ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
strămutare de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală petentul A.F. a
solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr.
7018/105/2007 al Curții de Apel Ploiești, motivând că la această instanță nu va
avea loc o judecată dreaptă și imparțială, datorită interesului deosebit
manifestat de procurorul C.J.V. în ce privește soluționarea dosarului său,
procuror ce domiciliază în Câmpina și unde și-a desfășurat activitatea o
perioadă de timp, în calitate de prim procuror, precum și influența deosebită
pe care o are acesta în județul Prahova.
A mai arătat că
procurorul J.C. și-a însușit un exemplar după rechizitoriul întocmit în
privința sa, exemplar pe care l-a depus într-unul din dosarele civile în care
se judecă cu petentul.
Mai mult, începerea
urmăririi penale în dosarul ce îl privește s-a făcut tot cu ajutorul acestui
procuror, care, deși nu avea nicio legătură cu cauza sau cu Parchetul de pe
lângă Judecătoria Câmpina. Petentul a arătat că a formulat sesizări și plângeri
față de fapta săvârșită de acesta, însă toate au fost respinse, cu motivări
care mai de care mai bizare.
Potrivit art. 57 C.
proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.
Din informarea
transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că prin Rechizitoriul nr.
182/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
DIICOT s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în
judecată, printre alții, a inculpatului A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor
de instigare la înșelăciune, fals în declarații și uz de fals, prev. de art. 25
C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 292 C. pen. și
art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C.
pen.
În ce privește
motivele invocate în cererea de strămutare, s-a apreciat că susținerile
petentului nu reprezintă temeiuri de strămutare a judecării cauzei, atâta vreme
cât nu s-a dovedit că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită
datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când
există pericolul de tulburare a ordinii publice.
Examinând cererea
formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 55
alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea
unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în
cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită
împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există
pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin
până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții
judiciari sau grefierii instanței.
În cauză, nici una
dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri
de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din
perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din
perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de
strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,
unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului
și justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a
hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele
au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței
europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de față,
Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele
expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca nefondată
cererea formulată de petentul A.F. pentru strămutarea judecării cauzei ce
formează obiectul Dosarului nr. 7018/105/2007 al Curții de Apel Ploiești.
Obligă petentul la
plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 23 mai 2013.
Procesat de GGC - LM