ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2020

HOTĂRÂRE
29.05.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 29 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9 mai 2018, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele COMUNA AVRĂMENI, jud. Botoșani și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BOTOȘANI, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să i se reconstituie vechimea în muncă și să se constate existența unui raport de muncă între reclamantă și fostul B. în anii 1973-1975, 1981- 1982, 1984-1985, 1988-1989.

A mai solicitat instanței să constate că perioada menționată, în care a lucrat la B. în calitate de membru cooperator, constituie timp util la pensie, realizând numărul minim de norme.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 35 C. proc. civ. raportat la art. 279 din Codul muncii, coroborat cu art. 266-267 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 1070 din 22 noiembrie 2018, Tribunalul Botoșani a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei COMUNA AVRĂMENI prin primar și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BOTOȘANI și a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, constatând că anii:1973,1974,1975,1981,1982,1984,1985, 1988 și 1989, în care reclamanta a lucrat în calitate de membru cooperator la B. și a realizat numărul minim de norme, constituie timp util la pensie.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BOTOȘANI.

Prin decizia nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BOTOȘANI împotriva sentinței sus-menționate. Apelanta a fost obligată să plătească intimatei suma de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din apel.

Împotriva deciziei nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BOTOȘANI a formulat recurs.

În argumentarea cererii de recurs, pârâta a susținut, în esență, că instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., deoarece fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite cu titlu de onorariu avocațial, îl reprezintă culpa procesuală a părții căzute în pretenții.

Or, în speță, instituția recurentă-pârâtă a fost atrasă în litigiu doar datorită faptului că angajatorul reclamantei nu mai exista, din punct de vedere juridic, calitatea procesuală a reclamantei justificându-se în temeiul deciziei nr. 2/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Ca atare, consideră că nu se poate reține vreo culpă a recurentei-pârâte în declanșarea litigiului.

În plus, a apreciat că în sarcina instanței revine obligația de a proteja partea căzută în pretenții de orice abuz din partea celeilalte părți, prin raportarea sumelor solicitate de reclamantă, cu titlu de onorariu avocațial, la mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei.

A solicitat admiterea recursului și exonerarea recurentei-pârâte de obligația de plată a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:

"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol stipulează că:

"hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Acțiunea dedusă judecății de reclamanta A. are ca obiect un litigiu de muncă, aceasta solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să i se reconstituie vechimea în muncă și să se constate existența unui raport de muncă între reclamantă și fostul B. în anii 1973-1975, 1981- 1982, 1984-1985, 1988-1989.

În consecință, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII BOTOȘANI împotriva deciziei civile nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII BOTOȘANI împotriva deciziei civile nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-09-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1644/2020
Botoșani, secția I civilă a admis, în parte, contestația formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 195338 din 9 iunie 2017 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, pe care a anulat-o cu privire la mențiunile vizându-1 pe
ÎCCJ 2021-05-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1154/2021
Ședința publică din data de 12 mai 2021 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 27 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în c
ÎCCJ 2021-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2161/2021
Ședința publică din data de 19 octombrie 2021 Asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 16.10.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârât
ÎCCJ 2024-02-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 441/2024
Ședința publică din data de 29 februarie 2024 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 03 februarie 2022 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă,
ÎCCJ 2020-03-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2020
Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BOTOȘANI, sol
Sursă