ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 956/2020

Ședința publică din data de 04 iunie 2020

Asupra recursului formulat:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 noiembrie 2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor prevederi contractuale: art. 5 pct. 1 teza I (rambursarea ratelor lunare se va face în moneda în care s-a acordat creditul…), art. 5 pct. 11 teza a II-a (… până la limita sumelor datorate, împrumutatul autorizează banca să facă în numele și pe contul său orice operațiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor deținute de împrumutat în conturile sale curente, în moneda prezentului contract…) din contractul de credit imobiliar HL 12126/12.06.2007; art. VI pct. 2.2 alin. (3) lit. i) (împrumutatul dă dreptul băncii și o autorizează prin contract să debiteze oricare din conturile sale:… să efectueze schimburile valutare la cursul de schimb al băncii din ziua plății, dacă este cazul, pentru conversia în valuta creditului a sumelor necesare rambursării creditului…) din condițiile generale de creditare din actul adițional nr. x/11.02.2011 la contractul de credit imobiliar HL 12126/12.06.2007; aplicarea remediului stabilizării cursului de schimb valutar CHF-RON pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit menționat la cursul la care

a făcut refinanțarea la momentul semnării contractului, respectiv 1,9912 RON/1 CHF, pentru întreaga perioadă de creditare; să se constate încălcarea de către pârâtă a obligației legale de informare privind riscul valutar cu privire la contractul de credit de consum în franci elvețieni nr. x din 08.06.2007, cu aplicarea remediului stabilizării cursului de schimb la cel de la momentul semnării contractului, respectiv 2,0030 RON/1 CHF pentru întreaga perioadă de rambursare a creditului; obligarea pârâtei la achitarea sumei de 202.949,82 RON încasate în intervalul 12.06.2007-20.10.2017 din diferența de curs valutar față de momentul acordării creditului imobiliar din contractul x/12.06.2007 și a creditului de consum din contractul x, sumă actualizată cu rata inflației, cu dobânzi legale penalizatoare de la data achitării fiecărei sume și până la plata integrală.

Prin sentința civilă nr. 1245 din data de 03.07.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B., și, în consecință: s-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzelor cuprinse în art. 5.1 teza I și 5.11 teza a II-a, din contractul de credit imobiliar nr. x din 12 iunie 2007, încheiat cu pârâta, "Rambursarea ratelor lunare se va face în moneda în care s-a acordat creditul…", "…Împrumutatul autorizează banca să facă în numele și pe contul său orice operațiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor deținute de împrumutat în conturile sale curente în moneda prezentului contract...", precum și a clauzei cuprinse în art. VI pct. 2.2 alin. (3) lit. i) din actul adițional nr. x din 11.02.2011 - condiții generale de creditare la contractul de credit imobiliar nr. x din 12 iunie 2007, "Împrumutatul dă dreptul băncii și o autorizează în mod expres prin contract (…) să efectueze schimburile valutare la cursul de schimb al băncii din ziua plății, dacă este cazul, pentru conversia în valuta creditului a sumelor necesare rambursării creditului …", în măsura în care îl obligă pe reclamant să suporte variațiile, pozitive sau negative, ale cursului de schimb al BNR aplicabil CHF/RON la data încheierii contractul de credit imobiliar nr. x din 12 iunie 2007: 1 CHF = 1,9912 RON, nulitatea constatată având ca efect obligația pârâtei de a încasa rata lunară a creditului la cursul anterior arătat pe toată durata de derulare a contractului de credit.

A fost obligată pârâta S.C. B. să restituie reclamantului toate sumele de bani percepute în plus față de sumele plătite de reclamant și/sau debitate/încasate din conturile acestuia conform formulei de calcul: suma de rambursat în CHF conform graficului de rambursare X 1,9912/rata de schimb RON/CHF stabilită de BNR, pe parcursul perioadei cuprinse între data încheierii contractului de credit și data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu dobânda legală aferentă sumelor de restituit conform prezentei hotărâri pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv dobânda legală penalizatoare aferentă sumelor de restituit conform prezentei hotărâri, prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011, dobândă calculată de la data achitării fiecărei sume și până la data restituirii acestora.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de risc valutar cuprinse implicit în contractul de credit de consum nr. x din 8 iunie 2007, în măsura în care l-a obligat pe reclamant să suporte variațiile, pozitive sau negative, ale cursului de schimb al BNR aplicabil CHF/RON la data încheierii contractul de credit anterior menționat: 1 CHF = 2,0030 RON, nulitatea constatată având ca efect obligația pârâtei de a încasa rata lunară a creditului la cursul anterior arătat pe toată durata de derulare a contractului de credit.

