Decizia nr. 1085/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la data de 31.03.2017 pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, reclamanții A., B., ambii în nume propriu, dar și în calitate de reprezentanți legali ai minorei C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Târgu Bujor, reprezentată prin primar, și Primarul Orașului Târgu Bujor, obligarea în solidar a acestora la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, pentru minora C., respectiv la plata sumei de 30.000 euro, pentru părinții acesteia, reclamanții A., B., sume actualizate cu dobânda legală la data plății efective, pentru prejudiciul cauzat minorei prin mușcătura unei câine fără stăpân, incident ce a avut loc la data de 19.09.2015, în timp ce minora se afla internată în Spitalul Orășenesc Târgu Bujor, respectiv, obligarea pârâților la plata sumei de 263 RON, cu titlu de daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Galați Prin sentința nr. 496/26.05.2018, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis acțiunea și a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească minorei C. suma de 10.000 euro, cu titlul de daune morale, și reclamanților A., B. suma de 1.000 euro, cu titlu de daune morale, respectiv, suma de 260 RON, cu titlu de daune materiale.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați Prin decizia nr. 75/A/22.05.2019, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis apelul pârâților împotriva sentinței, a schimbat, în parte, sentința și a acordat 3000 euro daune morale minorei C., menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Totodată, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recurs toate părțile. Reclamanții B., A., C. au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, învederând următoarele aspecte: - În mod greșit instanța de apel a reținut că minora nu a fost internată, deși a fost și că nu a suferit intervenții chirurgicale, deși a suportat operația de suturare a plăgii provocată prin mușcarea de către un câine fără stăpân; - Instanța de apel a acordat daunele morale doar din perspectiva prejudiciului estetic, deși în cauză este vorba și de un prejudiciu psihic, cauzat de spaimă, frică, sperietura unui copil de 5 ani ca urmare a agresiunii animalului; - Instanța de apel a luat în considerare doar elementul obiectiv materializat în cicatricea produsă de 3,3 cm, ignorând recomandările unei intervenții chirurgicale estetice pentru ameliorarea aspectului acesteia, ignorând, de asemenea, și prejudiciul cauzat de durerea fizică și psihică, precum și recomandarea efectuării unor ședințe de psihoterapie pe termen nedeterminat; - Instanța de apel a încălcat jurisprudența constantă a Curții Europene în materie, care a statuat că despăgubirile acordate pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora, contextul general al victimei, încălcând, totodată, principiul reparării integrale a prejudiciului instituit prin art. 1385 C. civ. - Instanța de apel nu a ținut seama de faptul că aspectul fizic actual poate evolua în viitor, în funcție de circumstanțe necunoscute la acest moment și că pentru eliminarea cicatricei procesul de recuperare medicală nu s-a terminat, fiind necesar și un examen psihologic; - Instanța de apel nu a analizat motivul de apel invocat de reclamanți privind cuantumul prejudiciului, în sensul măririi sumelor acordate; Apreciază că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, întrucât litigiul derivă dintr-o cauză penală. Pârâții UAT Oraș Târgu Bujor, Instituția Primarul Orașului Târgu Bujor au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., arătând următoarele: - În mod greșit instanța de apel nu a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată ca motiv de apel, în contextul în care pârâții au înțeles să critice în calea de atac, atât hotărârea instanței de fond, cât și încheierea din 12.09.2017, la care au făcut ample referiri, fiind greșită aprecierea în sensul că această încheiere nu a fost supusă apelului; - Hotărârea instanței de apel este lipsită de motivare, respectiv nu a răspuns criticilor pârâților privind probatoriul solicitat în apel (expertize psihiatrice), a înlăturat nejustificat declarațiile martorilor audiați la propunerea pârâților și a reținut, fără temei, că este de notorietate publică faptul că în Municipiul Târgu Bujor sunt mulți câini comunitari care umblă liberi pe străzi și agresează cetățenii; - Sumele acordate cu titlu de daune morale nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu atingerea adusă și nu respectă principiul care interzice îmbogățirea fără justă cauză, în contextul în care agresiunea câinelui nu s-a soldat cu pierderea unui organ sau a unui simț, nu a pus în pericol viața minorei și a produs o leziune ce a necesitat un număr redus de zile de îngrijiri medicale; - Instanța de apel a făcut trimitere la un înscris intitulat "raport de psihodiagnostic și evaluare clinică" extrajudiciar, care nu a avut la bază obiective dispuse de către instanța de judecată, efectuat de către persoane despre care nu se cunoaște dacă sunt acreditate de Ministerul Justiției, pe baza unor criterii străine cauzei.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 29.01.2020, completul de filtru a admis în principiu recursurile și a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citare părți, pentru soluționarea acestora, la data de 26.02.2020. