ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Prin cererea înregistrată la 17 iunie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2009, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu Societatea Națională Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu S.A. și Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian - C. R.A. și cu angajații celor două pârâte, care, la 14 iunie 2006, îndeplineau calitatea de controlor trafic aerian angajat al pârâtei C. și cu angajatul "Aeroportului Băneasa", care răspundea de semnalizarea lucrărilor efectuate pe pistă:

- să fie obligați pârâții persoane fizice, în solidar cu Aeroportul Băneasa și C., la plata către reclamante a sumei 3.288.916 EUR, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a avarierii aeronavei Learjet 60 în accidentul de la 14 iunie 2006;

- să fie obligați pârâții, în solidar cu pârâtele Aeroportul Băneasa si C., la plata dobânzii legale calculată la debitul principal datorat, începând cu data sesizării instanței și până la momentul plății efective;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Pârâta Societatea Națională Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu S.A. a depus întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepțiile necompetenței funcționale a secției a V-a Civile a Tribunalului București, prematurității și prescripției dreptului material la acțiune.

Pârâta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian - C. R.A. a depus întâmpinare, solicitând să se dispună: în principal: a) admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei B. și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, admiterea excepției prematurității cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, respingerea cererii ca prematur formulată, iar, în subsidiar: a) respingerea solicitării reclamantelor de a obliga C. să furnizeze informații referitoare la identitatea controlorilor de trafic; urmând ca, pe fondul cauzei, cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 14 decembrie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către secția a VI-a Civilă a aceluiași tribunal. Pe rolul secției a VI-a Civile a Tribunalului București, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2010.

Prin încheierea din 10 mai 2010 instanța a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtelor să indice numele angajaților lor, pentru considerentele expuse în această încheiere, iar la 31 mai 2010, reclamantele și-au restrâns cererea la judecata în contradictoriu cu pârâtele persoane juridice.

La termenul de la 31 mai 2010, a fost respinsă excepția prematurității, nu a mai fost susținută excepția prescripției, iar în privința excepției lipsei calității procesuale active, s-a prorogat discutarea acesteia după administrarea probelor.

În ședința de la 30 iunie 2014, instanța a luat act de transmiterea calității procesuale active a reclamantei B. către D..

Prin sentința civilă nr. 5048 din 20 octombrie 2014, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active ca nefondată. A admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumelor de 703.798,66 euro către reclamanta A., respectiv de 1.369.438,66 euro către reclamanta D., cu titlu de contravaloare prejudiciu, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data sesizării instanței (12 iunie 2009) și până la data plății efective. A obligat pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, astfel: 42.220,02 RON către reclamanta A., respectiv 70.452,27 RON și 5.236,99 euro către reclamanta D..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele A. și D., precum și pârâtele Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian - C. R.A. (C.) și Compania Națională Aeroporturi București S.A.

Reclamanta A. a precizat în cererea de apel că la 10 noiembrie 2014 a cesionat drepturile litigioase către S.C. E. S.R.L., această entitate preluând și drepturile și obligațiile procedurale din dosarul de față.

Prin decizia nr. 228 din 6 februarie 2019, instanța a luat act de tranzacția încheiată între reclamantele D. și E. S.R.L. și pârâtă Regia Autonoma Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian - C. R.A. La 16 octombrie 2018, S.C. E. S.R.L. a cesionat drepturile litigioase către F., acesta preluând și drepturile și obligațiile procedurale din dosarul de față.

Prin decizia civilă nr. 1222 din 28 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de D. și de F., a admis apelul promovat de Compania Națională Aeroporturi București, a schimbat, în parte, sentința civilă atacată, în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată. A obligat pârâta Compania Națională Aeroporturi București la plata către reclamanta D. a sumei de 586.872,94 euro, cu titlu de prejudiciu, constând în cheltuielile efectuate de reclamantă pe durata imposibilității de utilizare a aeronavei, precum și la plata către F. a sumei de 51.867,40 Euro, cu titlu de prejudiciu, constând în pierderea de valoare a aeronavei, a menținut restul dispozițiilor sentinței civile atacate, a admis, în parte, cererea pârâtei Compania Națională Aeroporturi București de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate și a dispus obligarea, în solidar, a acestora la plata către pârâtă a sumei de 21.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în faza apelului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs D. și F., precum și Compania Națională Aeroporturi București (CNAB).

Prin decizia nr. 214 din 29 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010, s-au constatat nule recursurile declarate de recurenții-reclamanți D. și F. și de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ A AEROPORTURILOR BUCUREȘTI S.A. împotriva deciziei civile nr. 1222 din 28 iunie 2019, pronunțate Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și sentinței civile nr. 5048 din 20 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

În argumentarea soluției pronunțate, Înalta Curte a reținut, în esență, că recurenții-reclamanți au indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., însă din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

S-a arătat că recurenții-reclamanți nu au înțeles să încadreze criticile formulate în motivele menționate în memoriul de recurs.

Deși, s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că instanța de apel ar fi acordat altceva decât s-a cerut în ceea ce privește data în raport de care se stabilește scăderea valorii de piață a aeronavei.

Instanța de recurs a reținut că prin criticile subsumate acestui motiv recurenții-reclamanți tind tot la o reanalizare a probatoriului administrat în cauză, exprimându-și nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a înțeles să dea eficiență probelor și în care a stabilit cuantumul despăgubirii cuvenite pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamante ca urmare a scăderii valorii de piață a aeronavei în urma accidentului aviatic.

