ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

În cadrul apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 787/10.03.2017 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, care formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, A. S.P.A. a formulat o cerere de intervenție accesorie, în interesul intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea de la 20.05.2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de calificare a intervenției ca principală și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie.

Împotriva acestei încheieri și numai în privința dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorie, A. S.P.A. a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege.

În motivare, a susținut că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, invocând, astfel, ipoteza art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În concret, a afirmat că textele de lege încălcate sunt cele ale art. 61 alin. (3) și art. 67 C. proc. civ.

Dezvoltând critica formulată, a apreciat că în mod eronat a considerat curtea de apel că se află într-un pretins conflict cu partea în favoarea căreia intenționează să intervină, deoarece eventuala pronunțare a unei soluții favorabile pârâtei nu ar contraveni intereselor sale și propriului drept pe care și-l afirmă.

Recurenta a precizat că pe calea cererii de intervenție a susținut că actul juridic translativ de proprietate prin care S.C. B. S.R.L. a dobândit o cotă indiviză de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, B-dul x, nr. 33, sector 1 nu este afectat de nicio cauză de nulitate și că, ulterior dobândirii de către sine a cotei de 2/3 din dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil și de către pârâtă a cotei de 1/3, a fost soluționat irevocabil dosarul nr. x/2002, în care S.C. B. S.R.L. a participat în mod efectiv, punând concluzii și promovând căi de atac. În opinia recurentei, la 18.01.2011, când dosarul nr. x/2002 a fost soluționat în mod irevocabil, și-a întregit dreptul de proprietate asupra imobilului.

Așadar, afirmând că cererea de intervenție accestorie sprijină contractul nr. x/2005, prin care intimata S.C. B. S.R.L. a dobândit cota indiviză de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, B-dul x, nr. 33, recurenta a arătat că această atitudine procesuală nu-i vatămă interesele, întrucât contractul a cărui legalitate o apără a fost încheiat anterior întregirii dreptului de proprietate.

De aceea, susținând că dosarul de față are ca obiect analiza doar a legalității contractului nr. x/2005, iar nu a efectelor pe care respectiva convenție le-ar putea produce în contextul soluționării irevocabile a dosarului nr. x/2002, a apreciat că încheierea atacată este rezultatul încălcării regulilor de procedură, căci instanța de apel pare să fi considerat, în mod nefondat, că o hotărâre favorabilă intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. ar consolida acestei părți dreptul de proprietate asupra cotei de 1/3 și ar afecta negativ dreptul de proprietate, afirmat de recurentă, asupra întregului imobil.

În consecință, titularul căii de atac a considerat că interesul său în a prezenta apărări care să susțină hotărârea primei instanțe, în scopul conservării dreptului de proprietate pe care și-l afirmă, care ar putea să fie, cel puțin aparent, tulburat dacă S.C. B. S.R.L. ar pierde procesul, este unul determinat, legitim, personal, născut și actual.

La 21.09.2020, intimata S.C. B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că interesul său și al A. S.P.A. nu ar fi concordante.

Analizând actele dosarului și încheierea atacată, în cadrul controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți".

Interesul pe care legea îl pretinde, nu doar în cazul intervenției principale, ci și în cel al intervenției accesorii, este descris în art. 33 C. proc. civ.: el trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

În considerarea cerinței caracterului personal, interesul autorului cererii de intervenție accesorie nu poate fi evaluat doar prin prisma poziției părții în favoarea căreia urmărește să intervină. De aceea, în mod singular, atitudinea procesuală a intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L., care s-a opus admiterii în principiu a cererii, nu este suficientă pentru a justifica respingerea intervenției ca inadmisibilă și este necesar un examen al interesului propriu al celui care intervine.

Recurenta a afirmat că inițial a dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote indivize de 2/3 din imobilul situat în București, B-dul x, nr. 33, prin cumpărare de la C. și D., care la rândul lor o dobândiseră, direct sau derivat, prin acte succesive, de la E. și F..

