ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.05.2013

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
23.05.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală petentul A.F. a

solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr.

7018/105/2007 al Curții de Apel Ploiești, motivând că la această instanță nu va

avea loc o judecată dreaptă și imparțială, datorită interesului deosebit

manifestat de procurorul C.J.V. în ce privește soluționarea dosarului său,

procuror ce domiciliază în Câmpina și unde și-a desfășurat activitatea o

perioadă de timp, în calitate de prim procuror, precum și influența deosebită

pe care o are acesta în județul Prahova.

A mai arătat că

procurorul J.C. și-a însușit un exemplar după rechizitoriul întocmit în

privința sa, exemplar pe care l-a depus într-unul din dosarele civile în care

se judecă cu petentul.

Mai mult, începerea

urmăririi penale în dosarul ce îl privește s-a făcut tot cu ajutorul acestui

procuror, care, deși nu avea nicio legătură cu cauza sau cu Parchetul de pe

lângă Judecătoria Câmpina. Petentul a arătat că a formulat sesizări și plângeri

față de fapta săvârșită de acesta, însă toate au fost respinse, cu motivări

care mai de care mai bizare.

Potrivit art. 57 C.

proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.

Din informarea

transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că prin Rechizitoriul nr.

182/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

DIICOT s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată, printre alții, a inculpatului A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor

de instigare la înșelăciune, fals în declarații și uz de fals, prev. de art. 25

art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C.

pen.

În ce privește

motivele invocate în cererea de strămutare, s-a apreciat că susținerile

petentului nu reprezintă temeiuri de strămutare a judecării cauzei, atâta vreme

cât nu s-a dovedit că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită

datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când

există pericolul de tulburare a ordinii publice.

Examinând cererea

formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una

dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului

și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele

expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

Respinge ca nefondată

cererea formulată de petentul A.F. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului nr. 7018/105/2007 al Curții de Apel Ploiești.

Obligă petentul la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2009
385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționara P.M. este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, petiționara P.M. a solicitat efectuare
ÎCCJ 2006-07-12
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5646/2006
547/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, iar procurorul T.L., în calitate de prim procuror al parchetului a respins plângerile formulate de petenta C.M. împotriva modului de soluționare a celor trei dosare penale. Din cerc
ÎCCJ 2008-11-12
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3669/2008
chet i-au fost respinse. A mai susținut că procurorul care a soluționat dosarul de urmărire penală nr. 1929/P/2006 a fost promovat. În dovedirea temeiniciei plângerii, petentul a solicitat atașarea dosarului de urmărire penală nr. 1518/P/20
ÎCCJ 2009-04-30
0,93
ÎCCJ, Secția penală
ționare unui alt magistrat procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția nr. 404/P/2007 din 6 august 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul M.A.C. sub aspectul săvârșirii infra
ÎCCJ 2008-06-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală
te sunt legale și temeinice. Prin rezoluția nr. 7333/2933/2007 din 6 iunie 2007 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca nefond
Sursă