A fost obligată pârâta S.C. B. să restituie reclamantului toate sumele de bani percepute în plus față de sumele plătite de reclamant și/sau debitate/încasate din conturile acestuia conform formulei de calcul: suma de rambursat în CHF conform graficului de rambursare X 2,0030/rata de schimb RON/CHF stabilită de BNR, pe parcursul perioadei cuprinse între data încheierii contractului de credit și data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu dobânda legală aferentă sumelor de restituit conform prezentei hotărâri pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv dobânda legală penalizatoare aferentă sumelor de restituit conform prezentei hotărâri, prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011, dobândă calculată de la data achitării fiecărei sume și până la data restituirii acestora.

A fost obligată pârâta S.C. B. să plătească reclamantului suma de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. B. solicitând admiterea apelului, cu consecința schimbării hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 280/2019 din 20 mai 2019 a anulat apelul declarat de apelanta B. împotriva sentinței civile nr. 1245, pronunțată la data de 03.07.2018 în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a menținut-o în întregime.

A obligat apelanta să plătească intimatului A. suma de 3000 RON cheltuieli de judecată în apel.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17 octombrie 2019, în unanimitate, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Considerente relevante analizei care urmează sunt următoarele:

Prezenta cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., societatea care a fost absorbită pe parcursul litigiului de C. S.A..

Cererea de apel a fost promovată de C. S.A., fiind semnată în numele persoanei juridice de șeful se serviciu și de consilierul juridic angajați ai scoietății pârâte.

Prin citația emisă la 23.04.2019, instanța a solicitat apelantei-pârâte depunerea contravalorii taxei judiciare de timbru și dovada calității de reprezentant a semnatarilor cererii de apel.

La data de 15.03.2019, apelanta-pârâtă a transmis la dosarul cauzei adresa de răspuns nr. x, înregistrată la dosarul cauzei la 16 mai 2019, prin care a arătat că cererea de apel a fost formulată de șef de serviciu și consilier juridic, anexând Extras din Anexa 1 privind matricea posturilor, precum și adeverințe emise de B. la data semnării apelului de către șef serviciu D. și consilier juridic E..

Se mai reține că în fața instanței de fond, întâmpinarea depusă a fost semnată de aceleași șef de serviciu împreună cu un alt consilier juridic, reclamantul necontestând calitatea semnatarilor cererii.

La termenul de judecată din data de 20 mai 2019, instanța de apel a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru promovarea căii de atac a apelului și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Prin decizia civilă nr. 280/2019 din 20 mai 2019 Curtea de Apel Cluj a anulat apelul declarat de apelanta B. împotriva sentinței civile nr. 1245, pronunțată la data de 03.07.2018 în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a menținut-o în întregime.

Trecând la analiza criticilor din cererea de recurs, Înalta Curte reține că instanța de apel a analizat raportul de drept procesual prin prisma regularității investirii instanței, fiind pusă în discuție promovarea apelului de către persoane fără calitatea de a reprezenta pe titularul dreptului, în condițiile lipsei mandatului special în temeiul căreia d-na D. își poate asuma actul de dispoziție.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 82 coroborat cu art. 84, respectiv art. 151 C. proc. civ., instanța de apel analizând în mod greșit excepția invocată de reclamantă privind lipsa calității de reprezentant a semnatarelor cererii de apel, în condițiile în care pârâta a depus la dosarul cauzei dovada unei împuterniciri speciale pentru formularea cererii de apel, făcând dovada mandatului special de reprezentare.

De altfel, potrivit normei privind competențele de reprezentare, s-a arătat că pentru angajarea băncii în relațiile cu terții, în fața instanțelor de judecată sau arbitrale repezentarea băncii se realizează de către o singură persoană pentru care delegația de reprezentare se semnează de către Directorul Executiv al Direcției Juridice și Șeful Biroului Litigii/Șef Serviciu din cadrul Direcției Juridice.

Cererea de apel a fost semnată de șef de serviciu și consilier juridic, iar potrivit adeverințelor cu nr. x și nr. y din 15.02.2019 a fost dovedită calitatea persoanelor menționate.

Concluzionând, se constată că cererea de apel a fost semnată de către reprezentanții legali și convenționali ai societății B., reprezentarea în fața instanței de judecată fiind efectuată prin consilierul juridic desemnat în baza mandatului de reprezentare.

În ceea ce privește criticile recurentei-pârâte dezvoltate prin cererea de recurs care vizează fondul cauzei, se reține că acestea nu pot fi analizate în această etapă procesuală, având în vedere că pricina în apel a fost soluționată prin prisma excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, considerentele nevizând fondul cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. art. 497 C. proc. civ., urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (B.) PRIN SERVICIUL JURIDIC LITIGII JUDICIARE împotriva deciziei civile nr. 280/2019 din 20 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.