Cealaltă cotă de 1/3, rămasă inițial în proprietatea numiților E. și F., apoi atribuită intimatei-reclamante F. printr-un act de partaj voluntar din 22.02.2005, a fost transmisă în aceeași zi către S.C. G. S.R.L., administrată de către E., care a înstrăinat-o ulterior intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L., prin contractul autentificat sub nr. x/27.04.2005 de B.N.P. H., după ce F. semnase declarația autentificată sub nr. x/27.04.2005 la același birou notarial, potrivit căreia a încasat integral prețul datorat de către S.C. G. S.R.L.

Înalta Curte notează și că prin sentința civilă nr. 278/15.02.2007, irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare a cotei de 1/3 din dreptul de proprietate, încheiat între F. și S.C. G. S.R.L.

În prezentul proces se dezbate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.04.2005 de B.N.P. H., încheiat între S.C. G. S.R.L., administrată de E., în calitate de vânzătoare și S.C. B. S.R.L., în calitate de cumpărătoare.

Recurenta afirmă că în prezent este proprietară și asupra acestei cote indivize și potrivit susținerilor sale, întregirea dreptului de proprietate a avut loc în urma soluționării dosarului nr. x/2002, având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra imobilului în discuție.

Respectivul dosar s-a format ca urmare a demersului inițiat de către E. și F. la 26.06.2001, anterior încheierii actului de partaj voluntar și, în primă instanță, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ a pronunțat sentința civilă nr. 252/22.03.2002, prin care a atribuit imobilul către C., în schimbul unei sulte.

Pe parcursul judecării apelului declarat împotriva hotărârii menționate mai sus, C., așadar persoana căreia imobilul îi fusese atribuit, împreună cu alte persoane, au cedat drepturile litigioase derivate din dosarul nr. x/2002, către A. S.P.A., prin contractul autentificat sub nr. x/04.05.2007 de B.N.P. I..

Înalta Curte nu a fost chemată să se pronunțe asupra părții căreia i-ar reveni atributul proprietății cotei de 1/3.

Analiza susținerilor părților și succesiunea actelor de transfer de proprietate, unele valabile, altele anulate, relevă însă că interesului A. S.P.A. în a interveni în proces îi lipsește cerința actualității, întrucât modalitatea afirmată de recurentă, privind dobândirea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3, pare a nu interfera cu contractul a cărui pretinsă nulitate formează obiect al judecății de față.

De aceea, eventuala pierdere a procesului de către S.C. B. S.R.L. nu ar avea vreun impact asupra dreptului de proprietate afirmat de către recurentă.

Este real că și în asemenea condiții, legea oferă persoanelor posibilitatea de a se adresa instanței, în textul art. 33 teza a II-a C. proc. civ., "cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".

Se cuvine reiterat că judecata poartă doar asupra contractului prin care S.C. B. S.R.L. a dobândit cota indiviză de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului.

În aceste condiții, dreptul asupra cotei de 1/3, pe care recurenta afirmă că l-a dobândit ca efect al cesiunii de drepturi litigioase în cadrul procesului de partaj în care, astfel, ar fi deținut calitate procesuală, nu este în mod real amenințat, căci între actele care au fost încheiate de către autorii săi nu se regăsește și cel atacat în prezentul demers judiciar. Este util de subliniat și că titlul de care se prevalează S.C. B. S.R.L. este ulterior pronunțării sentinței civile nr. 252/22.03.2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Existența unei pagube și, cu atât mai puțin, caracterul ei iminent pe care art. 33 teza a II-a C. proc. civ. îl are în vedere, sunt aspecte care, de asemenea, nu pot fi identificate.

Prin urmare, Înalta Curte reține că A. S.P.A. nu are un interes actual în a participa la judecată, motiv pentru care încheierea recurată a fost dată cu deplina respectare a cerințelor art. 61 și urm. C. proc. civ., iar nu cu nesocotirea lor.

De aceea, în baza art. 64 alin. (4) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intervenientă A. S.P.A. împotriva încheierii din 20.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 septembrie 2020.