S-a constatat că recurenții-reclamanți au supus analizei critici ce se referă exclusiv la suma pe care instanța de apel a acordat-o recurentului-reclamant F. pentru a acoperi valoarea prejudiciului suferit de acesta ca urmare a scăderii valorii comerciale a aeronavei, astfel cum acesta a solicitat, în condițiile în care instanța de apel a stabilit valoarea acestui prejudiciu în baza unui raport de expertiză tehnică judiciară, raport care a luat în calcul mai multe scenarii, în concordanță cu obiectivele încuviințate de instanță și în considerarea principiului reparării integrale a prejudiciului.

Ca urmare, s-a concluzionat în sensul că o astfel de critică nu se încadrează în niciuna din tezele art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a reținut că a fost indicat formal în finalul memoriului de recurs, fără ca recurenții-reclamanți să precizeze care anume parte a deciziei instanței de apel este nemotivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au invocat faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii rezultând din aprecierea eronată în principal a prevederilor Anexei 14 ICAO.

Astfel, au considerat că această anexă reprezintă o normă de drept material, însă au dezvoltat critici ce vizează distribuirea procentelor de culpă între părțile implicate în accidentul aviatic de la 14 iunie 2006, susținându-se că instanța de apel a apreciat, în mod greșit, probele administrate în cauză, cu referire la raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul aviatic, obiecțiunile formulate de părți cu privire la acesta, raportul final de investigație tehnică al CIAS și obiecțiunile părților față de acest raport.

S-a constatat că se pune în discuție, în realitate, modul în care instanța de apel s-a raportat la probatoriul cauzei, a stabilit gradul de vinovăție a părților implicate în accident și a cuantificat prejudiciul produs.

Totodată, instanța învestită cu soluționarea recursului a reținut că din petitul cererii de recurs rezultă cu claritate împrejurarea că recurenții-reclamanți urmăresc modificarea procentului de culpă al recurentei-pârâte, omologarea unei alte variante a raportului de expertiză tehnică aviatică, cu consecința modificării sumelor acordate ca daune-interese, solicitând, în mod eronat, ca instanța de recurs să intre pe tărâm probator și să reconsidere aspecte de fapt, în condițiile în care recursul vizează exclusiv aspecte de legalitate.

Cu privire la recursul declarat de către recurenta-pârâtă, Înalta Curte a constatat că din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de art. 304 pct. 6, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., motive de nelegalitate indicate expres prin cererea de recurs.

Înalta Curte a reținut că recurenta-pârâtă a formulat numai critici referitoare la decizia instanței de apel, deși, aceasta consideră că sunt nelegale și celelalte hotărâri pronunțate în cauză.

Din lecturarea cererii de recurs a rezultat că motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. a fost indicat pur formal și că recurenta-pârâtă a precizat ca temei juridic și art. 304 pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta care este actul juridic ce a fost interpretat greșit de către instanță.

Așadar, s-a constatat că motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probatoriul administrat și concluziile instanței de apel.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de recurs a observat că, în aparență, susținerile recurentei-pârâte tind să demonstreze încălcarea dispozițiilor legale de drept material referitoare la răspunderea civilă delictuală în cadrul special al reglementărilor din domeniul aviației.

În realitate, autoarea căii de atac a reiterat aspecte de netemeinicie care repun în discuție calitatea de parte în raportul juridic delictual, neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale din perspectiva recurentei-pârâte și caracterul licit al acțiunilor sale, raportate la aspecte de fapt, fără a se demonstra încălcarea vreunui text legal.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o rejudecare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțate în apel. Simpla nemulțumire a părților față de soluțiile pronunțate, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. de la 1865, nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursurilor, neinvocarea unor veritabile motive de recurs fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Împotriva deciziei nr. 214/29.01.2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, au formulat cerere de revizuire revizuenții F. și D., în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține următoarele:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 prevede că pot fi atacate cu revizuire hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, pentru motivele prevăzute expres și limitativ la pct. 1-10 din același articol.

Textul de lege anterior evocat stabilește condițiile de admisibilitate ale revizuirii, indicând hotărârile care pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.

În privința hotărârilor date de o instanță de recurs este instituită condiția de admisibilitate a revizuirii, constând în evocarea fondului, care implică fie stabilirea unei alte situații juridice decât cea reținută în fazele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la situația de fapt stabilită de instanțele devolutive.

În oricare din aceste ipoteze, evocarea fondului presupune ca instanța de recurs să fi dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dată de instanța inferioară.

Așadar, nu pot forma obiectul revizuirii hotărârile prin care calea de atac nu a fost soluționată prin evocarea fondului.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că prin decizia nr. 214/29.01.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ce face obiectul cererii de revizuire, s-au constatat nule recursurile declarate de recurenții-reclamanți D. și F. și de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ A AEROPORTURILOR BUCUREȘTI S.A. împotriva deciziei civile nr. 1222 din 28 iunie 2019, pronunțate Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a sentinței civile nr. 5048 din 20 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Cum decizia de constatare a nulității recursurilor nu se circumscrie hotărârilor care evocă fondul rezultă că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate impusă de art. 322 C. proc. civ. de la 1865.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții F. și D. împotriva deciziei nr. 214/29.01.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții F. și D. împotriva deciziei nr. 214/29.01.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iulie 2020.