului aferente fiecărei Cereri de Rambursare din perioada de implementare a proiectului, deși în documentele anexate acțiunii există justificarea acestora, suma contestată în valoare de 477.505,51 RON reprezentând valoarea totală a cheltuielilor invalidate la cererile de rambursare .

Prin sentința 3935 din 25 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscala dispus următoarele:

- a admis excepția prescripției dreptului la acțiune (excepția tardivității, recalificată drept excepție a prescripției) în ceea ce privește Scrisorile de Informare aferente cererilor de rambursare CR1v2, CR2, CR3v2, CR4;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și intervenienta Universitatea Transilvania Brașov;

- a anulat în parte Scrisoarea de informare nr. x/07.04.2016, aferenta CR5/12.02.2016, în ceea ce privește suma de 43.697,98 RON reprezentând salarii nete-impozite pe salarii+contributii asigurări sociale aferente personalului pentru care nu era prevăzut un tarif orar;

- a obligat pârâtul să declare eligibile cheltuielile din alineatul precedent.

- a menținut scrisoarea de informare, în ceea ce privește: - 1.431 RON, salariu net pe martie 2015 pentru A.; - 818 RON, salariu net pe aprilie 2015 pentru A.; - 20.976,81 RON, depășire procent 7% din conturi directe; - 10.744,99 RON, prorata auditor; - 2578,80 RON, TVA aferent prorata auditor;

- a anulat în parte Decizia nr. x/13.05.20I6, de soluționare a contestației administrative, în aceeași măsură în care a fost anulată și scrisoarea de informare de mai sus;

- a respins ca prescrisă acțiunea în anularea:

- Scrisorii de informare nr. x/17.02.2015, aferentă CRlv2/30.12.2014;

- Scrisorii de informare nr. x/19.02.2015, aferentă CR2/02.02.2015;

- Scrisorii de informare nr. x/24.09.2015, aferentă CR3v2/17.07.2015;

- Scrisorii de informare nr. x/17.12.2015, aferentă CR4/27.10.2015;

- a respins ca neîntemeiata cererea de obligare a paratului la declararea ca eligibile a cheltuielilor invalidate prin scrisorile de informare din alineatul precedent;

- a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei principale Universitatea Transilvania Brașov;

- a respins cererea de intervenție principală introdusă de Universitatea Transilvania Brașov ca fiind promovată de o persoană fără calitatea procesuală activă.

Împotriva sentinței nr. 3935 din 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că nerespectarea prevederilor legale în ceea ce privește activitățile echipei manageriale și a echipei de implementare, atrage aplicarea de sancțiuni conform art. 10 alin. (3) și (5) din contractul de finanțare ca lex parti și a prevederilor legale care completează contractul și nici de prevederile Actului adițional nr. x la contractul de finanțare ale căror prevederi sunt în egală măsură obligatorii pentru părțile contractuale.

În opinia recurentului-pârât, obligarea sa la plata sumei de 43697,98 RON declarată neeligibilă ca urmare a neîndeplinirii de către beneficiarul finanțării a obligației de a stabili un tarif orar în bugetul proiectului încalcă forța obligatorie a contractului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.04.2018, intimata-reclamantă Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei.

A învederat intimata-pârâtă faptul că, la data aprobării proiectului nu a fost prevăzut tarif orar și nr. de ore pe persoană prin niciun act normativ, astfel încât beneficiarul proiectului nu poate fi obligat în a stabili cheltuieli de personal după reguli noi apărute ulterior aprobării proiectului.

Prin rezoluția din 20.11.2018 a Completului investit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată în data de 11.03.2020, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, ținând cont de Hotărârea Colegiului de conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanței specializate scrisorile de validare aferente cererilor de rambursare nr. x, scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 3457/7.04.2016 și a deciziei nr. x/13.05.2016, acte administrative prin care au fost declarate ca neeligibile cheltuieli în valoare totală de 477.505,51 RON în cadrul contractului de finanțare x cu titlul "Comunitate virtuală pentru asigurarea calității și perfecționării managementului strategic și inovativ în universitățile tehnice și compozite, în vederea creșterii relevanței învățământului superior pentru piața muncii -ACAD-INOV".

De asemenea, intervenienta în interes propriu Universitatea Transilvania din Brașov a supus controlului de legalitate scrisurile standard de informare aferente Cererilor de rambursare nr. x și nr. 5 în ceea ce privește declararea ca eligibile a sumelor de 41.122,03 RON în sarcina intervenientei din totalul sumei de 133.139,76 RON ce face obiectul CR4, respectiv a sumei de 1.427 RON din totalul sumei de 124.799,78 RON ce face obiectul CR5.

Soluționând cauza, curtea de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei Universitatea Transilvania Brașov și, pe cale de consecință, a respins cererea de intervenție principală, reținând că intervenienta nu este parte în contractul de finanțare în baza căruia au fost formulate cererile de rambursare în litigiu.

