ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 713/2020

HOTĂRÂRE

26.03.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 713/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 26 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 24 mai 2016 sub nr. x/2016, ulterior modificată și precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu pârâtul Județul Prahova a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 5.663.020 RON, reprezentând beneficiu nerealizat în anii 2013 - 2017, ca urmare a exproprierii suprafeței de 438 mp. pentru construirea lucrării de "Accesibilitate și fluidizare trafic către zona industrială Ploiești Vest și platforma industrială Brazi", precum și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 28 martie 2018, reclamanta a depus la dosar o cerere de completare a acțiunii, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Municipiului Ploiești prin Primar.

Prin sentința nr. 692 din 20 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Județul Prahova prin Președintele Consiliului Județean și Municipiul Ploiești prin Primar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. SRL- prin administrator judiciar B..

Apelanta a criticat soluția instanței de fond, întrucât aceasta în mod greșit a apreciat că schimbarea soluției tehnice prin adoptarea unei hotărâri de Consiliu local și modificarea planului PUZ nu poate fi asimilată săvârșirii unei fapte de natură ilicită, motiv pentru care a apreciat că nu este întrunită condiția esențială pentru atragerea răspunderii delictuale a intimaților, fără a mai analiza întrunirea celorlalte condiții.

S-a precizat că obiectul acțiunii vizează repararea unui prejudiciu cauzat de intimate ca urmare a exproprierii unei suprafețe de teren aparținând apelantei, dar nu pentru exproprierea terenului, ci pentru modalitatea în care această expropriere a afectat societatea, prejudiciul invocat reprezentând de fapt beneficiul nerealizat ca urmare a construirii lucrării de "Accesibilitate și fluidizare trafic către zona industrială Ploiești Vest și platforma industrială Brazi". Or, instanța de fond a reținut că exproprierea nu ar putea fi asimilată unei fapte ilicite.

Astfel, în opinia apelantei, instanța de fond analizând pretențiile sub aspectul răspunderii civile delictuale a apreciat greșit raportul juridic obligațional izvorât din proiectul realizat de intimați, considerând în mod eronat că în cauză nu se poate reține existența unei fapte ilicite.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. SRL- prin administrator judiciar B. a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub dosar nr. x/2016.

Prin încheierea de ședință din 13 februarie 2020 pronunțată de secția I a Curții de Apel Ploiești a fost admisă excepția necompetenței material funcționale a secției și s-a declinat competența de soluționare în favoarea secției a II-a Civilă a Curții de Apel Ploiești, reținându-se faptul că obiectul cauzei este o acțiune în pretenții, reprezentând un beneficiu nerealizat, fiind vorba despre un litigiu între profesioniști.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la 14 februarie 2020, sub dosar nr. x/2016.

Prin încheierea de ședință din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a Civile, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a apelului în favoarea secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, reținând că în raport cu cauza cererii de chemare în judecată, constând în răspundere civilă delictuală, beneficiu nerealizat ca urmare a unui proces de expropriere, competența funcțională pentru soluționarea apelului aparține secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între secția I Civilă și secția a II-a Civilă a Curții de Apel Ploiești s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 martie 2020, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între secțiile aceleiași curți de apel, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pentru cele ce urmează:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., Înalta Curte constată că, în raport de cauza cererii de chemare în judecată constând în răspundere civilă delictuală și beneficiu nerealizat ca urmare a unui proces de expropriere, competența funcțională pentru soluționarea apelului aparține secției I civilă a Curții de Apel Ploiești.

Prin decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 237/06.04.2017 s-a stabilit că, "competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat că, dihotomia profesionist/neprofesionist nu mai poate fi utilizată pentru delimitarea competenței instanțelor/secțiilor specializate, astfel că, simplul fapt că acțiunea se judecă în contradictoriu cu profesioniști nu este în sine suficientă pentru a atrage competența materială procesuală a instanțelor/secțiilor specializate.

Esențiale sunt obiectul ori natura litigiului, care trebuie analizate prin raportare la tipul de litigii enumerate exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pornind de la aceste considerente cu caracter general, desprinse din Decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, trebuie reținut că, în afara litigiilor enumerate în mod exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 ca revenind în competența tribunalelor/secțiilor specializate, pot fi privite din aceeași perspectivă și litigiile generate de activitatea economică a profesioniștilor, astfel cum este definită această categorie prin art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv activitatea de producție, distribuție și consum a bunurilor materiale și serviciilor.

Prezentul litigiu se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, și nu pe cea contractuală, litigiul fiind unul civil "obișnuit" neavând nicio caracteristică de natură să plaseze litigiul sub imperiul unui regim juridic special/derogator.

Mai mult decât atât, prin Hotărârile nr. 16/28.06.2017 și nr. 32/09.11.2018 emise de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești s-au stabilit tipurile de cauze ce revin în competența de soluționare pentru secția I Civilă, cât și pentru secția a II-a Civilă, în cazul acesteia din urma fiind reiterate tipurile de litigii enumerate de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Totodată, nu lipsit de relevanță este și faptul că judecata la fond s-a făcut în fața secției I Civile a Tribunalului Prahova, iar niciuna dintre părți nu a invocat necompetența materială funcțională a acestei secții.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.