ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală petentul A.F. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7018/105/2007 al Curții de Apel Ploiești, motivând că la această instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, datorită interesului deosebit manifestat de procurorul C.J.V. în ce privește soluționarea dosarului său, procuror ce domiciliază în Câmpina și unde și-a desfășurat activitatea o perioadă de timp, în calitate de prim procuror, precum și influența deosebită pe care o are acesta în județul Prahova. A mai arătat că procurorul J.C.
și-a însușit un exemplar după rechizitoriul întocmit în privința sa, exemplar pe care l-a depus într-unul din dosarele civile în care se judecă cu petentul. Mai mult, începerea urmăririi penale în dosarul ce îl privește s-a făcut tot cu ajutorul acestui procuror, care, deși nu avea nicio legătură cu cauza sau cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina. Petentul a arătat că a formulat sesizări și plângeri față de fapta săvârșită de acesta, însă toate au fost respinse, cu motivări care mai de care mai bizare. Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției. Din informarea transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că prin Rechizitoriul nr. 182/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului A.F.
pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la înșelăciune, fals în declarații și uz de fals, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 292 C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. În ce privește motivele invocate în cererea de strămutare, s-a apreciat că susținerile petentului nu reprezintă temeiuri de strămutare a judecării cauzei, atâta vreme cât nu s-a dovedit că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice. Examinând cererea formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.
La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată cererea formulată de petentul A.F. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7018/105/2007 al Curții de Apel Ploiești. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.