De asemenea, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește Scrisorile de informare aferente cererilor de rambursare 1-4 și a respins ca prescrisă acțiunea în anulare a acestor acte administrative, reținând că reclamanta a formulat acțiune în justiție cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, care a vizat doar Scrisoarea de informare nr. x/7.04.2016 aferentă cererii de rambursare nr. x, instanța de fond a anulat măsura declarării ca neeligibile a cheltuielilor salariale în cuantum de 43.697,98 RON, reținând că autoritatea de finanțare nu a indicat o dispoziție legală, regulamentară sau contractuală încălcată de către reclamantă, dispozițiile actului adițional nr. x invocat producând efecte numai după data încheierii acestuia - 17.06.2015.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține că, prin scrisoarea de informare contestată, aferentă cererii de rambursare CR5, autoritatea recurentă a declarat neeligibilă suma de 124.799,78 RON + TVA de 2578,80 RON, compusă din:

- 47.131 RON, reprezentând salarii pentru B. (august- noiembrie 2015), A. (iunie- noiembrie 2015) și C. (iunie- noiembrie 2015);

- 1.431 RON, salariu net pe martie 2015 pentru A.;

- 818 RON, salariu net pe aprilie 2015 pentru A.;

- 43.697,98 RON reprezentând salarii nete, impozite pe salarii și contribuții asigurări sociale aferente personalului pentru care nu s-a prevăzut un tarif orar în bugetul proiectului până în data de 17.06.2015;

- 20.976,81 RON, depășire procent 7% din consturi directe;

- 10.744,99 RON, prorata auditor;

- 2.578,80 RON, TVA aferent prorata auditor.

În privința sumei de 43.697,98 RON reprezentând salarii nete, impozite pe salarii și contribuții asigurări sociale aferente perioadei martie 2015-17 iunie 2015 pentru personalul din echipa de implementare autoritatea de control a apreciat că suma solicitată de intimata-reclamantă prin cererea de rambursare nr. x este neeligibilă, întrucât nu s-a prevăzut un tarif orar în bugetul proiectului, deși prin actul adițional nr. x/17.06.2015 la contractul de finanțare, bugetul proiectului a fost modificat, inclusiv prin introducerea coloanei "tarif orar" în cazul personalului ce urma să lucreze mai puțin de 8 ore/zi.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte reține că, la data semnării Contractului de finanțare x cu titlul "Comunitate virtuală pentru asigurarea calității și perfecționării managementului strategic și inovativ în universitățile tehnice și compozite, în vederea creșterii relevanței învățământului superior pentru piața muncii -ACAD-INOV" bugetul proiectului a fost aprobat în formatul propus în Ghidul solicitantului care nu prevedea tarif orar și număr de ore pe persoană, documentele de angajare a cheltuielilor cu personalul fiind efectuate conform ghidului solicitantului, fără a se depăși tarifele orare maximale prevăzute de acesta și nici numărul maxim de ore.

Astfel, "conform prevederilor Ghidului solicitantului - Condiții generale 2013, limita zilnică maximă care poate fi decontată per expert trebuie să se încadreze în limita maximă de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână reprezentând ore lucrate în proiecte finanțate din Fondul Social European - Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane inclusiv norma de bază, stabilite prin contractele încheiate.

Totodată, din întreaga secțiune 3.1.4. "Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul", rezulta că nu s-au stabilit plafoane maxime orare ci valori maxime rambursabile zilnice sau lunare.

Doar în cazul în care activitatea zilnică era efectuată parțial, decontarea urma a se determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună.

Ca urmare, nu era nevoie a se calcula un tarif orar maxim/oră, ci trebuia avut în vedere respectarea numărului maxim de ore lucrate pe zi și pe săptămână și plafoanele maxime de decontare a cheltuielilor salariate, zilnice și lunare, aceasta abordare având în vedere acoperirea cazurilor în care unii experți nu lucrează zilnic pe proiect și în general flexibilizarea programului de lucru a experților.

Așa fiind, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că, în conformitate cu Ghidul solicitantului, cheltuielile cu salariile experților care au lucrat mai puțin de 8 ore/zi în cuantum de 43.697,98 RON îndeplinesc condițiile de eligibilitate, fiind necesare realizării activităților proiectului și, totodată, au fost prevăzute în bugetul proiectului elaborat conform prevederilor legale și contractuale în vigoare până la data de 17.06.2015, când părțile au încheiat actul adițional nr. x/17.06.2015.

Susținerile recurentei-pârâte în sensul că actul adițional nr. x/2015 ar produce efecte și anterior datei de 17.06.2015 nu pot fi primite întrucât potrivit art. 1270 alin. (1) C. civ. "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante", iar conform art. 6 alin. (1) C. civ., legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare și nu are putere retroactivă.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât sunt neîntemeiate constatările autorității recurente în sensul excluderii de la rambursare a cheltuielilor salariale cu personalul implicat în proiect care nu a desfășurat o activitate zilnică până la data de 17.06.2015 (când s-a încheiat Actul adițional nr. x/2015 la contractul de finanțare), în temeiul prevederilor Ghidului solicitantului-Condiții generale 2013 se reține eligibilitatea sumei de 43.697,98 RON solicitată la rambursare prin CR5/12.02.2016.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane împotriva sentinței nr. 3935 din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2020.