ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 774/2020

Ședința publică din data de 29 aprilie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâtele E. prin reprezentant legal F. S.R.L. și cu G. S.A. - Filiala Râșnov (G. Filiala Râșnov), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, (i) să dispună rezoluțiunea contractului de cesiune de creanță încheiat între G. Filiala Râșnov și E. cu privire la cesiunea de creanță provenită din contractul de credit nr. x din 20 octombrie 2008, încheiat între G. Filiala Râșnov și C., (ii) să constate că acest contract este nul de drept pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată, (iii) să constate caracterul abuziv al clauzelor de cesiune de creanță și al clauzelor cesiunii de contract, întrucât s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 1317 raportat la art. 1319 C. civ. și (iv) să constate că reclamanta B. nu are calitatea de garant și, pe cale de consecință, să se dispună încetarea oricărei forme de notificare/executare creanță, raportat la lipsa calității de garant, din partea cesionarului E. și să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta G. S.A. (G.) a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii de către reclamanți și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pârâta E. a formulat note scrise la 28 iunie 2017, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității cererii, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

În cauză, reprezentantul convențional al reclamanților a făcut dovada decesului reclamantei B., fiind introdusă în calitate de succesor în drepturi și moștenitoarea H..

La termenul de judecată din 11 ianuarie 2018, instanța a respins excepția netimbrării acțiunii și excepția necompetenței teritoriale, pentru considerentele reținute prin acea încheiere.

Prin sentința civilă nr. 88/C din 30 ianuarie 2018, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții C., A., D., în nume personal și în calitate de moștenitoare a defunctei reclamante B. și H., în calitate de moștenitoare a defunctei reclamante B..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A., H., C. și D..

Prin decizia civilă nr. 1547/Ap din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Împotriva acestei decizii, aceștia au formulat recurs, solicitând casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenții-reclamanți susțin că instanța a încălcat regulile de procedură stabilind termenul înainte de comunicarea răspunsului la întâmpinare, iar la termenul respectiv a soluționat cauza fără a se judeca pe fond, motiv pentru care hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei.

Se mai arată în memoriul de recurs că intimata-pârâtă E. nu a făcu dovada existenței sale ca societate, nici dovada obiectului său de activitate, iar contractul de cesiune invocat în cauză nu are număr, motive pentru care recurenții-reclamanți apreciază că acest contract este nul, că intimata nu a făcut dovada calității de creditor în baza unui contract autentificat, iar G. a cesionat către E. o creanță prescrisă.

În opinia recurenților-reclamanți, instanța a motivat hotărârea în baza articolelor invocate de intimate fără a ține seama că însăși G. a încălcat dispozițiile art. 1578 C. civ. din 1864 fără a observa că s-a depus ca probă un înscris din care reiese că recurenții figurează în evidențele băncii cu o datorie de 26.477,69 euro, în vreme ce intimatele au susținut că valoarea creanței cedată este de 100.278,12 euro, deși în realitate este o cesiune parțială-contractul de creanță urmând a fi încheiat pentru o datorie parțială.

Într-o altă critică se susține că instanțele nu au pus în discuție scoaterea din proces a defunctei B. și respectiv introducerea în cauză a moștenitorilor.

În opinia recurenților-reclamanților, instanța a reținut greșit că nu G. le-a notificat cesiunea de creanță la 16 decembrie 2016, ci intimata E.. Creanța datorată de recurenți este în opinia acestora în sumă de 26.477,69 euro astfel că hotărârea cuprinde motive contradictorii raportat la obiectul dedus judecății.

Se mai arată că atât timp cât G. a cesionat creanța, contractul de credit bancar își pierde caracterul executoriu și prin urmare cesionarul nu poate solicita plata creanței în baza unei notificări în lipsa unui titlu valabil, înscrisurile depuse neavând putere executorie, iar în lipsa unui contract de cesiune, nu se poate vorbi de existența unui raport juridic în baza căruia recurenții să fie obligați să achite unei terțe persoane o creanță inexistentă, după împlinirea termenului de prescripție.

În drept, recurenții-reclamanți au invocat dispozițiile art. 480 alin. (3), art. 483 și urm. și art. 497 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă G. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, solicitând anularea recursului ca netimbrat, și nulitatea cererii de recurs, solicitând respingerea acestuia.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul declarat în prezenta cauză este nul.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenții-reclamanți au depus punct de vedere cu privire la raport, prin care au afirmat că recursul este admisibil.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, constată că excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, nu este întemeiată și reține inexistența motivelor de nelegalitate, iar, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul, pentru următoarele argumente:

Cu privire la excepția netimbrării invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, recurenții-reclamanți au solicitat rezoluțiunea contractului de cesiune de creanță prin care intimata-pârâtă G. a cedat către intimata-pârâtă E. creanța pe care o deținea împotriva recurenților-reclamanți, în calitate de împrumutați/garanți/succesori în cadrul contractului de credit nr. x din 20 octombrie 2008, încheiat între G. Filiala Râșnov și C.. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr. 193/2000 și ale Directivei 93/13/CEE. Față de acest temei legal și de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, în conformitate cu care "sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor."

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă G. prin întâmpinare.

Cu privire la inexistența motivelor de nelegalitate, Înalta Curte reține prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Văzând modul în care recurenții-reclamanți au înțeles să expună criticile aduse deciziei atacate, Înalta Curte observă că aceștia nu au indicat în mod expres nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Sub aparența invocării unei motivări străine de natura cauzei, se susține că instanța de apel ar fi încălcat regulile de procedură în ceea ce privește comunicarea răspunsului la întâmpinare, însă nici una din aceste afirmații nu este dezvoltată astfel încât să poată fi analizată din perspectiva unor motive de recurs.

În continuare, în cererea de recurs se invocă aspecte de fapt, cum ar fi obiectul de activitate și condițiile de funcționare ale intimatei-pârâte E. (persoană juridică străină), condițiile de formă ale contractului de cesiune de creanță, suma datorată de către împrumutat creditorului său, modalitatea în care s-a efectuat notificarea cesiunii de creanță, prescripția. Întregul memoriu de recurs este o repetare a acelorași chestiuni pe care recurenții-reclamanți le reiau sub diferite forme, fiind nemulțumiți de soluțiile pronunțate de instanțele inferioare. Toate aceste aspecte de fapt au fost analizate în cadrul etapelor devolutive ale acțiunii civile și ele nu mai pot fi reanalizate în stadiu procesual al recursului, în cadrul căruia se poate face exclusiv o analiză a motivelor de nelegalitate și nu se poate rejudeca fondul pricinii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți A., H., C. și D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării invocată de intimata-pârâtă G. S.A. prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A., H., C. și D. împotriva deciziei nr. 1547/Ap din 22 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 29 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.