ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 843/2020

Ședința publică din data de 19 mai 2020 Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2013, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de petenții A. și B.. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea de intervenție accesorie formulată de petenți nu respectă exigențele impuse de art. 148 alin. (1) C. proc. civ., la care face trimitere art. 63 alin. (1) din același cod, în sensul că nu sunt indicate motivele cererii formulate.

Totodată, instanța a reținut că nu există nici elemente din care să reiasă interesul concret și propriu avut în vedere de intervenienții accesoriu la formularea acestei cereri, câtă vreme pentru a se admite în principiu intervenția accesorie trebuie să se constate nu doar un interes al persoanei în favoarea căreia se formulează cererea, cât și, separat, un interes personal al intervenienților, respectiv folosul practic urmărit de aceștia. Împotriva acestei încheieri, petenții A. și B. au declarat recurs, în termen legal, prin care au solicitat admiterea căii de atac, și în rejudecare admiterea cererii de intervenție accesorie. În motivare, recurenții arată că sunt coproprietari, alături de C., asupra imobilului în litigiu, și că ar trebui introduși în cauză cu aceleași drepturi ca și apelantul C., sau cu un procent din suma acordată la fond apelantului C.. Recursul nu a fost încadrat și motivat în drept.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații D. S.R.L., prin administrator judiciar E.. și C. au invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimați prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc.

civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului. Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc.

civ. Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii recurate, indiferent de gradul de nemulțumire al recurenților cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului. Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În speță, nu se poate considera că afirmațiile recurenților din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ..

Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanța de apel în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Mai mult, se observă că din modul de formulare a cererii de recurs, prin complinirea arătării motivelor de fapt pe care ar fi trebuit să le aibă în vedere instanța de apel dar care nu au fost indicate prin cererea de intervenție, petenții urmăresc stabilirea situației de fapt, pentru prima dată, de către instanța de casare, demers care nu poate fi realizat în această cale extraordinară de atac, care urmărește doar stabilirea conformității hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, aspectele factuale și criticile de netemeinicie fiind incompatibile cu această cale de atac nedevolutivă. De asemenea, se observă și faptul că cererea de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, singura precizare a recurenților fiind aceea că instanța de apel a respins cererea de intervenție accesorie în temeiul dispozițiilor art. 148 alin. (1) C. proc.

civ.. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac împotriva încheierii din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2013. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2020.