ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 229/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 229/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 9 februarie 2021
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 23.10.2020, BEJ Asociați "A.", prin executor judecătoresc B., a înaintat instanței cererea formulată de creditorul C. și înregistrată în cadrul dosarului de executare nr. 199/2020, solicitând încuviințarea executării silite cu privire la debitoarea D., prin mandatar E. S.R.L., potrivit art. 665 C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 815 din 28.10.2020, Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
În motivarea soluției de declinare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum și faptul că sediul debitoarei se află în București, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3.
Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința nr. 11073 din 18 noiembrie 2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.
Pentru a pronunța această sentintă, Judecătoria Sectorului 3 Buciurești a reținut că debitoarea D. este persoană juridică străină, al cărei sediu nu se află pe teritoriul României ci în Luxemburg, L-2350, 1B, F., motiv pentru care sunt incidente dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza II C. proc. civ. care statuează că dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 23.10.2020, BEJ Asociați "A." prin executor judecătoresc B., a solicitat, la cererea creditorului C. împotriva debitoarei D., prin mandatar E. S.R.L., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 564 din 29.07.2020 a Tribunalului Galați.
Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuvințarea executării silite.
În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
Textul legal evocat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.
În ceea ce privește norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că ambele instanțe au reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Tecuci s-a raportat la sediul mandatarului E. S.R.L., respectiv localitatea București, iar Judecătoria Sectorului 3 s-a raportat la sediul debitoarei D. care se află în Malta.
Din analiza actelor din dosar (cererea de încuviințare a executării silite și titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 564/29.07.2020, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018) Înalta Cute constată că debitoarea D. este persoană juridică străină cu sediul în Luxemburg și cu domiciliul procesual ales la mandatar E., în mun. București, Splaiul Unirii, nr. 165, Clădirea TN Office 2.
Este de reținut că sub aspectul stabilii instanței competente teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite nu are relavanță sediul procedural ales al mandatarului E. S.R.L., aflat în București, indicat atât în cererea de executare silită, cât și în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar și instituția reprezentării nu au efecte juridice în planul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.
Ca atare, cum sediul debitoarei D. împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, se află în Luxemburg, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditorului C., și anume Judecătoria Tecuci, având în vedere că acesta este domiciliat în în localitatea Tecuci, județul Galați.
Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2021.