ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1245/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 214 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010 au fost constatate nule recursurile declarate de recurenții-reclamanți A. și B. și de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ A AEROPORTURILOR BUCUREȘTI S.A. împotriva deciziei civile nr. 1222 din 28 iunie 2019, pronunțate Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Pentru a decide astfel, s-a reținut, cu privire la recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B., că deși aceștia au indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă, s-a reținut că aceasta a evocat prin memoriul de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor formulate nefiind încadrate în motivele menționate în cererea de recurs, acestea fiind indicate pur formal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la 28 februarie 2020, contestatorii B. și A. au formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza finală C. proc. civ. de la 1865, precizând că motivele acesteia vor fi detaliate pe larg, după redactarea deciziei atacate.

În acest sens, prin notele de ședință depuse la 20 mai 2020, contestatorii apreciază contestația în anulare a fi depusă în termenul procedural impus de art. 319 alin. (1) teza I C. proc. civ. de la 1865.

Prin cererile înregistrate pe rolul Înaltei Curți la 28 mai 2020, 10 iunie 2020 și 20 iunie 2020, contestatorii au solicitat comunicarea deciziei contestate, motivele contestației în anulare fiind depuse la 29 iunie 2020.

În motivarea contestației în anulare, contestatorii au solicitat admiterea contestației în anulare și rejudecarea recursului, având în vedere că decizia criticată vizează omisiunea instanței de recurs de a analiza motivele de recurs referitoare la analizarea aspectelor de nelegalitate vizând încălcarea și aplicarea greșita de către Cartea de Apel București a prevederilor Anexei 14 ICAO (implementata pe plan național prin Ordinul MT nr. 166/2005, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 347/25.04.2005 privind aprobarea Reglementarii tehnice Ghid pentru proiectarea planurilor generate de aerodromuri, Indicativ GP 108-04/15.02.2005 ("OMT 166/2005" în vigoare și în prezent), cu efect direct privind culpa părților implicate in accidentul aviatic.

În acest context, contestatorii apreciază că se impune admiterea prezentei contestații în anulare sub aspectul omisiunii instanței de recurs de a analiza motivul de nelegalitate impus de interpretarea și aplicarea greșită a normelor tehnice de drept material prevăzute de Anexa 14 ICAO (preluate integral prin Capitolul IX din Anexa la OMT 166/2005).

De asemenea, se critică omisiune instanței de recurs a analiza motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. de la 1865 - când instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut (s-a solicitat la fond valoarea constând in deprecierea avionului ca urmare a accidentului, calculată la data punerii sale în funcțiune, respectiv la 22 februarie 2008, iar instanța de apel are în vedere deprecierea avionului la nivelul anului 2014, data depunerii răspunsului la obiecțiunile formulate față de raportul de expertiză, această dată fiind contestată de părțile reclamante, nefiind solicitată sau indicată în obiectivul expertizei aviatice și a fost stabilită în mod aleatoriu, fără aplicarea regulilor privind inflația la suma stabilită inițial, la nivelul anului 2008).

Prin urmare, contestatorii apreciază admisibil și acest motiv al contestației în anulare, întrucât instanța de recurs omite, din analiza sa, aspectele de nelegalitate ale deciziei Curții de Apel București, generate de acordarea a ceea ce nu s-a cerut, ca urmare a încălcării principiului disponibilității procesului civil.

În acest sens, se arată că sumele stabilite de Curtea de Apel București încalcă nu numai principiul disponibilității procesului civil, ci și regulile imperative ale termenului de prescripție generală.

Examinând excepția tardivității contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Astfel, sancțiunea decăderii pentru exercitarea căii de atac cu depășirea termenului legal nu va fi aplicată dacă partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite calea de atac în termenul legal.

Prin raportare la acest text de lege, se reține că, cererii de comunicare a deciziei atacate, formulată de constatatori la data de 28 mai 2020, i s-a dat curs în aceeași zi, având în vedere că acestora li s-a comunicat prin e-mail-ul aflat la fila x, decizia nr. 214 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

În cauză, constatatorii au continuat să formuleze cereri de comunicare a deciziei atacate, la data de 10 iunie 2020 și 20 iunie 2020, deși acestora li s-a comunicat decizia în vederea depunerii motivelor contestației în anulare, iar la termenul de judecată din 21 mai 2020, cauza a fost amânată tocmai pentru a da posibilitate acestora să ia cunoștință de conținutul deciziei atacate și să depună motivele contestației în anulare.

Așadar, susținerile contestatorilor formulate în cadrul notelor de ședință depuse la 1 iulie 2020, fila x, în sensul că decizia atacată a fost comunicată la data de 11 iunie 2020, astfel că, depunerea motivelor contestației în anulare la data de 29 iunie 2020 s-a făcut în termenul procedural de 15 zile calculate de la comunicării deciziei a cărei anulare se solicită, se constată că nu pot fi primite.

Examinând excepția tardivității contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, "contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în tot timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".

Prin raportare la acest text de lege, Înalta Curte reține că, prin cererea formulată la data de 28 mai 2020, contestatorii au solicitat comunicarea deciziei atacate.

Or, solicitarea de către contestatori privind comunicarea deciziei contestate implică luarea ei la cunoștință și face să curgă termenul de 15 zile în care contestația poate fi introdusă.

Ca atare, contestatorii a luat cunoștință de decizia atacată pe calea contestației în anulare cel mai târziu la data comunicării deciziei atacate, respectiv la 28 mai 2020.

De asemenea, susținerea contestatorilor, potrivit căreia, decizia atacată nu era motivată, se constată că este eronată, având în vedere că decizia a fost redactată și introdusă, la data de 19 mai 2020, în sistemul Ecris pentru a putea fi vizualizată de cei interesați.

Această împrejurarea este irelevantă momentului de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru formularea contestației în anulare, de vreme ce decizia respectivă nu este supusă comunicării, fiind o hotărâre irevocabilă, conform art. 328 alin. (1), raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. din 1865.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 a început să curgă la data comunicării deciziei atacate, respectiv la 28 mai 2020.

Fiind un termen stabilit pe zile, devin aplicabile dispozițiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, conform cărora, "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".

Având în vedere că termenul de 15 zile a început să curgă la 28 mai 2020, rezultă că acest termen s-ar fi împlinit la 13 iunie 2020.

Dat fiind că această din urmă dată corespunde unei zile nelucrătoare (sâmbătă), rezultă că termenul s-a prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare care a urmat, respectiv 15 iunie 2020, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ. din 1865.

Prin urmare, ultima zi în care contestatorii puteau formula contestația în anulare a fost la 15 iunie 2020.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că formularea contestației în anulare la 29 iunie 2020, conform mențiunii de înregistrare a contestației de la dosarul nr. x/2020, s-a făcut cu nerespectarea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. din 1865.

Or, nerespectarea termenului anterior evocat a atras decăderea părții din dreptul de a exercita calea de retractare a contestației în anulare.

Totodată, se reține că nu s-a făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința contestatorilor care să-i fi împiedicat să exercite calea de atac în termenul legal, astfel cum impune art. 103 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 103 alin. (1), raportat la art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 214 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ AEROPORTURI BUCUREȘTI S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității contestației în anulare.

Respinge ca tardiv formulată contestația în anulare promovată de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 214 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ AEROPORTURI BUCUREȘTI S.A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2020.