ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 194/2020

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2020

Asupra recursului, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 23 iulie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând să se dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate în contractul de credit nr. x din 19.03.2008 și al actelor adiționale nr. x/31.08.2012, y/13.03.2013, z/27.02.2014 și 4/18.09.2014.

Totodată, s-a solicitat stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, precum și denominarea în moneda națională a plăților.

Prin sentința civilă nr. 1609 din 15 martie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin încheierea de ședință din 31 ianuarie 2017, dosarul a fost suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei C-186/16.

Prin decizia civilă nr. 1229/A din 29 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a constatat perimat apelul formulat de reclamanta A..

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că părțile aveau obligația de a urmări desfășurarea procesului și de a stărui în continuarea judecății după încetarea cauzei ce a condus la suspendare.

Instanța de apel a mai apreciat că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., întrucât redeschiderea judecății nu trebuia efectuată din oficiu, o asemenea obligație fiind reglementată doar în cazul prevăzut la art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Prin aceeași decizie, instanța de apel a constatat că măsura suspendării apelului până la soluționarea de către CJUE a cauzei C-186/16 a fost comunicată apelantei, iar hotărârea pronunțată în cauza C-186/16 a devenit publică chiar de la momentul pronunțării, respectiv 20.09.2017.

Instanța de apel a reținut că nu avea nicio obligație de repunere pe rol a unei cauze suspendate în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., partea având obligația de a urmări desfășurarea procesului și a stărui în continuarea judecății după încetarea cauzei ce a condus la suspendare. În această situație, până la pronunțarea CJUE în cauza C-186/16, cursul perimării a fost suspendat conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., iar ulterior pronunțării CJUE suspendarea a continuat mai mult de 6 luni, din lipsa stăruinței părților.

La 4 iunie 2018, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta fiind depus la instanța a cărei hotărâre se atacă.

În cuprinsul recursului, recurenta a precizat că nu a avut cunoștință de soluționarea cauzei C-186/16 de către CJUE, iar instanța de apel nu a revenit asupra suspendării, astfel încât se impune continuarea judecății, fiind incidente dispozițiile art. 418 alin. (3) din C. proc. civ.

În accepțiunea recurentei, suspendarea nu a fost dispusă ca sancțiune pentru reclamantă, pentru neîndeplinirea unor obligații solicitate de către instanță, ci s-a dispus din oficiu, deoarece judecarea litigiului depindea de soluționarea unei alte cauze.

De asemenea, recurenta subliniază că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 416 alin. (3) din C. proc. civ.

S-a învederat că potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (3) din C. proc. civ. "perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanța de apel".

Prin urmare, recurenta apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 423 din C. proc. civ.

În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului, schimbarea deciziei recurate, cu consecința respingerii excepției perimării și repunerii cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.

La 9 iulie 2018, intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la valoarea litigiului care se situează sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și dispozițiile deciziei nr. 52/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 15 ianuarie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți.

La 13 februarie 2019, intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, Înalta Curte constituită în completul de filtru a respins excepțiile inadmisibilității și nulității recursului invocate de intimata-pârâtă B. S.A., a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Prealabil, se impune a se arăta că recurenta critică interpretarea și aplicarea unor norme de procedură astfel încât recursul nu este întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8, ci pe art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii în nelucrare, din vina părții.

Potrivit dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ., " (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În raport cu dispozițiile legale anterior redate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului este urmarea culpei procesuale a părții.

În speță, se reține că prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2017, Curtea de Apel București a dispus, din oficiu, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei aflate în apel, până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, având ca obiect mai multe întrebări preliminare referitoare la interpretarea unor dispoziții ale Directivei 93/13.

Instanța de apel a apreciat, în considerentele încheierii sus-menționate, că deși existența unei cauze pe rolul unei instanțe internaționale nu este avută în vedere expres de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nu poate fi ignorat aspectul că o altă instanță națională (Curtea de Apel Oradea) a apreciat că normele invocate în respectiva cauză necesită interpretarea instanței europene.

Astfel, a considerat că normele a căror clarificare s-a solicitat prin formularea sesizării au relevanță în economia speței, fiind vorba de o directivă transpusă în legislația națională (Legea nr. 193/2000) și care constituie unul dintre temeiurile cererii de chemare în judecată formulate de recurenta-reclamantă.

Pe cale de consecință, instanța de apel a apreciat util a sista judecata din oficiu până când instanța europeană va formula un răspuns în cauza C-186/16 "Andriciuc și alții împotriva Băncii Românești S.A.", pentru a nu determina o interpretare diferită a normei juridice aplicabile unor situații juridice identice.

Potrivit textului art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a cauzelor, "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Totodată, art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede că suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Împrejurarea că instanța de apel a avut nelămuriri privind interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii Europene și a ales, ca mecanism procesual, suspendarea din oficiu a judecății cauzei până la soluționarea întrebărilor preliminare adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene de o altă curte de apel, în temeiul cazului de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., iar nu suspendarea de drept reglementată de art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., nu poate contura o culpă a reclamantului în lăsarea cauzei în nelucrare.

În situația în care instanța apreciază că este necesară suspendarea judecății în temeiul unui caz prevăzut de art. 413 din C. proc. civ., potrivit art. 418 alin. (1) coroborat cu art. 413 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de perimare este suspendat până la pronunțarea hotărârii definitive în cauza care a provocat suspendarea judecății.

Suspendarea cursului perimării potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, presupune ca perimarea să-și fi început cursul dintr-o cauză anterioară, ceea ce nu este cazul în speță.

Reclamanta nu avea calitatea de parte în litigiul în legătură cu care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată de Curtea de Apel Oradea (dosarul nr. x/2014) și care a determinat suspendarea judecății apelului, astfel încât nu i se putea imputa că nu ar fi formulat cerere de reluarea judecății, lipsind culpa procesuală, de esența sancțiunii perimării.

Corelând dispozițiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 415 C. proc. civ., ce reglementează regulile privind repunerea pe rol a cauzei, se constată că legiuitorul a reglementat în mod diferit, în funcție de felul suspendării, modul în care are loc reluarea judecății.

Atunci când suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reluarea judecății se face din oficiu, chiar și în lipsa unei cereri de repunere pe rol formulate de partea interesată, de îndată ce are loc pronunțarea hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Pentru identitate de rațiune, în același mod trebuie să se procedeze atunci când instanța de judecată, apelând la analogia legii, a asimilat o cerere de sesizare în vederea pronunțării hotărârii preliminare, aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, unei judecăți, în sensul avut în vedere de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., și a suspendat din oficiu judecata cauzei pe acest temei, în considerarea necesității interpretării și aplicării unitare a legislației U.E. și a caracterului obligatoriu al deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât în contextul analizat, corelativ suspendării din oficiu a cauzei, instanței de apel îi revenea obligația de a verifica dacă subzistau motivele avute în vedere la pronunțarea suspendării cauzei prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2017 și de a dispune reluarea judecății, nu erau îndeplinite cerințele prescrise de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. pentru aplicarea sancțiunii perimării apelului.

În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază întemeiate criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 și 497 din C. proc. civ., va admite recursul formulat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată a apelului reclamantei aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1229/A din 29 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2020.