ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
strămutare de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția penală, petentul G.E.G. a solicitat strămutarea
judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5245/105/2012 al Tribunalul
Prahova, motivând că la această instanță se constată existența unei lipse de
obiectivitate, de imparțialitate împotriva sa, datorită influenței, temerii sau
presiunii ori a altor circumstanțe identice ca natură, exercitată pe fondul
climatului în care se desfășoară procesul penal.
A mai precizat că,
modul injust și inechitabil în care i-au fost soluționate cererile sale de
către judecătorii Tribunalului Prahova, în raport de cererile celorlalți
inculpați, cu o situație juridică identică, dovedește cu prisosință poziția lor
părtinitoare și creează premizele unui abuz de drept procesual din partea
instanței.
Potrivit art. 57 C.
proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Ploiești.
În informarea
transmisă, Curtea de Apel Ploiești, după ce prezintă parcursul dosarului, arată
că susținerile petentului nu reprezintă temeiuri de strămutare, atâta vreme cât
nu s-a dovedit că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită
împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există
pericolul de tulburare a ordinii publice, ori când una dintre părți are o rudă
sau un afin până la gradul patru, inclusiv, printre judecători sau procurori,
asistenți judiciari sau grefierii instanțelor, apreciindu-se că la instanțele
din județul Prahova sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca această cauză
să se soluționeze cu respectarea tuturor drepturilor procesuale.
Potrivit art. 55
alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea
unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în
cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită
împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există
pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin
până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții
judiciari sau grefierii instanței.
Verificând actele
dosarului și susținerile petentului, Înalta Curte constată că în cauză nu
există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în
sensul dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.
Remediul procesual al
strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal,
există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și
imparțialității judecătorilor unei instanțe.
În cazul unei cereri
de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din
perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din
perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de
strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,
unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului
și justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a
hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele
au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței
europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de față,
Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen.,
analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei
strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub
semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor acestei
instanțe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în
sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și
apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Drept urmare, conform
art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de
strămutare formulată de petent.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, cererea formulată de petentul G.E.G. pentru strămutarea judecării
cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5245/105/2012 al Tribunalul Prahova.
Obligă petentul la
plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100
lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi, 31 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - GV