ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 909/2020

Ședința publică din data de 20 mai 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Curții de Apel Tîrgu Mureș, declinată ulterior în favoarea Înaltei Curți de Casașie și Justiție, urmare a recalificării de către petenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita a căii de atac exercitate, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 183/R din data de 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, apreciind ca fiind potrivnică deciziei civile nr. 195 R din data de 05 septembrie 2019, pronunțată de aceiași curte de apel, în dosarul nr. x/2017.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita a susținut că instanța curții de apel, prin pronunțarea deciziei civile nr. 183R din 20 iunie 2019, a făcut o greșită aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente, a omis să analizeze cerința esențială referitoare la respectarea restricțiilor de prescriere a unor medicamente, cuprinse în Protocoalele terapeutice ale comisiilor de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății, astfel cum aceasta a fost elaborată și aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, preluat prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății Publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008, potrivit cărora prescriptori în cazul medicamentelor care constituie obiectul ordinului în discuție, pot fi numai medicii diabetologi, psihiatri, neurologi sau geriatri, iar nu medici de medicină generală, cum este cazul în speță.

Ca atare, prejudiciul solicitat este reprezentat de contravaloarea medicamentelor prescrise de intimatul-pârât, fără respectarea protocoalelor terapeutice, iar instanța de recurs, în mod greșit a reținut că revizuenta nu este îndreptățită la recuperarea prejudiciului reclamat.

Or, în atare situație, în opinia revizuentei, decizia civilă nr. 183/R din 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, în dosarul nr. x/2017, contravine soluției pronunțate de aceeași curte de apel, prin decizia civilă nr. 195 R din 05.09.2019, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins recursul, declarat de pârâtul A., într-o speță similară, cu aceleași părți, ceea ce atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La termenul din 20 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cu privire la care reține următoarele:

Conform prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Reiese că revizuirea privește anularea unor hotărâri judecătorești ce au fost pronunțate ulterior, cu nesocotirea celor statuate anterior, prin hotărâri judecătorești definitive.

Una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru contradicție de hotărâri presupune ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces sau, deși invocată în cel de-al doilea proces, instanța să nu se fi pronunțat cu privire la acest aspect.

Așadar, calea de atac a revizuirii, întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizează întotdeauna a doua hotărâre judecătorească, pronunțată, din punct de vedere cronologic, ulterior primei hotărâri judecătorești, cu nesocotirea autorității de lucru judecat a acesteia din urmă.

În speța de față, revizuenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita a solicitat, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 183/R din data de 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, ca fiind contradictorie deciziei civile nr. 195 R din 05.09.2019, pronunțate, ulterior, în dosarul nr. x/2017, de aceeași curte de apel.

Din analiza conținutului celor două hotărâri judecătorești pretins a fi contradictorii, se constată că se solicită revizuirea deciziei civile nr. 183/R, pronunțată la data de 20 iunie 2019, pe motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 195 R din data de 05.09.2019, pronunțată ulterior.

Dintr-o interpretare logică a textului legal a art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., rezultă că, pentru a putea fi reținută o nesocotire a autorității de lucru judecat, și deci, incidența motivului de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, este necesar ca autoritatea de lucru judecat să existe, adică să fie deja reținută în cuprinsul unei hotărâri judecătorești, și deci, să fie preeexistentă hotărârii a cărei revizuire se solicită, neputându-se reclama, în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o nesocotire a autorității de lucru judecat în raport de o hotărâre judecătorească, inexistentă la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

De esența încălcării autorității de lucru judecat este existența unei statuări, definitive, anterioare, a instanței, cu privire la o anumită chestiune de drept și în raport de care se poate analiza nesocotirea autorității de lucru judecat și deci, incidența motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire, petenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita solicită anularea deciziei civile nr. 183/R, pronunțată la data de 20 iunie 2019, pe motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 195 R din data de 05.09.2019, pronunțată ulterior. Or, la data de 20 iunie 2019, data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, decizia nr. 195R, în raport de care se invocă nesocotirea autorității de lucru judecat, nu era pronunțată, aceasta fiind pronunțată ulterior, la data de 05 septembrie 2019. Prin urmare, la data de 20 iunie 2019, nu se poate reține existența vreunei autorități de lucru judecat cu privire la aspectele invocate de către revizuentă și de care instanța să nu fi ținut seama, nefiind vorba de chestiuni preexistente, în ideea apărării securității juridice.

Pe de altă parte, demersul juridic al revizuentei este în contradicție atât cu scopul urmărit de legiuitor prin edictarea normelor privind revizuirea pentru contrarietate de hotărâri și care vizează înlăturarea nesocotirii, printr-o hotărâre judecătorească, ulterioară, a autorității de lucru judecat, cât și cu principiului securității raporturilor juridice, ca element esențial al preeminenței dreptului.

Pornind de la principiul potrivit căruia "hotărârea judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur) precum și de la principiul siguraței raporturilor juridice civile, scopul legiuitorului în edictarea normelor cuprinse în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost acela al anulării hotărârilor judecătorești pronunțate ulterior, cu nesocotirea autorității de lucru judecat, statuate prin hotărâri judecătorești anterioare.

Se constată că prezenta cerere de revizuire a fost generată de o pretinsă practică neunitară a curții de apel cu privire la modul de aplicare și interpretare a prevederilor cuprinse în Protocoalele terapeutice ale comisiilor de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății, astfel cum aceasta a fost elaborată și aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, preluat prin Ordinul comun al ministerului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008, așa cum chiar revizuenta precizează în cuprinsul cererii scrise.

Or, chiar dacă, potrivit jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune, printre altele, că dezlegările, rămase definitive, date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, nu înseamnă că eventuala practică neunitară a instanțelor de judecată poate fi supusă cenzurii prin intermediul prezentei căi de atac, legiuitorul român reglementând proceduri speciale pentru astfel de împrejurări.

Pe de altă parte, nemulțumirea revizuentei cu privire la pretinsa aplicare și interpretare greșită de către instanța de apel a prevederilor cuprinse în Protocoalele terapeutice ale comisiilor de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății, astfel cum aceasta a fost elaborată și aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, preluat prin Ordinul comun al ministerului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008, nu poate face obiectul căii de atac reglementate de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta întrucât revizuirea nu presupune realizarea unui control judiciar, cum este cazul căilor de atac de reformare. Astfel, instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei deciziei ce face obiectul prezentului dosar, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci este îndrituită să verifice numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat a celor statuate anterior și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita împotriva deciziei civile nr. 183/R din data de 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita împotriva deciziei civile nr. 183/R din data de 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2020.