ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 891/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 11.08.2016 sub nr. x/2016, reclamantele A., B., C., au chemat în judecată pe pârâta D. prin corespondent convențional E. S.A. și pe intervenientul forțat F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei de 300.000 euro (echivalent în RON 1.350.000 RON la cursul B.N.R. de 4,50 RON/euro) pentru acoperirea prejudiciului moral și suma de 22.500 RON pentru acoperirea prejudiciului material, urmare a decesului soțului său, G.; obligarea pârâtei la plata către reclamanta B. a sumei de 300.000 euro (echivalent în RON 1.350.000 RON la cursul B.N.R. de 4,50 RON/euro) pentru acoperirea prejudiciului moral, urmare a decesului tatălui său, G.; obligarea pârâtei la plata către reclamanta C. a sumei de 300.000 euro (echivalent în RON 1.350.000 RON la cursul B.N.R. de 4,50 RON/euro) pentru acoperirea prejudiciului moral, urmare a decesului tatălui său, G..

Prin sentința civilă nr. 1973 din 23 mai 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. prin corespondent convențional E. S.A. și intervenientul forțat F.; a obligat pârâta să plătească reclamantelor următoarele sume: - către A. suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 Euro cu titlu de daune morale; către B. suma de 100.000 Euro cu titlu de daune morale; către C. suma de 100.000 Euro cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantele, cât și pârâta.

Prin decizia civilă nr. 2472A din 6 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții A., B. și C. și D. prin E. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1973 din 23.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul F..

Împotriva deciziei civile nr. 2472A din 6 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a formulat recurs recurenta-pârâtă D. PRIN S.C. E. S.A., indicând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În memoriul de recurs, după expunerea situației de fapt, recurenta a redat dispozițiile art. 49 alin. (2) din Ordinul RCA 14/2011 și a susținut, în esență că hotărârea a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a normelor de drept material.

Astfel, s-a arătat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au luat în considerare documentele depuse de E. la dosarul cauzei, prin care s-a făcut dovada că reclamanta A. a semnat la data de 14.04.2014 împuternicirea acordată societății H., prin care a acordat un mandat de reprezentare in fața asigurătorului in scopul negocierii și încasării tuturor sumelor reprezentând despăgubirea cuvenita in urma pierderii suferite.

Recurenta a susținut că, în baza mandatului, societatea de asigurări D. a achitat către societatea H. suma de 216.000 CZK la data de 07.10.2014.

Totodată, a considerat că susținerile contradictorii ale reclamantei exprimate atât prin avocat, cât și în fața instanței de judecata, prin care fie a arătat ca nu a încasat sumele achitate de D., fie a încasat doar o parte din acestea, nu pot avea ca efect o nerecunoaștere a mandatului acordat societății H. si implicit, nu se poate considera ca asigurătorul de răspundere civila din Cehia nu si-a îndeplinit obligațiile de plata.

Ca urmare, a susținut recurenta, având in vedere că plata despăgubirilor a fost efectuata de asigurător in contul societății mandatate de reclamanta A., solicitarea de plată a despăgubirilor formulată in prezenta cauza ar fi trebuit respinsa de instanța de fond sau de apel, care au omis sa se pronunțe cu privire la aceste documente.

Recurenta, a arătat, de asemenea, că la cuantificarea prejudiciului moral si material, instanța de apel a omis sa se pronunțe cu privire la procentul de culpa reținut in sarcina asiguratului D., deși prin concluziile formulate a arătat ca la cuantificarea sumei achitate de asigurător a fost luata in considerare si agravarea urmărilor accidentului suferit de victima G. in urma nepurtării centurii de siguranța.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile recurate si in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, iar in subsidiar, rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare in judecata si pe cale de consecința, respingerea pretențiilor reprezentând despăgubiri morale si materiale formulate de reclamanții A., B. si C., in urma decesului numitului G..

La 8 mai 2019, intimatele-reclamante A., B. și C. au transmis întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului (în realitate excepția nulității) susținând că în cererea de recurs nu sunt indicate motive de nelegalitate; totodată, au menționat că nu sunt de acord cu soluționarea prezentei cauze in complet de filtru, in ipoteza în care acesta va fi admis în principiu.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părților; niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere.

Constatându-se că recursul nu poate fi soluționat conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin încheierea din 5 martie 2020, s-a admis în principiu recursul și s-a acordat termen la 28 mai 2020.

În ședința publică din 28 mai 2020, Înalta Curte a pus în discuție excepția nulității recursului și a reținut cauza în apronunțare din această perspectivă.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a indicat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Casarea unei hotărâri, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Aceste dispoziții vizează aplicarea unui text de lege străin situației de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situații de fapt determinată, interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege la o anumită situație de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept.

Înalta Curte constată că, deși recurenta-pârâtă a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul memoriului de recurs, nu au fost evidențiate critici concrete de nelegalitate prin raportare la motivul de recurs invocat, ci doar a fost redat conținutul dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Ordinul RCA 14/2011, aducându-se, totodată, critici care țin de situația de fapt reținută de instanță și de interpretarea probatoriului administrat, subliniinându-se că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au luat în considerare documentele depuse de E. la dosarul cauzei în referire la împuternicirea acordată de reclamanta A. societății H..

Situația de fapt stabilită de instanțele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar împrejurarea legată de semnarea sau nesemnarea împuternicirii acordate societății de naționalitate cehă privind obținerea unei despăgubiri pentru repararea pejudiciului suferit prin decesul soțului, este o chestiune ce ține de situația de fapt.

În expunerea argumentelor, recurenta-pârâtă face trimitere la situația de fapt reținută de către instanța de apel, la probele administrate în cauză, la mandatul acordat în vederea obținerii despăgubirilor, la modalitatea de cuantificare a prejudiciului moral si material, precum și la modul în care au fost interpretate probele de către instanță.

Susținerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de nelegalitate nu conțin critici, în sens propriu-zis, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au aflat deja rezolvarea prin hotărârea atacată, criticile recurentei primind răspunsuri în limitele atribuțiilor jurisidicționale conferite.

În speță, se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurenta-pârâtă tinde, în realitate, la reanalizarea în faza recursului a materialului probator administrat în cauză, la o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

În considerarea celor ce preced, reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, față de faptul că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta D. prin S.C. E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2472 A din 6 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2020.