ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1070/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.03.2015 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a Civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.A. prin Sucursala "PIAȚA CHIBRIT" BUCUREȘTI a chemat în judecată pârâții B., C., D., SOCIETATEA "E. SRL" solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să declare inopozabilitatea față de reclamanta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.07.2013 de către notarul public F. cu consecința revenirii imobilului ce face obiectul acestui contract (imobilul situat în București, str. x, fost 51-55 și înscrierea in Cartea Funciară a U.A.T. București sub nr. x) în patrimoniul urmăribil al debitorilor reclamantei B. și C..

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1562 -1565 și art. 1170 C. civ., art. 192 și 194 precum și art. 327 -329 și urm. C. civ.

Prin încheierea din data de 10.06.2015, Tribunalul București, secția a V-a a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civilă a Tribunalului București, având in vedere calitatea de profesionist a reclamantei, a unuia dintre pârâți, și specializarea judecătorilor din cadrul secției a VI-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă sub nr. x/2015*.

Prin încheierea pronunțată la data de 27.01.2016, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de ședință.

Prin sentința civilă nr. 3531/2016 din 08.06.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, instanța a respins acțiunea formulata de reclamanta A. S.A. - prin Sucursala "Piața Chibrit" în contradictoriu cu paratul D., ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva; a admis acțiunea formulata în contradictoriu cu pârâții B., C. și S.C. E. S.R.L.; a constatat inopozabilitatea față de reclamanta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.07.2013 de către BNP F.; a obligat paratii B. și C. și S.C. E. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 10250 RON cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru.

Pârâții B., C., cât și pârâta Societatea E. S.R.L. au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 3531/2016, iar apelanții B. și C. au formulat apel și împotriva încheierii de ședință din data de 27.02.2017 cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, apeluri care au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 1726 A din 18 octombrie 2017.

Împotriva deciziei civile nr. 1726A din 18 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pârâta S.C. E. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a solicitat, în esență, admiterea recursului și casarea deciziei recurate, considerând că aceasta este netemeinică și nelegală.

La 18 mai 2018 (data poștei) intimații-pârâți B. și C. au transmis întâmpinare, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea rejudecării.

Totodată, au arătat că sunt de acord cu soluționarea recursului, conform dispozițiilor art. 493 C. proc. civ.

La 24 mai 2018 (data poștei) intimata-reclamantă a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât motivele de recurs invocate sunt, în realitate, unele care tind la rejudecarea fondului pricinii, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Totodată, a arătat că solicită aplicarea în speță a dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, precum și suplimentul la raport au fost comunicate părților, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 5.295,25 RON, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de pârâta S.C. E. S.R.L., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1726 A din 18 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2019.