ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2785/2019

Ședința publică din data de 24 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 17.03.2016, sub nr. x/2016, reclamanții Comuna Ideciu de Jos și Consiliul local al comunei Ideciu de Jos au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România de pe lângă Guvernul României și Parohia Evanghelică C.A. Ideciu de Jos, anularea Deciziei nr. 757/05.04.2006 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România privind retrocedarea imobilului compus din construcții și teren aferent situat în Comuna Ideciu de Jos, înscris în C.F. nr. x Ideciu de jos, nr. top x, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 140 din 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității contestației și, pe cale de consecință, a respins contestația formulată de reclamanții Comuna Ideciu de Jos, prin Primar, și Consiliul Local al Comunei Ideciu de Jos, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Parohia Evanghelica C.A., ca fiind tardivă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții Comuna Ideciu de Jos, prin Primar, și Consiliul Local al Comunei Ideciu de Jos au formulat recurs.

În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală fiind aplicabile motivele de casare prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat și la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, prima instanță a admis excepția tardivității invocată de cele două pârâte, soluție care este nelegală.

Recurenții susțin că au formulat acțiune în contencios administrativ împotriva Deciziei nr. 757/05.04.2006 a Comisiei Speciale de retrocedare, introdusă la data de 17 martie 2016.

De la început au susținut, consecvent, că deciziile pe acest subiect nu au fost comunicate în condiții procedurale. În luna decembrie 2015 s-a solicitat de la Comisia Specială comunicarea Deciziei 757/2006. După ce au fost comunicate, oficial, la data de 18 februarie 2016, s-a formulat plângere prealabilă la Comisia Specială de Retrocedare, înaintată prin corespondență poștală, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, la data de 17 martie 2016 a introdus la instanță cererea de chemare în judecată.

În opinia recurenților, prima instanță a reținut greșit că U.A.T. Ideciu de Jos a avut cunoștință de Decizia de restituire a Comisiei Speciale de Retrocedare din faptul că au existat contracte de închiriere pentru localul Căminului Cultural și că imobilul a fost înscris în cartea funciară pe numele Parohiei Evanghelice ca urmare a acestei decizii. Această situație de fapt nu poate înlocui procedura de comunicare a unui act administrativ. Comunicarea se verifică in terminis, pe procedura specifică, alte forme de publicitate sau de pretinsa aducere la cunoștință nu pot fi apreciate ca similare.

Pârâta a depus Borderoul care ar fi emis în anul 2006, din care rezultă că sunt corespondențe de trimis către mai mulți destinatari din mai multe localități din țară, vizați acolo, borderou ce aparține Comisiei.

Însă, esențial este să se facă dovada comunicării efective a actelor de procedură cum prevedea C. proc. civ. anterior, împrejurări pe care simpla prezentare a copiei borderoului nu este clarificatoare.

Recurenții susțin că trebuie să existe un proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, sau orice altă dovadă sub identificare și luare de semnătură din care să rezulte că partea a primit actul și că efectiv a știut de el în acest mod.

Dovada comunicării efective a actului de procedură revine autorității emitente, în speță Comisia Specială de Retrocedare, care nu s-a făcut.

În considerentele hotărârii se menționează că reclamanta Comuna Ideciu de Jos "trebuia să probeze că actele nu i-au fost predate, prezentând în acest sens propriul registru/condică de corespondențe" ceea ce este o apreciere nelegală.

Or, ar trebui să facem dovada unui fapt negativ ceea ce constituie o imposibilitate materială și este o argumentație care nu poate fi primită.

Faptul că U.A.T. Comuna Ideciu de Jos avea sau nu cunoștință de emiterea și comunicarea actului, trebuie să rezulte fără dubiu din probe și urmarea unui regim juridic legal, iar nu din simple analogii sau supoziții. Opozabilitatea unui act administrativ ca și o hotărâre judecătorească se face prin dovada aducerii sale la cunoștință prin mijloacele procedurale prevăzute de lege, adică prin dovadă după cerințele art. 89-90 din vechiul C. proc. civ. coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reieșind în esență că este obligatorie comunicarea în condiții procedurale a actului.

De asemenea, se precizează că odată ce s-a solicitat comunicarea deciziei și răspunsul dat la plângerea prealabilă rezultă că au fost respectate termenele legale raportat la data de 17.03.2016 când s-a formulat acțiunea în contencios administrativ la instanță.

În cauză este în discuție comunicarea unui act administrativ și dreptul de a fi atacat în condițiile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, deoarece devin aplicabile prevederile ari. 11 din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile Legii nr. 554/2004, instituie un regim derogatoriu de la regula generală privind termenele de atacare a actelor administrative.

Recurenții arată că au luat cunoștință de Decizia nr. 757/2006 când le-a fost comunicată la solicitarea lor, în luna decembrie 2015 după care au formulat plângerea prealabilă expediată la data de 16 februarie 2016.

În aceste condiții, recurenții apreciază că au fost în termenul legal de declanșare a procedurii în contencios administrativ și prin urmare excepția tardivității trebuia respinsă.

Intimatele Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Parohia Evanghelică C.A. Ideciu de Jos au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea formulată, recurenții-reclamanți Comuna Ideciu de Jos și Consiliul local al comunei Ideciu de Jos au solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România de pe lângă Guvernul României și Parohia Evanghelică C.A. Ideciu de Jos, anularea Deciziei nr. 757/05.04.2006 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România privind retrocedarea imobilului compus din construcții și teren aferent situat în Comuna Ideciu de Jos, înscris în C.F. nr. x Ideciu de jos, nr. top x; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că retrocedarea s-a dispus nelegal, aspect descoperit ulterior din documentarea care a fost făcută în această direcție întrucât imobilul situat în Comuna Ideciu se Jos - construcții și teren - înscris în C.F. nr. x al localității Ideciu de Jos, nr. top x, nu intră sub incidența art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Actul normativ are ca obiect imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult.