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursurile, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente: În drept, potrivit dispozițiilor art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de apel va cuprinde: indicarea hotărârii atacate, iar potrivit celor prevăzute de art. 466 alin. (4): Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel. Statuând că împotriva încheierilor premergătoare partea interesată poate face apel odată cu hotărârea dată asupra fondului, legiuitorul nu a impus cerința formală ca în partea introductivă a cererii de apel să fie indicate și termenele de judecată la care au fost pronunțate, sub sancțiunea neanalizării motivelor de apel îndreptate împotriva acestora. Ca atare, instanța de apel nu poate refuza analizarea motivelor de apel prin care se critică soluțiile din încheierile premergătoare, sub motiv că apelantul nu le-a indicat în partea introductivă a apelului, alături de hotărârea pronunțată de prima instanță. De altminteri, statuând asupra limitelor învestirii sale, instanța de apel are a se conforma și dispozițiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Cât privește calitatea procesuală, dispozițiile art. 36 C. proc. civ., stabilesc că aceasta rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, precum și faptul că existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Ori, criticând soluția dată prin hotărârea apelată sub motiv că nu este subiectul pasiv în raportul obligațional dedus judecății, partea pârâtă pune în discuție o chestiune de fond, dar, implicit, și soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive (indiferent dacă asupra acesteia instanța s-a pronunțat separat printr-o încheiere interlocutorie ori prin hotărâre), deoarece soluția asupra excepției este dependentă de statuările de fond asupra existenței sau inexistenței obligațiilor afirmate în sarcina părții pârâte în raportul juridic litigios dedus judecății. O atare omisiune, de analizare a motivului de apel prin care partea pârâtă pretinde lipsa calității sale procesuale pasive ca urmare a faptului că nu este subiectul pasiv din raportul juridic litigios se constituie într-o omisiune esențială care împiedică instanța de recurs să exercite controlul judiciar, atrăgând, în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., casarea, în tot, a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În speță, se constată că prima instanță a luat în dezbatere excepția lipsei calității procesuale pasive a UAT Târgu Bujor și a reprezentantului acesteia la termenul de judecată din data de 12.09.2017 și a dispus respingerea acesteia prin încheierea de ședință din aceeași dată, în cauză fiind citați în calitate de pârâți UAT Târgu Bujor, reprezentat prin primar și Primarul Orașului Târgu Bujor, în contradictoriu cu care, de altminteri, s-a pronunțat sentința primei instanțe. Prin apel, pârâții UAT Târgu Bujor și Instituția Primarului Târgu Bujor au criticat greșita soluționare a excepției lipsei calității lor procesuale pasive, motivat de împrejurarea că Spitalul Orășenesc Târgu Bujor, în incinta căruia se afla câinele care a mușcat-o pe minoră, nu este în administrarea Orașului Târgu Frumos, ci a Județului Galați, caz în care nu le incumbă obligația de despăgubire reținută în sarcina lor, în temeiul dispozițiilor art. 1375 și urm. C. civ. Pârâții au indicat în cuprinsul cererii de apel faptul că excepția a fost soluționată la termenul de judecată din 12.09.2017 . Împrejurarea că în partea introductivă a cererii de apel pârâții au indicat ca obiect al apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 470 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., doar sentința civilă nr. 496/16.05.2018 a Tribunalului Galați, secția civilă, nu și încheierea interlocutorie din data 12.09.2017, nu împiedica instanța de apel, astfel cum eronat a reținut, să analizeze motivul de apel dezvoltat de pârâți împotriva soluției date asupra excepției lipsei calității procesuale pasive. Aceasta, întrucât, astfel cum s-a arătat, o atare cerință, de detaliere în partea introductivă a cererii de apel a unor elemente de identificare a încheierii premergătoare nu este prevăzută de lege și nu poate pune în discuție limitele învestirii instanței de apel. Analiza criticii menționate se impunea a fi efectuată, de altminteri, și în raport de dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta, întrucât, fiind fundamentată pe lipsa calității de subiect pasiv a părții pârâte în raportul juridic obligațional dedus judecății, respectiv, pe inexistența în sarcina părții pârâte a obligației de despăgubire întemeiată pe dispozițiile art. 1375 și urm. C. civ., critica punea în discuție, totodată, și o chestiune de fond esențială a litigiului care se impunea a fi soluționată cu necesitate. În consecință, în mod greșit instanța de apel a omis analizarea și soluționarea motivului de apel îndreptat împotriva încheierii din data de 12.09.2017, prin care s-a statuat asupra calității procesuale pasive a părții pârâte și, implicit, asupra identității acesteia și subiectul pasiv din raportul obligațional, chestiune prejudicială a cărei nesoluționare în apel împiedică instanța de recurs să exercite controlul judiciar asupra hotărârii recurate în limitele criticilor de nelegalitate formulate de părțile litigante. Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de partea reclamantă și de partea pârâtă, va casa, în tot, decizia recurată, și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța de trimitere urmează a analiza și motivul de apel îndreptat împotriva încheierii din data de 12.09.2017, precum și celelalte critici formulate de părțile litigante prin recursuri, sub formă de apărări. Totodată, instanța de trimitere va avea în vedere că tipurile de unități administrativ-teritoriale, persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, sunt prevăzute de dispozițiile art. 95 din Codul administrativ din 03.07.2019, care reprezintă dreptul comun în materie, iar reprezentarea acestora în justiție se realizează potrivit dispozițiilor art. 109 din același cod, cu luarea în considerare a normelor de drept din actele normative speciale apreciate a fi relevante din perspectiva raportului juridic dedus judecății, în speță, a dispozițiilor O.U.G. nr. 57/2002, în măsura în care acestea sunt derogatorii de la drept comun. PENTRU ACESTE MOTIVE,