ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2528/2019

Ședința publică din data de 15 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale, potrivit art. 210 și urm. Codul de procedură fiscală, în termen de 10 zile de la pronunțare; obligarea pârâtelor la plata de penalități, în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță, în temeiul art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a formulat contestație fiscală împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală cu privire la suma de 20.627.489 RON, ce a fost înregistrată la ANAF sub nr. x/9.11.2015, contestație ce nu a fost soluționată în termenul de 45 de zile, prev. de art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Prin sentința civilă nr. 1552 din 10 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală Pentru Contribuabilii Mijlocii și s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă în consecință.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația fiscală formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/6.10.2015 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/6.10.2015 de către Administrația Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii, contestație înregistrată inițial la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București sub nr. x/9.11.2015 și înaintată pârâtei spre competentă soluționare sub nr. A-SPL 2554/7.12.2015, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea penalităților de întârziere în cuantum de 500 RON pe zi de întârziere după această dată.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 1552 din 10 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată.

În esență, s-a arătat că dispozițiile art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 reglementează un termen de recomandare, legea neinstituind o sancțiune față de depășirea acestuia.

Cu privire la dispoziția de aplicare a penalităților în cuantum de 500 de RON pentru fiecare zi de întârziere, s-a arătat că acestea pot fi acordate doar în procedura prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, s-a arătat că nu sunt datorate cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță.

3.2. Prin precizările înregistrate la dosarul instanței de recurs, recurenta - pârâtă a invocat lipsa de obiect a acțiunii în raport de emiterea Deciziei nr. 176/25.07.2016 prin care s-a soluționat contestația administrativă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 iulie 2016, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin notele scrise depuse la data de 23 aprilie 2019, s-a solicitat a se constata că recursul a rămas fără obiect, în raport de emiterea Deciziei nr. 176/25.07.2016.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat de pârâtă, îl va respinge ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează:

În fapt, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/6.10.2015 și Deciziei de impunere nr. x/6.10.2015, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina societății în cuantum total de 20.627.489 RON.

Reclamanta a formulat contestație fiscală împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală, contestație înregistrată la ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii sub nr. x/9.11.2015.

Ulterior, această contestație a fost transmisă spre competentă soluționare Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor unde a fost înregistrată sub nr. A-SPL 2554/7.12.2015.

Împotriva refuzului nejustificat de soluționare a contestației în termenul prevăzut de art. 70 Codul de procedură fiscală, reclamanta a promovat prezenta acțiune în contencios administrativ.

La dosarul de recurs, s-a depus decizia nr. 176 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la data de 25 iulie 2017, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/6.10.2015.

Condiția interesului în exercitarea și susținerea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile "interesate".

Recurenta nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală, ci mai este necesar ca aceasta să justifice un interes în exercitarea și susținerea căii de atac împotriva hotărârii judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Astfel fiind, Înalta Curte a constatat raportat la precizările și la înscrisul depus în fața instanței de recurs de către intimata - reclamantă, că a fost emisă decizia de soluționare a contestației, ceea ce înseamnă o punere în executare a hotărârii pronunțate în fond, înainte de data de la care, conform aceleiași hotărâri, ar fi putut fi aplicată sancțiunea penalităților de întârziere în executarea obligației.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes, având în vedere poziția pârâtei care a înțeles să dea curs solicitării reclamantei și să soluționeze contestația fiscală (obiectul prezentei acțiuni).

Temeiul de drept al soluției pronunțate:

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestaților împotriva sentinței civile nr. 1552 din 10 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.