În opinia recurenților imobilul prevăzut în decizia de retrocedare contestată nu a aparținut la data de 6 martie 1945 cultului religios Biserica Evanghelică - Parohia Evanghelică Ideciu de Jos.

Prin recursul formulat recurenții-reclamanți susțin faptul că soluția Curții de Apel Târgu Mureș de admitere a excepției tardivității este nelegală, întrucât deciziile în cauza nu au fost comunicate la data emiterii acestora de către Comisia specială de retrocedare, ci au fost solicitate chiar de către recurenți în luna decembrie 2015. Ulterior, în luna martie 2015 recurenții au formulat acțiune in contencios administrativ.

Înalta Curte constată că potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deciziile Comisiei speciale de retrocedare se atacă în 30 de zile de la comunicare.

Decizia care face obiectul prezentului litigiu a fost comunicată Comunei Ideciu de Jos (deținătorul imobilului solicitat de către Parohia Evanghelică CA. Ideciu de Jos), în data de 7 aprilie 2006, conform Borderoului nr. 8/07.04.2006.

Prin adresa nr. x/14.11.2013, înregistrată la Secretariatul tehnic al C.S.R. cu nr. x/19.11.2013, Primăria comunei Ideciu de Jos a solicitat, în fotocopie, documentația care a stat la baza emiterii deciziei menționate anterior, deoarece, a precizat aceasta, intenționează să promoveze o acțiune în justiție pentru constatarea nulității absolute a deciziilor menționate anterior, întrucât deține dovezi că beneficiarii retrocedării nu erau îndreptățiți la aceasta, deoarece nu au fost deposedați abuziv în intervalul de timp 06.03.1945-22,12.1989, fiind expropriați în anul 1922.

Ca răspuns la adresa menționată anterior, Secretariatul tehnic al C.S.R. a transmis Primăriei comunei Ideciu de Jos, în fotocopie, documentația solicitată.

Prin adresa nr. x/08.02.2016, înregistrată la Secretariatul tehnic al C.S.R. cu nr. x/12.02.2016, Primăria comunei Ideciu de Jos și Consiliul Local al comunei Ideciu au înaintat o plângere prealabilă prin care au solicitat revocarea Deciziei nr. 757/05.04.2006, emisă de către Comisia specială de retrocedare.

Prin adresa nr. 52l/C/15.03.2016, Secretariatul tehnic al C.S.R. a formulat și transmis un răspuns Primăriei comunei Ideciu de Jos și Consiliului Local al comunei Ideciu, prin care a precizat că, potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, actele administrative pot fi revocate de către emitent doar în măsura în care nu au intrat în circuitul civil si nu au produs efecte juridice.

În ceea ce privește decizia a cărei revocare s-a solicitat, potrivit cărții funciare nr. x a localității Ideciu de Jos aceasta a intrat în circuitul civil prin înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor restituite (CI și C3) în favoarea beneficiarului retrocedării -Parohia Evanghelică CA. Ideciu de Jos. În ceea ce privește construcția evidențiată în cartea funciară cu C2, aceasta este în proprietatea Consiliului Local Ideciu de Jos.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii;

b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut la alin. (2);

c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării Ia cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere.

Astfel, aceste dispoziții stabilesc un termen limită de introducere a acțiunii în contencios administrativ de 1 an, care curge de la data luării la cunoștință a actului administrativ individual atacat.

Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat corect faptul că este neîntemeiată afirmația recurenților că termenul să formuleze acțiunea nu a început să curgă sau că necomunicarea îi îndreptățea să formuleze acțiunea oricând, întrucât o astfel de constatare ar înfrânge atât prevederile legale menționate, cât și efectele principiului securității raporturilor juridice care se impune a fi respectat și care nu permite ca un drept real constituit în favoarea unei persoane în baza unui act administrativ, devenit opozabil erga omnes, să poată fi pus în discuție oricând.

Instanța de fond a apreciat corect faptul că, la data de 14.11.2013, Comuna Ideciu de Jos avea cunoștință de documentația care a stat la baza emiterii deciziei în cauză de către Comisia specială de retrocedare.

Mai mult decât atât, Procesul-verbal de edificare a construcțiilor încheiat la data de 12.07.2007, semnat de Primarul și Secretarul comunei Ideciu de Jos, cuprindea și mențiunea "Prin prezenta se declară că Decizia nr. 757/05.04.2006 nu a fost atacată și nu se află niciun litigiu pe rol la instanțele de judecată".

Totodată, instanța de fond a reținut corect faptul că reclamanta Comuna Ideciu de Jos nu a făcut dovada că prin corespondența cu numărul x/07.04.2006 ar fi primit un alt act decât cel care formează obiectul prezentei cauze, iar prin adresa nr. x/14.11.2013 Primăria comunei Ideciu a solicitat documentația care a stat la baza emiterii deciziei în cauză.

Deși recurenții susțin că decizia în cauză nu a fost comunicată Comunei Ideciu în data de 7 aprilie 2006 (conform Borderoului nr. 8/07.04.2006), prin adresa nr. x/14.11.2013 chiar aceștia recunosc că în cursul anului 2013 au luat la cunoștință de documentația care a stat la baza emiterii acestei decizii.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți Consiliul Local al Comunei Ideciu de Jos și Comuna Ideciu de Jos împotriva sentinței nr. 140 din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2019.