ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1273/2019

Ședința publică din data de 11 iunie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2016, reclamanta A. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 aprilie 2005 la B.N.P. D., încheiat între pârâte, să repună părțile în situația anterioară și, pe cale de consecință, să constate dreptul său de a încasa sulta în cuantum de 7.801.878.000 RON, corespunzătoare valoric cotei de 1/3 din imobilul situat în București, Bd. x.

Prin sentința civilă nr. 787 din 10 martie 2016, prima instanță a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. S.R.L. și a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu această pârâtă, prin lichidator judiciar E. S.P.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. A admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei în ceea ce privește cererile având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte și, respectiv, repunerea părților în situația anterioară și a respins evocatele cereri, formulate în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca fiind introduse de o persoana fără calitate procesuală activă.

Totodată, a fost respinsă excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea vizând constatarea dreptului reclamantei de a încasa sulta corespunzătoare cotei de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București și a fost respinsă cererea cu acest obiect ca neîntemeiată.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâta B. S.R.L. a sumei de 2.700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fața instanței de apel, în ședința publică din 30 mai 2018, F.., persoană juridică italiană, reprezentată convențional de S.C. P. G., a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei-pârâte B. S.R.L., solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție, iar pe fond respingerea apelului ca nefondat.

Prin încheierea din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de F..

Împotriva acestei încheieri, autoarea cererii de intervenție accesorie în interesul intimatei-pârâte B. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora poate fi casată hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii, respectiv hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea motivelor de recurs depuse la 4 septembrie 2018, recurenta a susținut, în esență, că încheierea atacată este nemotivată și a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 61 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulate.

Prin încheierea din 3 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, instanța de apel, în baza art. 64 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata căii ordinare de atac declarate împotriva sentinței civile nr. 787 din 10 martie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, până la soluționarea recursului declarat de F.. împotriva încheierii din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în același dosar nr. x/2016.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor-pârâte și intimatei-reclamante, dar numai intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care însă nu a formulat răspuns la aceasta.

Prin încheierea din 12 decembrie 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, punându-li-se în vedere că pot depune puncte de vedere la acesta.

În speță, părțile nu au înțeles să uzeze de acest beneficiu.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte urmează să îl admită în considerarea celor ce succed:

În mod prioritar, se cuvine menționat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Recursul are ca obiect încheierea din 13 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016 prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată în apel de petenta F. SPA.

Criticile dezvoltate de recurentă vizează în principal nemotivarea încheierii de respingere a cererii sale de intervenție accesorie în interesul intimatei-pârâte B. S.R.L. și pronunțarea acesteia cu încălcarea prevederilor art. 61 alin. (3) C. proc. civ.

Autoarea a circumscris criticile evocate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Or, în speță, recurenta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 61 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți."

Prin urmare, norma precitată cuprinde dispoziții de procedură, a căror încălcare poate fi subsumată, așa cum de altfel s-a reținut în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, cazului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care statuează că recursul este admisibil atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte constată că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 61 C. proc. civ., potrivit cărora oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, intervenția fiind accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

Articolul 63 din C. proc. civ. prevede la alin. (1) că cererea de intervenție accesorie va fi făcută în scris și va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător, iar la alin. (2) se menționează faptul că intervenția accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar și în căile extraordinare de atac.

Având în vedere dispozițiile legale evocate, se constată că persoana care formulează cererea de intervenție voluntară trebuie să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă intervenția este principală (când terțul pretinde pentru sine dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta) sau accesorie, când hotărârea care s-ar putea pronunța împotriva părții în apărarea căreia intervine terțul i-ar prejudicia acestuia din urmă drepturile și interesele.

Prin urmare, terțul trebuie să justifice un interes personal, care constă în apărarea unui drept sau a unui interes propriu, suplimentar celui al părții în folosul căreia a intervenit.

Analizând încheierea recurată, se reține că instanța de apel a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de F.. în interesul intimatei-pârâte B. S.R.L., cu motivarea că cererea exhibă interesul personal al semnatarei, excedând astfel norma legală precitată, care impune pentru cazul intervenției accesorii să sprijine numai apărarea uneia dintre părți.

Astfel, instanța supremă impune concluzia că, în speță, recursul pendinte vizează încheierea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie, din perspectiva interesului pe care terțul intervenient trebuie să-l justifice în formularea cererii.

În acest sens se reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 aprilie 2005 la B.N.P. D., încheiat între pârâte, să repună părțile în situația anterioară și, pe cale de consecință, să constate dreptului său de a încasa sulta în cuantum de 7.801.878.000 RON, corespunzătoare valoric cotei de 1/3 din imobilul situat în București, Bd. x.

În examinarea criticilor de nelegalitate formulate, instanța supremă va proceda cu prioritate la analiza motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru a verifica dacă motivarea soluției pronunțate corespunde cerințelor legale și permite exercitarea controlului judiciar.

În ceea ce privește critica referitoarea la nemotivarea încheierii atacate, instanța supremă reține următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este admisibil recursul exercitat împotriva unei hotărâri care "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

Astfel, autoarea prezentului demers judiciar a susținut că încheierea din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016 este nemotivată în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție.

Conform art. 233 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., încheierea va cuprinde soluția dată și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept.

Or, simpla lectură a considerentelor hotărârii atacate relevă faptul că instanța de apel s-a limitat să afirme într-o singură frază că "din cuprinsul cererii de intervenție se observă că aceasta nu sprijină apărarea pârâtei B. (care, de altfel, a solicitat respingerea cererii de intervenție tocmai pentru acest considerent), ci, dimpotrivă, F. SPA, invocă un drept propriu asupra imobilului în litigiu."

Această pretinsă motivare a măsurii de respingere a cererii de intervenție este lacunară și făcută în termeni de maximă generalitate, fără vreo raportare la argumentele de detaliu aduse de persoana care intervine cu privire la interesul propriu în sprijinirea apărării intimatei-pârâte (argumente expuse pe un număr de patru pagini).

În contextul dat, se constată că motivarea soluției pronunțate nu are nicio legătură cu motivarea cererii de intervenție, instanța de apel reținând considerente de maximă generalitate, valabile pentru orice cerere de intervenție accesorie, cu caracter exclusiv teoretic și fără relaționare cu actul de procedură dedus judecății.

Astfel, Înalta Curte constată că încheierea recurată nu îndeplinește cerințele legale mai sus evocate, întrucât nu cuprinde motivele pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția de respingere a cererii de intervenție și nici argumentele care i-au format convingerea în sensul că F.. a invocat un drept propriu, care ar fi acela și pentru ce au fost înlăturate susținerile petentei.

Totodată, examinarea încheierii atacate relevă faptul că instanța de apel nu a prezentat niciun argument care să conducă în mod logic la soluția pronunțată și să permită realizarea controlului judiciar.

De asemenea, curtea de apel nu a analizat și nu a înlăturat motivat susținerile recurentei, în sensul susținerii apărărilor acestei intimate-pârâte, părând a conchide, fără niciun fel de temei legal și contrar dispozițiilor art. 63-64 C. proc. civ., că este inadmisibilă intervenția accesorie ori de câte ori partea în favoarea căreia se intervine se opune admiterii acesteia.

Considerentele expuse mai sus impun concluzia că recursul este fondat din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) teza I, raportat la art. 497, C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta F.. împotriva încheierii din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, pe care o va casa și va trimite cererea de intervenție spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta F.. împotriva încheierii din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea atacată și trimite cererea de intervenție spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2019.